Valul se întinde pe o distanţă de circa 2,5 km, la marginea vestică a satului Şuţeşti, fiind puternic afectat de activităţile cotidiene. Are o înălţime de 2-4 m şi o grosime la bază de max. 20 m. Traseul său bara un pinten de terasă şi unea două vaduri naturale de acces spre lunca inundabilă a Buzăului. La capătul său nord-estic se află cimitirul satului, iar locuitorii au început să sape valul pentru a-şi înm...ormânta defuncţii direct în miezul leossoid al valului. Iar pe traseul său au fost executate 4 căi de acces spre zone cultivate şi spre lunca Buzăului. În capătul sud-vestic al valului, spre lunca Buzăului, la câţiva metri este vizibilă o incintă rectangulară (aproximativ 25 x 25 m) din pământ. Acum este utilizată şi ca zonă menajeră, pe versanţii valului şi în această incintă fiind depozitate cantităţi apreciabile de gunoi menajer. În anul 2012 au fost reluate cercetările arheologice sistematice de la acest obiectiv, în încercarea de a găsi un răspuns elocvent cu privire la modalitatea de construcţie, rolul şi mai ales cronologia acestei fortificaţii. În acest scop a fost deschisă o secţiune de 16 x 2 m, orientată est-vest, perpendicular pe val, pornind din zona mediană a acestuia. Dintre complexele identificate menţionăm prezenţa, în apropierea înălţimii maxime a valului, a două gropi de pari, a unor depuneri de pământ galben bătătorit şi bolovani de râu cu scopul de a îi conferi o consistenţă sporită. Singurul reper cronologic, deocamdată neconvingător, este dat de identificarea unui fragment ceramic caracteristic secolelor X-XI, dar acesta a apărut în umplutura şanţului, alături de resturi contemporane, zona fiind utilizată de către localnici drept groapă de gunoi. În aceste condiţii se impune continuarea cercetărilor, pornind chiar cu epuizarea secţiunii deschise, care credem că mai poate oferi surprize, şi evident deschiderea alteia în zona diametral opusă, care eventual să lămurească şi raportul dintre val şi ceea ce credem că este o fortificaţie patrulateră din pământ, contemporană cu acesta.