Turnul Bisericii Catolice În momentul preluării şantierului de către arheologi, lucrările de reabilitare din Piaţa Mare depăşiseră faza cercetărilor arheologice şi se lucra la refacerea pietonalului şi la instalaţiile electrice. Montarea celor din urmă a presupus executarea unor săpături în zona dintre vechiul CEC şi Turnul Bisericii Catolice, săpături realizate iniţial de constructor. Apariţia unor structuri... zidite în apropierea clădirii CEC-ului a adus acest sector în atenţia arheologilor, care l-au preluat pentru cercetare, împreună cu întreg traseul cablurilor electrice. Au fost realizate următoarele săpături: S14: 2 x 1,80 m, la intersecţia turnului cu biserica, spre Piaţa Mare, la 0,35 m de gangul de sub turn. Săpătura s-a oprit la –1,08 m (-2 m faţă de cota 0 a constructorului), datorită faptului că era traversată în diagonală de o conductă din plastic recentă, cu protecţie din nisip şi pietriş, care făcea imposibilă investigarea coerentă a zonei. O serie de alte cabluri electrice trec de asemenea pe lângă fundaţia turnului. S15: 15,80 x 0,90/4,65 m S18: casetă cu dimensiunile 2 x 2 m trasată în interiorul turnului, în jumătatea dinspre Piaţa Mare a acestuia. Ulterior a fost extinsă la toată suprafaţa. S 19: săpătura de la colţul clădirii CEC-ului, 3 x 3 m. Structuri zidite Zid din piatră care formează un colţ la nord de turn În segmentul dinspre Piaţa Mică al săpăturii (S 15) a fost descoperit un zid din piatră, pe care îl considerăm a fi un segment din incinta a II-a a Sibiului. Zidul are un traseu N-S, ieşind de sub fundaţia CEC-ului şi parţial de sub turnul bisericii catolice, iar la aproximativ 2 m faţă de cel din urmă se întoarce în unghi drept spre E. Zidul a fost refolosit într-o primă etapă de către construcţiile din cărămidă prevăzute cu bolţi, iar segmentul orientat E-V a fost suprapus de o construcţie circulară, realizată de asemenea din cărămidă. După demolarea acestora, segmentul nord-sud a ajuns sub fundaţia CEC-ului, iar cel E-V a rămas degajat, fiind aproximativ paralel cu turnul bisericii catolice. În această aglomerare de construcţii, am considerat o şansă faptul că zidul vechi din piatră a putut fi investigat, chiar şi pe un segment extrem de restrâns. Zidul are o lăţime de 1,70 m. Zidăria este realizată din bolovani de piatră de dimensiuni mari şi medii, legaţi cu un mortar destul de friabil, amestecat cu mult pietriş de culoare alb-gălbui. Paramentele exterioare sunt foarte regulate. Talpa fundaţiei se află la –2,48 m în straturi de umplutură, la limita superioară a unui pavaj. Cu 0,30 m mai sus de talpa fundaţiei în zidărie se conturează un orificiu aproximativ pătrat, cu latura de 0,40 m. Acesta are o adâncime de 1,70 m, ceea ce foarte probabil corespunde cu lăţimea zidului. Presupunem că acest orificiu a rămas de la o bârnă ce a fost încastrată în zidărie . Construcţie din cărămidă 1 Numim construcţia din cărămidă 1 o casă ataşată la colţul nord-vestic al zidului vechi din piatră. Latura de est a acesteia dublează şi suprapune parţial latura vestică a zidului din piatră, în vreme ce latura dinspre Piaţa Mică se dezvoltă independent. Construcţie din cărămidă 2 Numim construcţie din cărămidă 2 casa identificată la limita săpăturii dinspre Piaţa Mare, respectiv în spaţiul dintre turnul bisericii şi clădirea CEC. Din aceasta a fost surprins peretele sudic pe toată lungimea, precum şi un segment dintr-o boltă cu axa E-V. Amenajare semicirculară din cărămidă pe zidul vechi din piatră Zidul vechi din piatră a fost suprapus de o construcţie din cărămidă, având cel puţin o latură semicirculară. Faţada acesteia era articulată din loc în loc (?) de mici pilaştri dreptunghiulari, cu dimensiunile 55 x 15 cm. Pentru aceasta pe latura de sud zidul vechi a fost parţial cămăşuit, după cum se poate observa pe profilul de V al săpăturii. Cărămida folosită pentru această amenajare are în principal dimensiunile 25/26,5 x 12/14 x 4,5/6,5 cm. Turnul bisericii catolice Turnul bisericii catolice a fost abordat în mai multe puncte, atât în interior cât şi în exterior. Săpătura din interior (S 18) a rămas superficială, deoarece după îndepărtarea straturilor de asfalt şi beton (+0,10 m) s-a constatat că sub acestea se află direct fundaţia plină a clădirii, deranjată doar de un set de cabluri electrice. Secţiunea S 15 a fost în schimb adâncită atât cât a permis suprafaţa accesibilă arheologilor, şi de acolo au fost înregistrate câteva date privind caracteristicile tehnice ale turnului. Turnul are o fundaţie cu un contur neregulat, realizată din cărămidă şi bolovani de piatră. Cea mai frecventă dimensiune de cărămidă folosită este 28 x 14/15 x 5/6 cm. Talpa fundaţiei nu a fost identificată, datorită faptului că săpătura nu s-a putut adânci corespunzător din cauza spaţiului foarte îngust disponibil. Stratigrafia Cea mai mare parte a secţiunii 15 fiind acoperită de ruine, observaţiile noastre stratigrafice au fost destul de limitate. Stratigrafia în imediata apropiere a zidului ruinat este deosebit de interesantă, şi reprezintă foarte probabil un segment care nu a fost deranjat de intervenţii moderne. Săpătura s-a oprit la – 2,73 m într-un strat de pământ negru foarte tasat, uscat, amestecat cu rar lut galben, pietriş şi urme feroase. Peste acesta urmează un pământ negru lutos foarte curat, cu fragmente ceramice databile în sec. XIII. În partea vestică a săpăturii între cele două se interpun următoarele straturi: un fragment dintr-un pavaj format din piatră măruntă de râu (diametrul 3-5 cm) bătută într-un pământ negru foarte tasat; un lut negru amestecat cu pietre mărunte, nisip şi rare fragmente de cărămidă, care are alura unui nivel de călcare, cu o grosime maximă de 0,15 m şi o depunere de bolovani cu diametrul de 10-15 cm aruncaţi într-un strat de pământ nisipos. Dacă raportăm această stratigrafie la cea din Piaţa Mare, atunci este puţin probabil ca nivelul de călcare în această zonă să se fi aflat vreodată la – 2,20/-2,48 m. Aceste amenajări pot fi interpretate în 2 feluri: fie ne aflăm într-un şanţ, fie aceste straturi au fost realizate pentru asanarea mlaştinii. În stadiul actual al prelucrării materialului, cea mai plauzibilă variantă pare a fi aceea a unui şanţ cu fundul amenajat, şanţ în care dealtfel a şi fost construit zidul de incintă. Totuşi, răspunsul final la această întrebare este de aşteptat după ce stratigrafia din Piaţa Mică va fi cunoscută (săpături ale MNB Sibiu, vara şi toamna anului 2005). La partea superioară a stratului cu bolovani de piatră, o peliculă de mortar poate fi pusă în relaţie cu o primă etapă de funcţionare a zidului din piatră, după care nivelul a fost crescut prin depunerea stratului 1, un pământ negru cu mult pigment de cărbune şi cu materiale ce pot fi de asemenea datate în sec. XIII-XIV. Nivelul de călcare a ajuns astfel în jurul cotei de –0,70 m, unde pare să se fi stabilizat o perioadă mai lungă, dacă ne luăm după tencuiala foarte uzată din partea superioară a ruinei. Până la nivelul actual de călcare s-au depus o serie de straturi de umplutură, foarte probabil într-o singură etapă, sau oricum într-un interval scurt de timp. Acesta corespunde fără îndoială cu demolarea zidului din piatră şi marchează momentul sistematizării Pieţei Mici. Colegiul iezuit (secţiunile 16-17) Săpătura de pe latura dinspre Piaţa Mare a colegiului iezuit a avut drept scop cercetarea fundaţiei acestei clădiri, într-o zonă în care elevaţia prezintă multiple crăpături şi fisuri. Au fost realizate 2 secţiuni, S 16 şi S 17. S 16 cu dimensiunile 1,70x2,10 m. S 17 cu dimensiunile 2x2,10 m. S 17 a fost trasată la 5,40 m distanţă de colţul clădirii, spre vest, iar S 16 la 1,70 m distanţă spre vest faţă de S 17. Colegiul iezuit are o fundaţie construită din cărămidă, a cărei parte superioară este decroşată cu aproximativ 0,30 m. Profilul fundaţiei este neregulat, ea evazându-se uşor pe măsură ce se adânceşte. Până la –3 m nu s-a ajuns la talpa fundaţiei. Amenajările actuale ale Pieţei Mari au ajuns la o adâncime de – 1,20 m, sau, altfel spus, au o grosime de 0,70 m fără a lua în calcul şi grosimea pavajului. Se înţelege de aici că amenajările originale din partea superioară a Pieţei ne rămân necunoscute în acest punct. Săpătura noastră s-a adâncit până la –3 m, iar de la acest nivel au fost executate sondaje geologice până la –4,80 m. Stratigrafia astfel parcursă în S 17 a fost următoarea: pământ negru cu fragmente de cărămidă şi pietriş; pietriş cu fragmente de cărămidă; pietriş amestecat cu pământ; pământ negru friabil netasat, aproape curat, între –2,28 şi –3,50 m; argilă de culoare gălbuie-cenuşie cu resturi organice, partea inferioară la –4 m; argilă neagră albăstruie, tasată, cu miros de turbă, partea inferioară la –4,40 m; argilă albăstrui cenuşie până la –4,80 m şi sub această cotă.