Cheile Vârghişului reprezintă principalul areal carstic al Munţilor Perşani, situat în extremitatea nordică a acestora, la limita cu Munţii Harghita. În cadrul arealului carstic au fost identificate peste 130 de peşteri, amplasate pe patru niveluri de carstificare. Cercetările arheologice au debutat începând cu anul 1911 şi au continuat în câteva etape, până în prezent. O descriere amplă a celor mai cunoscute p...eşteri şi adăposturi sub stâncă din Cheile Vârghişului, o datorăm speologilor T. Orghidan şi M. Dumitrescu. În anii 1957–1958, aceştia au prelevat datele necesare realizării primului studiu interdisciplinar consacrat acestui areal, dar au reluat şi datele arheologice cunoscute despre unele dintre peşterile vizate. În unele situaţii, când profilele arheologice din săpăturile anterioare au rămas deschise, au recuperat şi identificat ceramică preistorică şi faună pleistocenă. În acest stadiu al cercetărilor, monografia realizată de T. Orghidan şi M. Dumitrescu rămâne cel mai important studiu consacrat carstului din Cheile Vârghişului, chiar dacă acesta descrie doar 40 de peşteri, din cele aproximativ 130 cunoscute în prezent. Diagnosticul arheologic a avut ca obiectiv identificarea peşterilor cu potenţial arheologic pentru perioada paleoliticului, alocarea de coordonate GIS, evaluarea intervenţiilor neautorizate şi îmbogăţirea cu informaţii a bazei de date. Au fost abordate următoarele peşteri: - Peştera nr. 1. Este situată pe malul stâng al Vârghişului, la 15 m deasupra talvegului. Deschiderea peşterii la intrare are înălţimea de 4 m, o lăţime de 6 m şi o orientare V-SV, iar depozitul sedimentar are în galeria principală un profil orizontal. În zona de portal, sunt prezente o serie de săpături (fig. 1), rezultat al cercetărilor din 1957 efectuate de T. Orghidan şi M. Dumitrescu, dar şi al intervenţiilor neautorizate (fig. 2). Accesul facil explică prezenţa numeroaselor intervenţii ce afectează pachetul sedimentar. Din proximitatea săpăturilor, au fost recuperate fragmente ceramice preistorice şi faună pleistocenă. Din proximitatea să- păturilor, au fost recuperate fragmente ceramice preistorice şi faună pleistocenă. - Peştera Lublinit - nr. 9. Este situată pe malul drept al Vârghişului, la 72 m deasupra talvegului. Deschiderea peşterii la intrare are înălţimea de 1,30 m şi o lăţime de 3 m. Galeria principală are o lungime de 70 m, iar depozitul sedimentar are în zona de portal un profil descendent (fig. 3). Depozitul este afectat de o serie de săpături neautorizate, probabil în scopul recuperării de faună. Una dintre secţiunile efectuate are dimensiuni considerabile (cca. 3/1,50 m şi o adâncime de 2,80 m, fig. 4). Numeroase fragmente de oase de macromamifere sunt abandonate în proximitatea acestor săpături (fig. 5). Nu au fost identificate materiale ceramice sau litice. - Peştera lui Gabor, nr. 20. Este situată pe malul drept al Vârghişului, la 77 m deasupra talvegului. Deschiderea peşterii are formă de arcadă (fig. 6), cu o lărgime de 8 m şi orientare N – NE. Galeria principală, cu o lărgime cuprinsă între 8 şi 9 m şi o înălţime ce variază între 4 şi 12 m, are o lungime de 42 m şi profil orizontal al pachetului sedimentar (fig. 7). Depozitul este afectat de o serie de săpături neautorizate, probabil în scopul recuperării de faună. Gropile rezultate au fost astupate cu fragmente de rocă, iar sedimentul rezultat se prezintă sub forma unor movile în proximitatea acestora (fig. 8, 9). Nu au fost observate fragmente ceramice, dar au fost recuperate 3 piese litice, fără context stratigrafic definit (passim): o aşchie completă, cu talon faţetat şi o aşchie fragmentată, de tip entame din bazalt, ultima prezentând retuşă semiabruptă, directă, continuă, observabilă pe latura stângă şi pe extremitatea distală; a treia piesă este un fragment cortical din cuarţit.