Săpăturile arheologice din cetate, au vizat partea nord-estică a cetăţii şi zona fostei mănăstiri franciscane. Secţiunile şi casetele pentru descărcarea de sarcină arheologică au fost amplasate cum urmează: - C4, lângă clădirea manutanţei la 10 m V de aceasta, având dimensiunile de 3 x 3 m, lărgită spre S cu 1,5 m (fântâna); - C5, la 25 m V de clădirea manutanţei, pe partea nordică a axului pe care am trasa...t C4, având dimensiunile 4 x 4 m. Secţiunile şi casetele din cadrul săpăturilor sistematice: - C6, având dimensiunile de 6 x 5 m, orientată N-S, situată lângă gardul bisericii reformate, la 45 m N de axul portalului nordic a bisericii; - C7, având dimensiunile de 5 x 5 m, trasată la 1 m V de C6, având în aceeaşi linie profilul vestic, pe partea nordică a acesteia, având dimensiunile de 2,5 x 6 m; - C8, are dimensiunile de 5 x 5 m la 30 m E de C6 în linia profilului nordic al acesteia; - C9, are dimensiunile de 8 x 3 m, la 15 m E de C6 în linia profilului nordic al acesteia. Descriere stratigrafică: C4. Solul vegetal are o lăţime cuprinsă între 0,3-0,42 m. Sub solul vegetal se află un strat lutos brun având lăţimea de 0,2 m, sub care se află urmele unui zid din cărămidă. Sub nivelul cărămidă este o umplutură de sec. XIX, sub care la o adâncime de –1,3 m apare solul viu. Straturile arheologice se continuă în jurul fântânii. Fântâna era refăcută în sec. XIX, cu ocazia căreia s-a săpat în jurul fântânii o groapă mare având diametrul de 8 m, având forma unei pâlnii. Marginile gropii erau izolate cu un strat de lut, având grosimea de 0,2 m şi care efectiv înconjoară fântâna, apropiind de aceasta mergând spre jos. Între fântână şi startul de lut am identificat material de sec. XIX. C5. Solul vegetal avea o lăţime de 0,3-0,4 m, sub care erau rămăşiţele drumului construit de armata austriacă. Sub acest nivel la o adâncime de –0,5 m am identificat în carourile 4/A-D, 5/A-D un nivel de călcare din lut. Sub aceasta pe toată suprafaţa secţiunii la adâncimea de –0,6 m a apărut un nivel masiv confecţionat din piatră, având grosimea de 0,5 m, sub care se afla solul viu. După, materialul arheologic (ceramică, cahle) nivelul era folosit în sec. XVII, fiind probabil parte dintr-o piaţă din jurul fântânii. C6. Sub solul vegetal lat de 0,25 m am găsit un nivel de umplutură din sec. XVIII, având grosimea de 0,7 m. La adâncimea de –0,95 -1,15 m am identificat podeaua deambulatoriului aripii nordice a mănăstirii. Am identificat zidul nordic şi sudic al structurii, lăţimea fiind de 3 m. Zidurile s-au păstrat numai la nivel de fundaţie. Sub podea am găsit un strat de 0,3 m, care conţinea material ceramic din sec. XI-XIII, fără vreun complex. Sub acest nivel între –1,4 şi –1,8 m era un strat lutos brun, care conţinea material ceramic preistoric. C7. Stratigrafia casetei era asemănătoare cu stratigrafia casetei C6. Nivelul superior de 1,1 m era compus din umplutură modernă şi sol vegetal. Important era că am identificat cotul zidului sudic a deambulatoriului care este prima descoperire a aripii vestice. Între –1,1 şi –1,85 m am identificat numai ceramică preistorică, sub care a apărut solul viu. C8. Straturile superioare până la adâncimea de –1,1 m erau umpluturi din sec. XIX-XX. Sub acest nivel am identificat zidul de incintă dinspre E a mănăstirii. Lângă zid în carourile 2-3-4/B am identificat intrarea în pivniţa fostei mănăstiri, care era situat sub aripa nordică a acestuia. Fundaţia zidului era la o adâncime de –3,2 m. În afara zidului de incintă la adâncimea de –1,6 m am identificat urmele unui gard din lemn. Interesant era modul de acces în pivniţă. Erau două trepte din piatră chiar la intrarea în spaţiul pivniţei, de unde pornea o rampă din pământ. Prin desfacerea rampei de pământ am găsit o greutate de cântar, un cosor, mărgea de sticlă, ceramică, material osteologic animalier, care provenea din sec. XVI Capătul estic porneşte de la aceeaşi careu a lui S2. Am urmărit negativul de zid (Z1), precum şi pavajul de cărămidă. S3 parţial se suprapunea cu S10 din săpăturile din 2001. C9. Caseta C9 a dus la iveală partea vestică a pivniţei, am identificat zidul vestic şi sudic al acestuia. Fundaţia era la adâncimea de –3,3 m. Atât în C8 cât şi în C9 pivniţa a distrus toate straturile anterioare, aceasta la rândul ei fiind distrusă în sec. XVIII. Umplutura pivniţei în C9 conţinea o cantitate importantă de fresce cu motiv geometric, având culorile, galben, gri, roşu şi alb. Umplutura conţinea şi pietre profilate. Monedele identificate în 2004, au contribuit la datarea complexelor arheologice, mai mult în cazul aripii estice a mănăstirii, cu ajutorul monedelor am reuşit să identificăm data aproximativă a construcţiei şi a demolării. În cazul aripii nordice am identificat numai data aproximativă a demolării. Cele mai timpurii monede le-am identificat în C9, în umplutura pivniţei. Aici am identificat trei monede de le Ştefan Bathory, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi trei monede austriece de la împăratul Ferdinand. Restul de patru monede au provenit din sec. XVIII (Maria Tereza) datând distrugerea aripii nordice a mănăstirii. În secţiunea C8 din careul 5, adâncime –1,35 m am găsit o aplică de carte din sec. XV. Obiectele din fier sunt reprezentate de o cantitate mare de cuie folosite la structurile de lemn, respectiv, acoperiş, schelă sau la pereţii caselor din lemn. Mărimea lor variază de la 5 cm la 20 cm şi apar în toate straturile din sec. XIV până în sec. XVIII. Am identificat un cosor, un cuţit din sec. XVI în C9, şi o balama de uşă, din C8. Fragmentele de sticlă provin ori din obiecte confecţionate din sticlă ori de la geamuri. Obiectele din sticlă după formă şi ornamentare provin de la ceşti şi căni, având un decor în formă de picătură. În C7 am găsit gâtul unui flacon de sticlă care provine din sec. XVII. Restul sticlăriei este compus din fragmente de geam şi se pot identifica începând din sec. XV până în sec. XVIII. Fragmentele de geam provin din fosta clădire a mănăstirii franciscane. Materialul osteologic provine din complexe preistorice, medievale, respectiv moderne. Am găsit rebuturile unui atelier de confecţionat butoane din sec. XVIII şi mai multe unelte din os, de ex. patină, zar (C6, caroul 3/B, –1,1 m), ac de păr etc. Materialul osteologic preistoric este compus din oase de animale (urmează să fie identificat), precum şi câteva unelte preparate din os. Uneltele făcute din os sunt exclusiv ace. Materialul osteologic medieval este compus atât din oase umane (morminte deranjate) cât şi din oase de animale. Majoritatea oaselor provin de la diferite animale după cum urmează: ovine, porcine, bovine, peşte. Materialul osteologic modern este compus exclusiv din oase de animale, majoritatea fiind de la porcine, ovine, bovine şi păsări. Materialul urmează să fie prelucrat. Materialul ceramic (în curs de prelucrare) descoperit în cetate se încadrează cronologic după cum urmează: - ceramică neolitică, cultura Criş - ceramică eneolitică, cultura Coţofeni - ceramică epoca bronzului, cultura Gava - ceramică romană, sec. III (fără complex arheologic) - ceramică gotică, sec. IV (fără complex arheologic) - ceramică arpadiană, sec. XII-XIII - ceramică medievală, sec. XIV-XV - ceramică modernă, sec. XVI-XVII Prin săpăturile arheologice din 2004 am identificat pentru prima oară fântâna cetăţii de sec. XVII, aripa vestică a mănăstirii franciscane, zidul de incintă dinspre E a mănăstirii şi pivniţa aflată sub aripa nordică. Clarificarea interiorului aripii nordice şi vestice necesită alte cercetări în viitor.