Au fost continuate cercetările ansamblului medieval de locuinţe ce se află pe malul stâng al Suşiţei, la cca. 4 km N-V, în linie dreaptă, de municipiul Târgu Jiu. Amplasarea pe teren, tehnica, materialele folosite (bolovani şi cărămizi legate cu mortar) precum şi dimensiunile mari ale construcţiilor oferă aşezării un caracter special, legat de mediul urban. Săpăturile s-au efectuat în sectorul I, situat ...în zona de N a "Câmpului lui Pătru". S-au făcut observaţii referitoare la sistemul de ridicare a zidurilor perimetrice aparţinând locuinţei "A" (14,30 x 7,70 m). Secţiunile şi casetele din interiorul beciului precum şi cele din exteriorul său, au verificat stratigrafia şi cronologia constatată în campaniile precedente. Nu s-au surprins faze diferite de construcţie. În ceea ce priveşte compartimentarea locuinţei, lansăm ipoteza existenţei unui culoar central, orientat N-S, în cazul în care intrarea se făcea pe latura de S. În mod firesc, încăperile erau amplasate astfel, de o parte şi de alta a coridorului. Acelaşi lucru era posibil şi în cazul existenţei culoarului pe axa longitudinală a locuinţei. În cazul când intrarea se făcea pe latura de E. Numărul şi locul unde au fost surprinse instalaţiile de încălzire prăbuşite în pivniţă, susţin ideea existenţei a cel puţin patru încăperi spaţioase. Investigaţiile arheologice din anul 1996 şi-au propus, de asemenea, verificarea întinderii aşezării în zona de N, limitele acesteia neputând fi deocamdată stabilite, din cauza terenurilor agricole şi a aşezării moderne. Inventarul arheologic constă din fragmente ceramice provenind de la oale borcan, oale cu toartă, farfurii cu fund inelar, decorate în tehnica grafitto şi smălţuite policrom, cahle - placă cu faţa plină şi cahle cu corp tronconic şi gura pătrată, precum şi piese de metal folosite la construcţie sau obiecte de uz gospodăresc. O mare cantitate de oase de animale a fost surprinsă în zona vetrelor prăbuşite. Cărămizile sunt de o mare varietate, din punct de vedere al dimensiunilor, în funcţie de utilizarea lor fie la construirea zidurilor, fie la realizarea sobelor şi vetrelor. S-a constatat din nou refolosirea materialului de construcţie roman. Un fragment de cărămidă ştampilată poartă inscripţia . Stratigrafia secţiunilor precum şi tipologia pieselor confirmă perioada de funcţionalitate a locuinţelor între sfârşitul sec. XIV sau începutul sec. XV şi până în cea de-a doua jumătate a sec. XVI. Pentru investigarea întregului complex medieval de la Polata este necesară continuarea săpăturilor arheologice în sectoarele II şi III. De asemenea se impune scoaterea sitului din perimetrul agricol precum şi consolidarea zidurilor construcţiilor amintite, dată fiind importanţa lor pentru cunoaşterea arhitecturii laice medievale româneşti.