I. Biserica "Sf. Paraschiva" Primul sondaj arheologic efectuat la Biserica Sf. Paraschiva din Târgu Frumos a avut drept scop, pe de o parte, evidenţierea elementelor necesare realizării unui proiect de consolidare-restaurare, iar pe de altă parte, de a aduce precizări privind data ridicării primului moment, precum şi etapele de reparaţii suferite de lăcaş. Cercetarea a fost iniţiată, cu deosebită atenţie, ştiu...t fiind faptul că prima atestare documentară a aşezării datează din 1448, iar biserica se presupune a fi fost construită abia în 1541. Având în vedere că aşezarea urbană de la Târgu Frumos nu putea fi lipsită de un lăcaş de cult şi prezenţa Curţii domneşti în chiar imediata vecinătate a bisericii actuale a Sf. Paraschiva, suntem îndemnaţi a presupune că aici au fiinţat anterior anului 1541 unul sau mai multe edificii. Umiditatea accecntuată de pe zidul sudic al bisericii a determinat trasarea primei secţiuni pe mijlocul monumentului, între ferestrele pronaosului şi naosului, în dreptul unei fisuri din paramentul tencuit. Pentru cercetarea situaţiei din colţul de sud-vest şi a raportului stratigrafic/cronologic dintre biserică şi pridvor, s-a trasat caseta A cu latura vestică pe mijlocul pridvorului, iar cea estică prinzând o porţiune din fundaţia sudică a pronaosului. Cele mai utile informaţii le-au oferit monedele descoperite la cele şapte schelete dezvelite în săpătură. Monedele, în număr de şase, sunt piese de aargint, dintre care două nu concură, deocamdată, la lămurirea unor situaţii din teren (o monedă turcească din secolul XVI şi o alta emisă de Ferdinand I în 1546). În schimb cea din vremea lui Bogdan III (1504-1517), descoperită în caseta A la un schelet tăiat de fundaţia pridvorului şi a cărui groapă a fost căpăcuită de nivelul de construcţie al lui, demonstrează că lucrările pentru această construcţie datează după înmormântarea respectivă. Tot în aceeaşi casetă s-a descoperit un mormânt care tăia un nivel de construcţie antrenând în groapă pigmenţi de mortar şi pietre. Scheletul avea o monedă Matei Corvin (1488), perforată, care ne indică ridicarea unui lăcaş de cult înainte de această înhumare. Ipoteza este susţinută şi de situaţia altor două scheleteetăiate de fundaţia bisericii, la unul din ele găsindu-se un denar Matei Corvin, bătut între anii 1472 şi 1485, de asemenea perforat. Tot cu o monedă Matei Corvin din aceeaşi perioadă, dar neperforată, a fost datat şi un alt schelet dezvelit în S I şi care deranja un altul, mai vechi ce zăcea pe solul galben. În ambele deschideri fundaţia bisericii are baza în solul viu şi o înălţime de 1,40-1,55 m. Aceasta nu se prezintă uniform, partea inferioară, de 0,95-1,00 m, fiind neglijent realizată, în schimb partea superioară este bine zidită. Soclul se retrage cu 0,10 m şi are o înălţime de 0,45 m de pe care se ridică cel de-al doilea soclu, care se retrage cu 0,50 m faţă de marginea exterioară a primului. Soclurile au zidăria bine realizată cu mortar din nisip şi var, dar se remarcă între ele o oarecare diferenţă, ceea ce ne face să bănuim existenţa unor edificii deosebite. În ce priveşte temelia pridvorului, s-a constatat că ea se retrage cu 0,10 m sub soclu, în dreptul nivelului de călcare şi se adânceşte cu 1,70 m. Această fundaţie se adosează temeliei bisericii şi o înglobează treptat. În nivelul de construcţie al pridvorului s-au descoperit materiale ceramice datând din secolul al XVII-lea. Din punct de vedere stratigrafic, s-a constatat, în caseta A, un nivel de construcţie, în parte deranjat de înmormântări, la limita dintre cele două variante ale fundaţiei. De asemenea, s-au observat, atât în casetă, cât şi în secţiune, pe porţiuni mici, un nivel de construcţie în dreptul părţii superioare a fundaţiei, precum şi un nivel de călcare la partea superioară a primului soclu, care conţinea nisip, pietre sfărâmate, mortar. Pe baza sondajului efectuat, nu putem emite deocamdată decît ipoteze. Ne exprimăm totuşi, speranţa că investigaţiile arheologice vor continua la Biserica Sf. Paraschiva din Târgu Frumos, iar ipotezele asupra existenţei unei biserici mai vechi pe locul celei actuale vor putea deveni certitudini. II. "Baza Pătule" Au continuat cercetările (desfăşurate anual, cu începere din 1990) pe şantierul-şcoală de practică arheologică pentru studenţii facultăţilor de istorie de la Universităţile din Iaşi şi Suceava. Staţiunea este situată în partea de nord-est a oraşului Târgu Frumos, în perimetrul unei baze de recepţie a cerealelor. Vestigiile aşezării se găsesc pe o cuestă, din care tâşnesc numeroase izvoare, tributare pârâului Adâncata, afluent de stânga al râului Bahlueţ. După răspândirea la suprafaţă a mamterialelor, rezultă că aşezarea, care ocupă circa 10 ha, este cea mai vastă staţiune Precucuteni III semnalată până-n prezent. În funcţie de amplasarea pătulelor Bazei de Recepţie, au fost întreprinse până acum sondaje în patru puncte diferite, peste tot constatându-se, cu mici variaţii, aceeaşi situaţie stratigrafică. Stratul de locuire se prezintă continuu, cu o grosime între 0,50 şi 1 m, având trei niveluri principale. (I-III, de la bază spre suprafaţă). Ne-am propus să realizăm îndeosebi cercetarea exhaustivă (în timp) a unei zone de circ 1100 mp (sector A), cuprinsă între două pătule şi două alei betonate. După efectuarea şanţului de sondare (lung de 57 m), a început cercetarea completă prin carouri, dezvelindu-se până-n prezent circa 400 mp. Primul nivel, mai subţire, situat chiar peste loessul galben, nu a furnizat până-n prezent decât gropi, cu material relativ puţin. Avem deja unele indicii că această primă etapă de locuire a fost delimitată printr-un mic şanţ, cu secţiune trapezoidală; traseul şi funcţia acestuia urmează a fi precizate prin cercetări viitoare. Următoarele două nivele sunt mult mai consistente (îndeosebi cel mijlociu) şi unele porţiuni prezintă chiar câte două orizonturi distincte (IIa-b; IIIa-b). S-au găsit până acum vestigiile a 8 locuinţe (toate doar parţial investigate), dintre care numai una era adâncită (din orizontul IIa). Delimitarea locuinţelor se face cu multă dificultate, datorită lipsei platformelor. Erau construite direct pe sol, cu mult material lemnos şi lutuială foarte subţire. Vetrele, sesizate în toate locuinţele prin spărturi mozaicate specifice, erau total răvăşite, probabil în urma dezafectării construcţiilor. Singura excepţie a reprezentat-o vatra locuinţei nr.2 (orizont IIIb), conservată ceva mai bine. Faptul că în jurul ei s-au găsit şi câteva obiecte întregi (care n-ar fi fost abandonate în mod normal) ne arată că aşezarea a fost părăsită în pripă şi definitiv. Materialul arată că acest moment final al locuirii coincide cu perioada extinderii spre est a noii culturi Cucuteni, care se născuse deja la vest de Siret. Analiza preliminară a materialului ceramic ne-a dezvăluit o serie de contacte evidente cu aspectul cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad, traansmiţându-se astfel şi o serie de elemente de factură gumelniţeană. Aceste influenţe pot fi sesizate încă din orizontul IIa. În afară de multe şi frumoase piese de plastică antropomorfă, unelte de piatră şi os, semnalăm relativ numeroasele descoperiri de obiecte de cupru, care apar în diverse complexe (locuinţe, gropi): împungătoare, ace, mărgele, bucăţi amorfe şi, îndeoosebi, o brăţară cu două spirale (confecţionată din tablă). Aceste descoperiri de aramă accentuează caracterull eneolitic timpuriu al acestei aşezări Precucuteni III. Pe ansamblu, materialul, care începe din faza a III-a, pare a depăşi etapa clasică a acestei faze precucutenien. Dată fiind lunga existenţă a fazei Precucuteni III (demonstrată prin stratigrafia de la Poduri şi acum şi de cea de la Târgu Frumos), ca şi diversitatea de materiale încadrate în prezent în această fază, considerăm că n-ar fi hazardată ipoteza existenţei a două etape majore în cadrul acestei faze sau chiar a existenţei unei a IV-a faze între Precucuteni III clasic şi extinderea culturii Cucuteni la est de Siret. Acesta ar fi momentul cronologic în care se delimitează pe teritoriul Moldovei, probabil simultane, trei zone culturale, parţial înrudite: Aldeni-Stoicani-Bolgrad (în sud), Protocucuteni (la vest de Siret) şi Precucuteni final (în centrul şi nordul provinciei). Probabil, prin sinteza şi uniformizarea acestor aspecte culturale a rezultat, în final, faza Cucuteni A clasică, cu tricromia sa caracteristică. Studierea detaliată a materialului de la Târgu Frumos credem că poate aduce dovezi importante în sprijinul acestei ipoteze.