Situl pluristratificat este amplasat pe terasa din partea dreaptă a Pârâului Valea Seacă, la aproximativ 500 m nord-vest de situl Topoliţa-La Nord-Vest de Sat şi 200 m sud-est de fosta Cooperativă Agricolă de Producţie Târgu Neamţ. Staţiunea a fost descoperită în anul 1999 de către Vasile Diaconu, care ulterior, până în 2012, a întreprins mai multe cercetări de suprafaţă -nota 1. Vestigiile identificate aic...i au fost încadrate de către descoperitor în paleolitic, eneolitic (complexul cultural Precucuteni-Cucuteni), epoca bronzului (culturile Costişa şi Noua), epoca fierului (Hallstatt şi La Tène) şi epoca migraţiilor (cultura Sântana de Mureş) -nota 2. În anul 2017 au fost efectuate investigaţii arheologice interdisciplinare neinvazive, ce au afectat situl şi zona sa limitrofă, constând în cercetări de suprafaţă, fotografii aeriene cu drona, modelarea digitală a terenului şi prospecţiuni geomagnetice, în vederea reevaluării potenţialului staţiunii, stabilirii formei, dimensiunilor şi limitelor depunerii antropice, precum şi a gradului actual de conservare a vestigiilor. Rezultatele obţinute cu acest prilej sunt foarte spectaculoase, fiind identificate două aşezări alăturate – probabil eneolitice, dar nu şi contemporane –, ambele cu forme rectangulare (dreptunghiulare), orientate pe direcţia NV-SE, prevăzute probabil cu palisade şi complexe (construcţii incendiate şi neincendiate, precum şi gropi) aflate atât în interiorul, cât şi în exteriorul zonelor protejate de sistemele de fortificaţie. Aşezarea dinspre nord-vest are dimensiuni mai mici (suprafaţa păstrată de aproximativ 1,5 ha), prezintă o densitate mare de gropi şi are câteva resturi de construcţii dispersate în cuprinsul său. Aşezarea dinspre sud-est are dimensiuni mai mari (suprafaţa păstrată de aproximativ 3 ha) şi mai multe resturi de construcţii, în marea lor majoritate grupate. Pe marginile de nord-est ambele aşezări au fost parţial erodate de-a lungul timpului de Pârâul Valea Seacă, în prezent suprafeţele lor fiind afectate de lucrările agricole.