În urma perieghezelor de la începutul anilor ’60 staţiunea de pe Dealul Liştii (la est de valea Liştei) era în premieră menţionată ca adăpostind resturi de locuire din perioada finală a epocii bronzului – Noua (Paul 1969). Cercetarea din 2012 a afectat integral aproximativ 10.000 mp, controlul stratigrafic exercitându-se asupra întregii zone a platoului, acolo unde a fost posibil. Lăţimea maximă a benzii viit...oarei autostrăzi atingea în spaţiul delimitat de diagnostic 125,5 m. Am urmărit de la bun început marcarea pe teren a limitelor de dreapta şi de stânga ale benzii care reprezenta maximul lucrărilor de construcţie. Cercetările noastre de teren au indicat faptul că, la suprafaţa solului, materialele arheologice se concentrează în sfertul de nord-vest al spaţiului diagnosticat, la est de km 21+690 lipsind cu desăvârşire. Astfel, între km 21+690 şi 21+800 au fost trasate şi cercetate numai secţiuni (grupul S9) cu lăţimi de 1,70-2,50 m şi lungimi variabile, aproximativ paralele cu centrul viitoarei autostrăzi. Nu numai că nu au fost identificate complexe, dar media fragmentelor ceramice recuperate este de numai două/secţiune. Spaţiul de la vest de km 21+690 a fost cercetat mai cu seamă prin suprafeţe delimitate de martori cruţaţi. Întreaga zonă de la nord de centrul benzii de autostradă, între km 21+500 şi 21+690, este, astfel, controlată stratigrafic. Zona de la sud de centrul viitoarei construcţii a fost în mare măsură afectat de amenajarea unei reţele de drumuri tehnologice. Acolo unde exista posibilitatea, au fost trasate şi cercetate secţiuni. Oricum, este o zonă majoritar de pantă, fără complexe sau resturi antropice. Decaparea a fost în general mecanică, în unele suprafeţe utilizându-se, însă, şi cea manuală. Stratigrafic, situaţia generală este extrem de simplă. De la bun început trebuie să precizez că în spaţiul staţiunii de Sibişeni Dealul Liştei suprapus de traseul A1 nu a existat ceea ce este numit îndeobşte nivel cultural sau nivel de cultură... După concentrarea complexelor cercetate, putem presupune că aşezarea se întinde spre nord de limita A1, aproximativ între km 21+520 – 21+600/680. Despre gropile cercetate mă limitez la a preciza că, fără excepţie, după părerea mea, au fost gropi de extracţie, umplute apoi, în etape diferite – mai mult naturale, decât ca şi consecinţe ale vreunei acţiuni antropice. O mare parte a umpluturilor provine de la fragmente importante desprinse din pereţii gropilor, lăsate deschise. În general, gradul de fragmentare a ceramicii descoperite (reprezentând majoritatea covârşitoare a materialului arheologic recuperat) permite restaurarea parţială a unui număr redus de vase. Gropile erau fie cilindrice (de mai mici dimensiuni), fie tronconice, cuptorite la bază (de mai mari dimensiuni). În zona de accentuare a pantei, spre valea Liştei, probabil, din cauze naturale, postdepoziţionale (alunecări de teren?), adâncimea gropilor nu depăşea 0,40 m. Trebuie menţionat că elemente Noua, aşa cum erau ele indicate în menţiunea bibliografică (Paul 1969), nu au fost descoperite pe Dealul Liştii de la Sibişeni. În schimb, trei complexe (numai gropi) au permis identitifcarea unei locuiri Coţofeni. În ceea ce priveşte materialul ulterior locuirii Coţofeni, el este majoritar pe situl cercetat şi aparţine unei perioade de tranziţie dintre epoca târzie a bronzului şi Hallstatt-ul timpuriu. Fără a fi caracterizat de trăsături Noua, el nu este specific nici unei faze timpurii Gava1.