Varianta de ocolire Deva - Orăştie În perioada 16 august - 16 noiembrie 2011 o echipă formată din arheologi de la IAB, MCDR Deva şi MNIR au efectuat cercetarea arheologică preventivă a sitului Şoimuş 1 de pe traseul autostrăzii A1, segmentul situat între Deva şi Orăştie, între km 29+750 - 30+300. Situl este plasat administrativ în raza comunei Şoimuş, între localităţile Şoimuş şi Bălata, judeţul Hunedoara, în ...punctul „Avicola (Ferma 2)", pe o terasă înaltă de-a lungul râului Mureş (E-V). Având în vedere mărimea şi complexitatea arheologică a sitului Şoimuş 1, acesta a fost împărţit în două sectoare: zona "A" cercetată de arheologii de la IAB şi MNIR şi zona "B" cercetată de colegii de la MCDR Deva. Sector A Raportul de faţă prezintă descoperirile arheologice din zona "A". Pentru desfăşurarea săpăturilor s-a efectuat decaparea mecanică supravegheată pe întreaga suprafaţă supusă cercetării. Decopertarea a avut ca scop îndepărtarea stratului de teren arabil, cu adâncimea între -0,40 m şi -0,80 m, pentru stabilirea limitelor locuirii şi conturarea complexelor arheologice direct pe pământul steril, ori în stratul vegetatul antic. În partea de nord a sitului, raportat la axul autostrăzii, după îndepărtarea nivelului vegetal (-0,40 m), s-a putut constata un puternic nivel de distrugere neo-eneolitic format din chirpic ars împrăştiat pe toată suprafaţa (unele fragmente mai păstrau urme de nuiele), vetre, fragmente de podele din lut cu substrucţie formată din pietriş de râu, gropi de par şi un material arheologic foarte bogat (ceramică, oase, material litic, etc.). Lucrările agricole din ultimii 50 de ani au deranjat acest nivel, astfel încât nu s-au putut stabili, în mod clar, limitele locuinţelor. Ţinând cont de acest aspect, s-a procedat la o săpătură manuală, prin carouri de 4 x 4 m cu martori de 1 m lăţime. Pe toată suprafaţa cercetată în zona "A" au fost identificate 690 de complexe, databile în perioadele neo-eneolitic, epoca bronzului, romană şi medievală timpurie. Nivelul neo-eneolitic evidenţiat pe întreaga suprafaţă cercetată aparţine culturii Vinça. Pe baza observaţiilor preliminare din teren, putem susţine existenţa unei aşezări cu două faze de locuire. Majoritatea complexelor Vinça sunt reprezentate de o varietate de gropi cu întrebuinţare diversă (pentru provizii, pentru extracţia lutului etc.), ulterior transformate în gropi menajere. O categorie mai slab reprezentată este cea a bordeielor şi cea a şanţurilor (de delimitare ?), ultimele concentrate în partea de vest a aşezării. Complexele neo-eneolitice au scos la lumină o cantitate impresionanată de material, ceramică grosieră şi fină, vase ceramice de uz comun, piese litice (lame şi lamele de silex şi obsidian, topoare din piatră, râşniţe), oase prelucrate şi neprelucrate (ace, împungatoare, spatule, pandantive, cârlige de pescuit etc.), piese de cult (altare miniaturale, figurine antropomorfe si zoomorfe de diferite forme şi mărimi, vase de cult etc.). Cele câteva fragmente ceramice databile în epoca bronzului nu au fost descoperite în context stratigrafic clar. Prezenţa lor sporadică este cel mai probabil legată de aşezarea Wiettenberg, identificată în zona "B". Perioada romană este reprezentată de două complexe importante. În dreptul km 30+040, imediat sub nivelul vegetal, a fost conturată o construcţie cu dimensiunile de 11,40 m x 8,30 m. S-a păstrat doar substrucţia realizată din pietriş de râu iar materialul arheologic sporadic (fragmente ceramice, câteva ţigle şi cărămizi) nu ne-a putut oferi indicii asupra funcţionalităţii sale. În marginea de sud a teraseia fost descoperit un cuptor de ars ceramica (C166) ce s-a păstrat foarte bine. Locuirea medieval timpurie este reprezentată în special de o serie de cuptoare (C11, C25, C104, C143, C149, C150, C219, C489), majoritatea amplasate pe panta de sud a terasei, apoi de gropi de provizii şi menajere (C7, C106, C107, C144, C146, C151, C153, C173, C198, C214, C384, C422, C423, C425, C426) şi de un resturile unui bordei semi-adâncit (C360) cu dimensiunile de 4m x 4,5m. Materialul arheologic recoltat constă în ceramică de uz comun, oase de animale, obiecte de fier şi bronz, râşniţe. O concluzie preliminară pe care o putem trage în urma cercetării zonei "A" a sitului Şoimuş 1 este că, în perioada neo-eneolitică a existat o intensă locuire pe această terasă a Mureşului, lucru dovedit de materialul arheologic descoperit, din care putem enumera: 166 de fragmente de vase şi figurine antropomorfe şi zoomorfe, 200 de greutăţi din lut întregi şi fragmentare, aproximativ 150 topoare şi dăltiţe întregi şi fragmentare din piatră şlefută, 10 cârlige de pescuit din os, 16 altare miniaturale cu trei sau patru picioare şi cu decor incizat, un pandativ din scoică Spondylus, etc. Au fost recoltate, de asemenea, un număr impresionant de fragmente ceramice şi oase de animale. [Radu Petcu, Răzvan Petcu, Andrei Heroiu]