| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconu | Vasile | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ | |
| Drexler | Philipp | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Gapp | Fabian | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Gildehaus | Miriam | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Günther | Elisabeth | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Hagemann | Katja | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Held | Florian | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Kruckenberg | Clemens | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Mischka | Carsten | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Mischka | Doris | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Mkhitaryan | Maria | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Preoteasa | Constantin | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ | |
| Trodler | Markus | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Wanka | Franziska | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania | |
| Yoganantham | Rajith | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Raport de cercetare arheologică, campania 2019, dar publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2020. Situl arheologic, din care în prezent se mai păstrează o suprafaţă de aproximativ 0,5 ha, este situat pe terasa înaltă de pe dreapta Râului Topoliţa, în partea de sud-vest a satului, în imediata apropiere a limitei dintre comunele Grumăzeşti şi Agapia. Aşezarea a fost descoperită în ...anul 1981 de către Gheorghe Dumitroaia, în urma unei cercetări de suprafaţă (nota 1). Vestigiile descoperite aici aparţin fazei Cucuteni A. În anul 2019 au fost efectuate noi investigaţii arheologice interdisciplinare neinvazive, constând în cercetări de suprafaţă, fotografii aeriene cu drona, modelarea digitală a terenului şi prospecţiuni geomagnetice, în vederea reevaluării potenţialului staţiunii, stabilirii formei, dimensiunilor şi limitelor depunerii antropice, precum şi a gradului actual de conservare a vestigiilor. Rezultatele obţinute cu acest prilej atestă existenţa unei aşezări fortificate parţial conservate (cu câteva construcţii de suprafaţă incendiate şi gropi în cuprinsul său), de formă relativ triunghiulară, afectată de alunecările de teren din extremitatea nordică, abruptă, a terasei, protejată de o ravenă pe latura de vest şi de un şanţ de apărare pe laturile de sud şi est.
En 2019, des recherches archéologiques interdisciplinaires non-invasives (investigations de surface, photographies aériennes prises par le drone, modélisation digitale du terrain et prospections géomagnétiques) ont été effectuées à l’intérieur de l’habitation attribuée à la phase Cucuteni A de Topoliţa. Ainsi, ont été mises en relief la surface, la forme et les limites du site.
L’établissement fortifié est très petit (ayant la forme triangulaire et la surface conservée d’environ 0,5 ha), il présentant à lʼintérieur quelques constructions et quelques fosses.
1. Gh. Dumitroaia, Materiale şi cercetări arheologice din nord-estul judeţului Neamţ, în Memoria Antiquitatis, XVIII, 1992, p. 80, nr. 65.
