Situl arheologic, cu statut de monument istoric, este amplasat în vestul satului Ştefan cel Mare (fost Şerbeşti), în cuprinsul Depresiunii Cracău-Bistriţa a Subcarpaţilor Moldovei, pe malul drept al Pârâului Valea Mare, afluent al Cracăului. Acesta beneficiază în prezent de primele cercetări arheologice, cu caracter preventiv şi interdisciplinar, premergătoare implementării proiectului Restaurarea monumentului... de patrimoniu cultural „Hanul de la Şerbeşti”, din sat Ştefan cel Mare, comuna Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ, de către Primărie şi Consiliul Local, cu sprijinul fondurilor europene obţinute prin intermediul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale. De altfel, hanul – de tip „ratoş” –, aflat în precolaps, este primul monument istoric de acest fel din România care va fi cercetat integral şi valorificat monografic. Ulterior reabilitării, imobilul va fi transformat în muzeu, în incinta sa urmând să fie valorificate expoziţional artefactele descoperite în urma investigaţiilor arheologice. Acestea din urmă au debutat odată cu realizarea unor fotografii aeriene cu drona şi modelarea digitală a terenului (fig. 1). Cercetările noastre au evidenţiat în premieră existenţa aici a unui sit arheologic pluristratificat, cu depuneri antropice preistorice (eneolitice), aparţinând culturii Precucuteni, evului mediu, epocii moderne şi perioadei contemporane. Cu acest prilej, prin intermediul a două sondaje (s. 1, 2), trei secţiuni (S. I-III) şi 12 casete (Cas. A-L), au fost investigate integral sau parţial mai multe complexe arheologice, respectiv: locuinţe precucuteniene, construcţii datând din epocile istorice amintite, gropi cu diferite funcţionalităţi şi, desigur, ruinele hanului modern. Săpătura arheologică a afectat o suprafaţă de aproximativ 500 m2 şi a presupus excavarea a cca. 1000 m3 de sediment, tamisat în totalitate. Suprafeţele cercetate au dimensiuni diferite şi sunt delimitate fie de zidurile hanului modern, fie de martori stratigrafici. Măsurătorile altimetrice au fost raportate la un punct zero (P. 0), amplasat la nord de han, în dreptul culoarului de trecere. Artefactele descoperite au fost recoltate integral, iar cele mai importante dintre ele au fost cartate tridimensional. Acestea constau în vase provenite din toate epocile identificate (realizate din lut ars, sticlă, faianţă, porţelan sau metal), reprezentări antropomorfe şi zoomorfe precucuteniene, unelte de os, piatră cioplită şi şlefuită eneolitice, obiecte uzuale de lut ars, sticlă şi metal din perioadele istorice menţionate, precum şi monede din epoca modernă şi perioada contemporană. Artefactele, aflate în diferite stadii de conservare, se află în prezent în plin proces de restaurare. Acestora li se adaugă resturile faunistice ce datează din toate epocile atestate aici. Totodată, au fost găsite accidental şi elemente de muniţie, respectiv cartuşe din Primul Război Mondial şi dinamită din al Doilea Război Mondial, care au fost ridicate cu promptitudine de reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Petrodava” al Judeţului Neamţ. De asemenea, au fost recoltate diferite eşantioane de piatră, cărămidă, mortar, tencuială, lemn, lut ars, os şi metal, în vederea realizării unor analize petrografice, pirotehnologice, fizico-chimice, antracologice, dendrocronologice, arheozoologice şi metalografice. Hanul modern este orientat pe direcţia sud-nord, elevaţia sa având forma patrulateră (asimetrică), lungimea de aproximativ 25 m, lăţimea de aproximativ 20 m, perimetrul de cca. 90 m şi suprafaţa de cca. 500 m2 (fig. 2). Pivniţa sa are forma patrulateră (simetrică), lungimea de aproximativ 11 m, lăţimea de aproximativ 5,50 m, perimetrul de cca. 33 m şi suprafaţa de cca. 60 m2 (fig. 3). Ratoşul este alcătuit din pivniţă (aflată în partea de vest în raport cu elevaţia), iar parterul prezintă două corpuri: de vest (cu sala de mese, gârliciul, cămara, bucătăria şi locul pentru atelaje) şi de est (cu trei camere de oaspeţi şi locul pentru atelaje). Cele două corpuri ale hanului sunt separate de culoarul de trecere, cu sens unic. Ruinele hanului, la suprafaţa solului, păstrau îndeosebi parterul, din mansardă conservându-se doar cele două frontoane, aflate în extremităţile nordică şi sudică. În perioada de funcţionare a rateşului, la mansardă se aflau probabil numai camere de oaspeţi, ce le suprapuneau pe cele de la parter, în corpul de est, şi respectiv sala de mese, cămara şi bucătăria, în corpul de vest. Prin naţionalizare, hanul a fost transformat în sediu al Cooperativei Agricole de Producţie (C.A.P.) din Ştefan cel Mare şi a suferit o serie de modificări importante. După desfiinţarea acestei instituţii monumentul a fost abandonat şi s-a ruinat, localnicii utilizând o parte din piatră în propriile gospodării, iar în incinta hanului au depozitat o mare cantitate de deşeuri menajere.