Situl arheologic de la Sicrita se află situat pe teritoriul comunei Râfov, jud. Prahova, la aproximativ 200 m NE de sat, pe terasa stângă a fostului curs al râului Teleajen, pe partea dreaptă a drumului judeţean dintre comunele Râfov şi Dumbrava. În această zonă râul Teleajen şi-a schimbat frecvent cursul, având o albie puternic meandrată. Această realitate geomorfologică a influenţat în decursul timpului compo...rtamentul comunităţilor umane care au locuit în acest perimetru. Cercetările arheologice întreprinse aici au fost prilejuite de lucrările de construcţie a autostrăzii Bucureşti-Braşov. Situl intersectează firul autostrăzii între km. 44+400 şi 44+700. Situl arheologic de la Sicrita nu a fost observat în timpul cercetărilor de teren efectuate în anul 2002 pentru studiul de impact al construirii autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, deoarece zona era înierbată, fiind utilizată ca izlaz comunal. În primăvara anului 2009 în timpul supravegherii lucrărilor de decapare realizate pentru construcţia autostrăzii au fost descoperite fragmente ceramice care indicau prezenţa unor vestigii databile în intervalul secolelor III-IV p.Chr. De aceea s-a impus derularea unor cercetări arheologice cu caracter preventiv care să permită obţinerea unor informaţii cît mai complete despre acest nivel de locuire. În urma acestor descoperiri s-a stabilit de comun acord cu constructorul oprirea temporară a lucrărilor pe acel tronson de autostradă pentru a putea fi făcută o evaluare corectă a situaţiei arheologice. Pentru delimitarea cât mai exactă a limitelor zonei afectate de construcţia autostrăzii s-au practicat 12 secţiuni mecanizate dispuse pe marginile şi centrul suprafeţei decapate, având lungimi aproximative de 50 m şi lăţimi de 0,50 m - 0,80 m. În abordarea cercetărilor arheologice a trebuit să se ţină cont de modalitatea de lucru a constructorului, care în această zonă a depozitat pământul rezultat din decapare din loc în loc pe mijlocul traiectului autostrăzii (si nu pe margini aşa cum se întâmplase în anii 2007 şi 2008). În etapa de pregătire a cercetării arheologice a fost realizată ridicarea topografică în sistem Stereo 70 a perimetrului. Peste această ridicare topografică a fost suprapus planul de săpătură arheologică. Ridicarea topo este la rândul ei completată de o imagine aeriană ortofoto. Obiectivul final al cercetării arheologice preventive de la Sicrita este acela de a cerceta exhaustiv situl în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenului aflat pe traiectul autostrăzii Bucureşti - Braşov. Suprafaţa propusă spre a fi cercetată este de aproximativ 9.000 m2. Trebuie menţionat faptul că situl de la Sicrita ocupă o suprafaţă mult mai mare decât cea afectată de lucrările de construcţie a autostrăzii; ocupând practic cea mai mare parte a terasei fostei albii a Teleajenului care în această zonă are forma unei „peninsule". Situl a fost împărţit în patru sectoare, datorită modului ales de către constructor de a depozita temporar pământul rezultat în urma decapării stratului vegetal. Sectoarele au fost denumite (de la N la S) astfel: Sector A, Sector B, Sector CşiSector D; fiecare având o lungime de aproximativ 60 m şi o lăţime de 50 m. Spaţiile ocupate de grămezile de pământ, aflat între cele patru sectoare, au fost abordate din punct de vedere al cercetării arheologice după mutarea pământului depozitat, primind numele de Sector AB, Sector BC şi Sector CD. Din punct de vedere al strategiei de săpătură situl a fost abordat prin trasarea de secţiuni paralele, orientate N - S între care s-au păstrat martori stratigrafici cu lăţimi cuprinse între 0,5 şi 1 m. Acolo unde a fost necesar au fost deschise suprafeţe de tipul casetelor. Astfel, în Sectorul A au fost trasate 8 secţiuni şi 3 secţiuni mecanizate ( SI = 56 x 3 m, SII = 56 x 2 m, SIII = 56 x 2 m, SIV = 56 x 2 m, SV = 58 x 1,5 m, SVI = 27 x 3 m, SVII = 27,5 x 1,5 m, SVIII = 10 x 2 m, SM1 = 60 x 0.80 m, SM2 = 60 x 0,80 m, SM3 = 60 x 0.80 m); în Sectorul B au fost trasate 6 secţiuni, 3 secţiuni mecanizate şi 6 casete ( SI = 54 x 2,5 m, SII = 54 x 1,5 m, SIII = 54 x 1,5 m, SIV = 54 x 3 m, SV = 54 x 2 m, SVI = 54 x 2 m, Cas.1 = 10 x 2 m, Cas.2 = 6 x 3 m, Cas.3 = 7,5 x 3 m, Cas.4 = 6 x 3 m, Cas.5 = 6 x 3m, Cas.6 = 6 x 3m, SM1 = 60 x 0.80 m, SM2 = 60 x 0,80 m, SM3 = 60 x 0.80 m); în Sector C au fost trasate 3 secţiuni şi 3 secţiuni mecanizate (SI = 46 x 2 m, SII = 46 x 2 m, SIII = 48 x 2 m, SM1 = 46 x 0,80 m, SM2 = 46 x 0,80 m, SM3 = 46 x 0,80 m), în Sectorul D au fost trasate 3 secţiuni şi 3 secţiuni mecanizate ( SI = 54 x 2 m, SII = 54 x 2 m, SIII = 54 x 2 m, SM1 = 50 x 0,80 m, SM2 = 50 x 0,80 m, SM3 = 50 x 0,80 m). Pentru sectoarele intermediare AB, BC şi CD am trasat tot secţiuni paralele dar sunt orientate E - V. În sector AB am trasat un număr de 3 secţiuni şi 1 casetă ( SI = 40 x 1 m, SII = 40 x 1 m, SIII = 40 x 1 m. Cas.1 = 5 x 6 m). În timpul cercetărilor întreprinse în cursul anului 2009 au fost identificate şi cercetate un număr de 62 de complexe. Dintre acestea 2 complexe sunt structuri de locuire, 50 complexe sunt gropi, 4 complexe sunt cuptoare exterioare complexelor, 6 complexe nedefinite. Din punct de vedere cronologic 1 complex aparţine locuirii medievale, 1 complex aparţine nivelului de locuire din sec. VIII-X, 60 complexe aparţin nivelului de locuire din sec. III-IV. Cele două complexe (CPL1/ S.I - Cas.1/Sector AB, CPL11/S.V - Cas.3/ Sector B ) care datorită caracteristicilor au fost interpretate ca şi structuri de locuire sunt puţin adâncite, fără a se fi observat eventuale urme ales sistemului constructiv. Aceste locuinţe au formă rectangulară şi colţuri rotunjite, adâncindu-se aproximativ 0,60-0,70 m faţă de nivelul de decapare. Instalaţiile de foc ale locuinţelor sunt de tipul cuptoarelor amenajate în calup de pământ cruţat, situate în colţul de SE respectiv NE. În cazul acestor locuinţe săparea unei gropi cu o adâncime atât de mică ţine după opinia noastră de un anumit comportament constructiv legat de modul de amenajare al instalaţiei de foc într-un calup de lut cruţat. Au mai fost identificate alte patru instalaţii de foc (de tipul cuptoarelor) exterioare structurilor de locuire, dintre care unul are groapă de acces. În cazul acestor complexe nu au fost observate eventuale limite ale unor construcţii cu funcţie de locuinţă, fapt ce ne-a determinat să le considerăm instalaţii cu funcţie gospodărească aflate în exteriorul locuinţelor. Aceste şase complexe (cele două locuinţe şi patru cuptoare) au fost atribuite pe baza materialului arheologic unui nivel de locuire din sec. III-IV p.Chr. Cele mai multe complexe descoperite în timpul cercetărilor arheologice de la Sicrita şi datate în sec. III-IV p.Chr. sunt reprezentate de gropi de dimensiuni şi forme dintre cele mai diverse, în număr de 42. Datarea nivelului de locuire în sec. III-IV p.Chr. de la Sicrita a fost realizată pe baza materialului ceramic, în special pe numeroasele fragmentele de amfore. În afară de complexele datate în intervalul secolelor III-IV p.Chr. au mai fost identificate si un număr de trei complexe medievale datate în sec. XV-XVI p.Chr. Aceste complexe sunt gropi de mari dimensiuni umplute cu chirpic, arsură, cenuşă, material ceramic şi câteva piese din metal (cuţite fragmentare, verigă de fier). Funcţionalitatea acestor complexe poate fi doar bănuită în această etapă a cercetării şi anume cea de gropi pentru extragerea pământului galben utilizat pentru construirea locuinţelor medievale, ca mai apoi sa fie utilizate ca şi gropi de gunoi. În zona cercetată nu au fost descoperite până în prezent locuinţe aparţinând locuirii medievale. În zonă sunt menţionate de către documentele medievale un număr important de sate, dintre care unele au fost identificate şi cercetate arheologic (Independenţa, com. Gherghiţa care apare în documentele medievale sub numele de Borosu). O descoperire deocamdată izolată este reprezentată de un complex care pe baza materialului ceramic se datează în secolele VIII-X p.Chr. Acest complex este o groapă simplă de formă aproximativ rotundă, umplută cu pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, având pigment de cărbune şi de chirpic. Pe baza informaţiilor obţinute până în prezent putem propune următoarea succesiune de locuire a terasei râului Teleajen din punctul La Pădure, sat Sicrita, comuna Râfov (de la cel mai nou la cel mai vechi nivel de locuire): - sub nivelul arabil actual există un nivel de locuire medievală, sec. XV-XVI (1 complex); - anterior locuirii medievale există un nivel atribuit sec. VIII-X (1 complex); - cel mai consistent nivel de locuire este cel datat în sec. III-IV p. Chr. (54 complexe); - un număr de 6 complexe nu au putut fi încadrate cronologic deoarece umplutura lor nu ne-a oferit nici un fel de material arheologic; - mai există şi un nivel puţin consistent de locuire aparţinând Hallstatului, identificat prin descoperirea sporadică a unor fragmente ceramice aparţinând acestei epoci. În campania viitoare vor continua cercetările arheologice pentru descărcarea de sarcină a terenului. Vom urmări abordarea exhaustivă prin cercetări arheologice a zonei afectate de lucrările de construcţie a autostrăzii Bucureşti - Ploieşti. Materialele arheologice întregibile vor fi restaurate şi vor intra în patrimoniul MJIA Prahova. Piesele de metal au fost stabilizate, restaurate şi conservate de specialiştii din cadrul instituţiei, fiind deja în curs de inventariere. Ceramica se află în curs de prelucrare şi restaurare. Materialele arheologice vor fi publicate în reviste şi anuare de specialitate şi vor fi expuse publicului în cadrul expoziţiilor MJIA Prahova.