Situl se află pe terasa stângă a Oltului în intravilan chiar lângă DN 12A. Zona este cunoscută în literatură ca fiind foarte bogată în urme arheologice aparţinând epocii migraţiilor şi perioadei medievale timpurii şi târzii. Situl, o aşezare deschisă, este foarte deranjat. Cea mai mare parte a fost definitiv distrusă cu ocazia construirii drumului naţional în anii 60 şi de construcţiile de case, de exploatarea ...de nisip şi lut, de agricultura şi amenajările continue ale grădinilor caselor. În vecinătatea lotului nr. 736., la cca. 200 m S se află ruina conacului Andrassy (sec. al XVI-lea). Scopul cercetării arheologice preventive a fost documentarea complexelor arheologice care au ieşit la iveală odată cu săparea unei gropi în curte. Acestea erau ameninţate de a fi distruse odată cu îndepărtarea pământului din curte cu ocazia coborârii nivelului de călcare planificat de proprietar. Pentru salvarea complexelor presupuse am deschis mai multe secţiuni cu dimensiuni variabile, lângă panta interioară a curţii. Îndepărtarea humusului s-a făcut manual, la -0,40 -0,50 m de suprafaţa actuală au fost depistate contururile negru-închis ale complexelor arheologice în solul steril brun-gălbui. Stratigrafia sitului este foarte simplă; acesta fiind o aşezare deschisă şi ulterior teren cultivat în ultimele secole. Lucrările agricole repetate şi efectuate într-o perioadă lungă au distrus eventualele componente de suprafaţă ale complexelor arheologice. Din această cauză, sub humusul actual, solul steril apare la -0,40 -0,60 m şi singurele urme arheologice s-au păstrat doar sub acest nivel. De exemplu, în S4 nivelul de apariţie a gropilor din sec. XI-XIII şi XVIII este acelaşi, iar urmele unui cuptor de piatră au fost cărate de plug pe o suprafaţă mai mare. Cotele de nivel au fost măsurate faţă de scara inferioară a casei, dar ulterior atât secţiunile cât şi cota 0 au fost incluse în ridicarea topografică în sistem Stereo70. Extinderea aşezării nu a putut fi delimitată cu precizie prin periegheze datorită vegetaţiei abundente. În urma cercetării arheologice au fost descoperite un număr de cca. 20 de complexe arheologice („C"), majoritatea gropi („G") şi câteva vetre. Ambiguitatea numărului de complexe se datorează faptului că iniţial au fost date mai multe numere la apariţia complexelor, dar în câteva cazuri, ulterior, acestea s-au dovedit a fi identice. Numerotarea complexelor-gropilor (C-G) este unică - de la 1. Dimensiunile secţiunilor: S1 - 4,5 x 2 m, S2 - 4,5 x 2,5 m, S3 - 5 x 2,5 m, S4 - 5 x 5 m, S4B - 2 x 1,7 m, S5 - 5 x 2 m. Majoritatea complexelor care conţin material arheologic databil provin din epoca medievală şi au fost datate între sec. XI-XVIII. Dintre complexele „obişnuite" documentate ne limităm doar la prezentarea unuia, din care a fost recoltat material extrem de interesant. G3/5 (S1 şi S5): groapă mare - lungime: cca. 8 m, lăţimea cca. 6 (?) m, adâncime relativă (de la nivelul de apariţie): -1,10 m. Partea centrală a gropii a fost distrusă cu ocazia amenajării curţii probabil în anii 60, astfel planul şi materialul colectat sunt incomplete. Planul, dimensiunile şi profilul gropii sugerează că aceasta a fost iniţial o groapă de exploatare a nisipului care a fost umplută ulterior. Materialul arheologic provine mai ales din stratul de cenuşă/cărbuni care a acoperit groapa, iar din umplutura gropii a fost cules material cantitativ mai puţin, dar cu aceleaşi caracteristici. Materialul ceramic a fost făcut la roată lentă, cu excepţia a două „pahare" mici. Majoritatea fragmentelor aparţin unor oale, cu buze tăiate sau rotunjite neprofilate, ornamentate cu linii şi benzi de linii ondulate şi două fragmente ornamentate cu rotiţă. Trei borcane sunt ornamentate pe buză cu pieptenele, iar corpul vaselor cu benzi de linii ondulate variate cu benzi impuse cu pieptenele. Dintre cele trei tăvi adânci identificate, una este ornamentată cu bandă de linii ondulate şi un nerv accentuat. Asemenea nervuri găsim şi pe gâtul şi umărul unor vase, nervurile fiind deseori decorate cu împunsături de pieptene, ornament ce se regăseşte şi pe corpul vasului, alternat cu benzi de linii ondulate. În alte ocazii aceste ornamente acoperă corpul vasului fără nervuri, foarte probabil aparţinând unor vase cu gât canelat, iar în unele cazuri vasele aveau şi toartă. Apar însă şi câteva profile mai înalte, dezvoltate, ale căror analogii le găsim în contextele secolelor XIII-XIV. Pe lângă ceramică au ieşit la iveală patru fusaiole, foiţe de cupru (evident deşeu dintr-un atelier), un vârf de săgeată din os, ac de os şi un fragment, o lamă lungă de os prelucrat, neterminat, probabil aparţinând unei tolbe. G3/5 din S1 şi S5 conţine deci un material mixt tipo-cronologic. O parte a materialului (fragmente de vase cu gât canelat, benzi cu linii ondulate de val etc.) sugerează o datare în sec. X-XI, care deşi arhaic în această zonă, are analogii în Transilvania. Existenţa comună a acestora împreună cu un fragment de os aparent aparţinând unei tolbe pare să sugereze faptul că materialul poate fi legat de primele generaţii ale descălecării maghiare. Fragmente ceramice „arhaice" cu buze decorate şi nervuri plastice (uneori dublate) pe gât şi umăr, decorate cu pieptenele au analogii în perioade mai timpurii şi/sau din această perioadă dar din afara arcului carpatic (din Moravia sau din Rusia - prelucrare neterminată încă). Acestea sugerează o influenţă/legătură sau un import străin. Depunerea materialului în G3/5 s-a petrecut însă în sec. al XIII-lea, datarea fiind dată de câteva profile mai evoluate şi mai ales de un denar vienez bătut de Ottokar II1, care a fost găsit în acelaşi strat cu ceramica arhaică. Materialul este deci extrem de interesant şi ridică numeroase probleme de interpretare arheologică - istorică (legături îndepărtate, etnii diferite, arhaizare?) şi face necesară căutarea analogiilor mai certe şi continuarea cercetării. [Botar Istvan]