Obiectivele săpăturilor din acest an au avut în vedere: continuarea cercetării Platoului, până la epuizarea suprafeţelor rămase nedistruse de excavaţiile pentru antenele de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic pe pantele dealului şi obţinerea unor date stratigrafice suplimentare privitoare la evoluţia comunităţilor umane ale culturii Coţofeni şi de epocă dacice. Putem afirma, cu cert...itudine, că obiectivele propuse au fost realizate. Sector Platou Cultura Coţofeni. Deoarece în campania din anul trecut s-au identificat numerose vestigii ale culturii Coţofeni, săpăturile din anul acesta au avut drept scop şi lămurirea situaţiei stratigrafice a acestor descoperiri. Astfel, a fost trasată secţiunea S19, în continuare la S15, spre pantă. Profilul sudic al acestei secţiuni reprezintă coloana stratigrafică cea mai complexă de până acum, atât din punct de vedere al descoperirilor dacice, cât şi a celor ale culturii Coţofeni. Pe baza profilului sudic şi a grundului din S19 pot fi atribuite epocii dacice şi culturii Coţofeni câte patru nivele distincte. În S12 şi S14, din campania trecută, au apărut fragmente ceramice ale culturii Coţofeni, la o adâncime de -1,60 -1,80 m, lăsând impresia că există un nivel intermediar între cel dacic şi cel Coţofeni. În 2009, acest nivel a fost identificat stratigrafic, între adâncimile de -1,37 -1,40 m, evidenţiind o nivelare cu granodiorit, aflată între locuirea dacică şi cea Coţofeni. Astfel, cel de-al patrulea nivel Coţofeni începe de la -1,40m, chiar de sub nivelarea cu granodiorit, efectuată în vederea aşezării locuitorilor daci pe dealul Cetăţuia. Odată cu dezvoltarea aşezării şi cu creşterea numărului de locuitori se simţea o nevoie acută de noi spaţii şi, pentru a-l obţine, au fost întreprinse, cel puţin pe partea nordică a dealului, lucrări de terasare. Prin acest mod ingenios de amenajare a spaţiului locuibil aşezarea şi-a mărit capacitatea demografică, fapt observabil prin identificarea unei terase în S19. Bogatul material arheologic, îndeosebi o gamă variată de vase ceramice, confirmă descoperirile din campania trecută. Astfel, locuirea Coţofeni de aici aparţine fazei a III-a de dezvoltare internă a acestei culturi. Fapt inedit, în arealul vestic al culturii Coţofeni, descoperirea a patru nivele succesive, toate reprezentând faza finală a culturii, demonstrează o locuire de lungă durată. În campania trecută au fost identificate numeroase elemente Kostolac, reflectate în ornamentarea căniţelor cu împunsături succesive, aşezate în triunghiuri, şi a străchinilor scunde, ornamentate cu şiruri de împunsături succesive. Campania anului 2009 a adus completări majore repertoriului formelor şi motivelor decorative de influenţă Kostolac, descoperindu-se chiar importuri ale acestei culturi. O altă descoperire cu implicaţii cronologice importante este reflectată prin apariţia unor importuri ceramice ale culturii Baden, fapt, de asemenea, inedit pentru zona în care ne aflăm. Aceste fragmente ceramice asigură contemporaneitatea fazei finale a culturii Coţofeni cu faza finală a culturii Baden. Fragmente ceramice ale culturii Coţofeni au mai fost identificate atât pe coama Platoului, în S21, cât şi în S13, pe Terasa 3, de pe panta sudică, ori în S20 şi S22, pe Terasa 4, de pe panta nordică, toate acestea atestând amploarea locuirii din această perioadă în diverse zone ale dealului Cetăţuia. Epoca dacică Săpăturile din acest an au îmbogăţit informaţiile noastre despre această epocă, atât din punct de vedere stratigrafic, cât şi al extinderii locuirii. În S17(4 x 3,50 m) şi S18 (3,5 x 3 m), dimensiuni impuse şi de spaţiul restrâns rămas pentru săpături după instalarea antenelor de telefonie mobilă, s-au identificat variate tipuri de complexe dacice: locuinţă de suprafaţă cu vatră, gropi, gropi de stâlpi şi aglomerări de materiale, cu inventar caracteristic sec. II a. Chr.-I p.Chr., îndeosebi o gamă variată de recipiente ceramice, modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant, reducător ori necontrolat, în aer liber. În S19, s-au identificat patru nivele stratigrafice cu vestigii din sec. II a. Chr. - I p. Chr; adăugăm şi posibilitatea ca vestigiile din ultimul/ultimele nivele dacice, din a doua jumătate a sec. I p. Chr., să fi fost distruse de nivelările pentru instalarea antenelor de telefonie mobilă. Terasa 3 (situată pe partea sudică a dealului) Săpăturile din anul acesta, efectuate în S13 (4m x 4m), au dovedit că este o terasă antropică, aici identificându-se vestigiile unei locuinţe cu vatră şi două aglomerări de materiale, toate databile în sec. I a. Chr. - I p. Chr., atât fragmente de vase specifice acestei perioade, modelate cu mâna ori cu roata, între care amintim borcanele, ceştile-opaiţ, fructierele, cănile, vasele de provizii, cât şi piese din metal (cuţit, piroane, scoabe). Din păcate, fiind pe pantă, vestigiile au fost, în mare măsură, distruse şi împinse la vale. Aşa cum am precizat deja, s-au găsit şi fragmente ale culturii Coţofeni, posibil alunecate de pe partea superioară a pantei, dar nu trebuie exclusă nici posibilitatea existenţei unor complexe din această perioadă în zona nesăpată încă. Terasa 4 (situată pe panta nordică a dealului). Anul acesta s-a identificat această nouă terasă, evident antropică, iar prin săpăturile întreprinse în S20 (6m x 2m) şi S22 (5 x 2m) au fost identificate vestigiile a două locuinţe de suprafaţă dacice, cu material tipic sec. I a. Chr.-I p. Chr. Întrucât cercetările nu au fost epuizate în aceste suprafeţe, nu facem alte precizări. Şi aici s-au găsit fragmente ceramice ale culturii Coţofeni. Baza sudică a dealului Prin secţiunea S16 (10 x 2m) ne propunem să vedem dacă şi în această zonă există vestigii arheologice; din păcate, aici stratul de steril alunecat de pe pantă, granodiori fărâmiţat, este gros de minimum 1,50 m. Abia spre finalul campaniei s-a ajuns la un strat brun-negru, cu puţine fragmente ceramice; desigur, vom continua aici săpătura pentru a identifica tipul şi amploarea vestigiilor păstrate. Aşa cum a reieşit din succinta prezentare a descoperirilor, cercetările de anul acesta au adus date noi atât despre comunităţile culturii Coţofeni, cât şi a celor de epocă dacică. În ceea ce priveşte cultura Coţofeni, s-au identificat patru niveluri stratigrafice cu materiale bogate şi deosebit de variate, evidenţiindu-se relaţii culturale, dar şi cu impact cronologic, cu alte zone, cum sunt cele ale culturilor Kostolac şi Baden. De asemenea, s-au observat lucrări de amenajare a dealului încă din această epocă, acestea evidenţiind extinderea locuirii în diverse zone de pe platou, dar, probabil, şi pe terase. În ceea ce priveşte epoca dacică, pe Platou s-au evidenţiat tot patru nivele, toate din sec. II a.Chr.-I p.Chr., iar pe pantele de S şi N s-au amenajat terase, unde s-au descoperit locuinţe cu inventar tipic acestei perioade. S-a întocmit o documentaţie bogată de şantier, atât prin desenarea clasică a complexelor şi a stratigrafiei, cât şi prin arhiva foto digitală. Vasele şi fragmentele ceramice au fost spălate, marcate şi se află în curs de restaurare, iar cele din metale se află în curs de conservare şi restaurare. De asemenea, toate materialele reprezentative au fost desenate şi fotografiate. Materialele descoperite au intrat în patrimoniul CM Arad. Analiza resturilor de faună de la Săvârşin-Cetăţuie (judeţul Arad) Georgeta El Susi Fauna din nivelele Coţofeni În campania din 2009 s-au determinat 24 resturi faunistice aparţinând nivelelor Coţofeni, acestea completând lotul celor 65 oase provenite din campaniile 2007-2008. Distribuţia materialului pe specii evidenţiază prevalenţa mamiferelor domestice, în procent de 84,2%, faţă de ponderea vânatului, doar 15,9%. Vitele sunt majoritare, cu 73,6%, urmate de ovicaprine şi canide, cu câte 5,3%, fiecare în parte. În campania aceasta nu s-au identificat oase de porcine, dar campaniilor anterioare ele însumează o pondere de 8,7%. În cadrul segmentului sălbatic s-au determinat oase de cerb, cal şi bour, fiecare fiind cotat cu câte 5,3%. Locuirea Coţofeni de pe Dealul Cetăţuia face parte din categoria celor cu o economie axată pe exploatarea vitelor, în subsidiar a rumegătoarelor mici, şi, într-o mai mică măsură, a porcului. Profilele vârstelor de sacrificare sugerează exploatarea vitelor, mai ales, în stadiul adult-matur; deocamdată, în material nu au fost identificate oase de animale tinere. În cazul caprinelor s-a determinat un rest mandibular provenit de la un ied (2-3 luni, tăiat primăvara). Vânătoarea viza exploatarea cerbului şi, subliniem, a calului, probabil încă sălbatic. El va fi contat cel mult sub raport alimentar. Fauna din nivelele dacice (sec. II a. Chr. - I p. Chr) Campania 2009 a oferit doar 24 oase, dintre care o treime provin din Cpl. 33. Campaniile 2007-2008 au furnizat 857 resturi databile în epoca dacică, ceea ce oferă o bază de date valabilă pentru următoarele consideraţii arheozoologice. În statistica din 2009 vitele prevalează în procent de 70,8%, fiind urmate de porcine, cu 16,6%, şi ovicaprine, cu 4,2%. Segmentul sălbatic totalizează 8,4%, incluzând oase de cerb şi mistreţ, fiecare cu câte 4,2%. Se remarcă ponderea "exagerat" de mare a vitelor, fiind generată de eşantionul redus. În schimb, în materialul anterior, bovinele sunt cotate cu numai 40,8%, urmate de porc, cu 30%, ovicaprine, cu 11,4%, şi cabaline, cu 2,7%. Este o statistică " normală" pentru aşezările dacice cu o economie animalieră întemeiată pe exploatarea, în principal, a bovinelor şi nu a suinelor. Sacrificările la bovine se făceau în toate stadiile, existând un procent însemnat de imaturi corporal; de asemenea, au fost identificate câteva falange lăţite, cu patologie, ca urmare a utilizării vitelor la tracţiune. În cazul porcinelor predomină animalele juvenile şi sub-adulte. O exploatare similară bovinelor se înregistrează la rumegătoarele mici.