Cercetările arheologice din anul 2010 au fost finanţate în cea mai mare parte de SC FARMEXPERT DCI SA, motiv pentru care mulţumim în mod deosebit D-nei Mioara Balint pentru susţinere. Costurile prelucrării materialului ceramic, introducerea în bazele de date au fost asigurate de responsabilii de şantier mai sus menţionaţi. Deoarece intenţionăm să publicăm un volum cu privire la săpăturile arheologice din perio...ada 2001-2011, am încheiat cercetarea suprafeţei 1, deschisă în 2001, cu blocurile E1 şi E2. Zona respectivă, amplasată deasupra şanţurilor de apărare, reprezintă şi locul unde au fost descoperite mai multe bordeie, cercetate pe parcursul mai multor campanii. În 2010 s-a finalizat şi cercetarea zonei bordeielor B7 şi B8, parţial sub bordeiul B9, deoarece primele etape de refacere ale şanţului de apărare (Şanţul 1b cel cu blocuri megalitice) avea mai multe nivele de pietre pe fund pentru a asigura stabilitate şanţului, săpat în sol nisipos. Au fost preparate primele nivele (cele mai de jos) ale bordeielor B7 şi B8. A fost cercetată şi conservată ultima etapă de reparaţii a sistemului de apărare din Şanţul 1b. Bordeiul 7 A fost cercetat cuptorul din nivelul 4, de la -1,50 m (unele din faze s-au reflectat şi în reparaţiile de la cuptor)1. În acest nivel bordeiul conţinea un cuptor cu mai multe etape de reparaţii şi călcare, până la adâncimea de -2,30 m, nivel la care a fost identificată prima vatră. B7, nivelul 1, -2,30 m. Vatra bordeiului se afla în colţul de SE şi a fost cercetată în vecinătatea de S a cuptorului din nivelul 42. In partea de E a fost identificat un par de stâlp, iar în partea de S un rând de pietre care-l mărgineau. Spre N, la 2 m de cuptor era un alt perete despărţitor, care se menţine în etapa B7.2, parte a unui bloc de mari dimensiuni, rămas în poziţie orizontală (poziţia lui geologică). Un perete a fost determinat şi la -1,65 cm dar era deplasat spre B8, B8 fiind la acel nivel mai mic. Nivele de călcare cu vetre sezoniere au fost descoperite şi la -2,10 şi -2 m 3. Pe fundul bordeiului au fost descoperite resturile unui mare vas de provizii şi alte câteva vase sparte (întregibile) şi refolosite în podeaua locuinţei, peste care s-a depus un pavaj de pietre plate dispuse orizontal, destul de bine aranjate. Pavaje similare au fost întâlnite şi în Loc. 3 sau în B8. B7, nivelul 2 -1,75 m şi nivelul 3 -1,65 m. La -1,75 m, în diferite zone ale bordeiului au fost descoperite vetre temporare, fără gardină, slab arse: una era spre centru-sud, în marginea de S a cuptorului cercetată în 2005, alta din această ultimă campanie, avea partea centrală parţial sub cuptor, dar mai spre N. Mai existau şi alte locuri ce atestă urmele unor vetre neamenajate. Partea de E a bordeiului a fost distrusă în intervalul 2005-2009 (perioadă în care nu s-au făcut cercetări arheologice!!) de către localnici, care au distrus un bloc de piatră de mari dimensiuni, care mărginea latura de E. B7, nivelul 5, -140 -1,65 m. Nivelul 5, cel cu cuptorul are mai multe etape de folosire, cel puţin două după refacerile sesizate la cuptor, observate anterior dar şi în cadrul cercetărilor din 2010. Au fost preparate două din etapele de folosire, anterior au fost cercetate primele două. Una din vetrele anterioare consta dintr-o placă de piatră de mari dimensiuni, 30 x 40 cm, podeaua din jurul ei fiind din lut galben peste care a început amenajarea cuptorului. Cuptorul a avut două faze de funcţionare: cea veche este a unui cuptor cu boltă de formă ovală, păstrat pe jumătate (cea de S), jumătatea de N fiind distrusă de cuptoarele şi pereţii de la locuinţele L3-L4. Cuptorul avea partea din faţă, fără boltă, de cca. 0,30 m, înclinată de la gură spre margine, ceea ce a dat forma ovală a planului său, partea cu bolta fiind aproape rotundă. Din boltă nu s-au păstrat decât 6-8 cm, doar cât a fost grosimea vetrei, iar cuptorul după prăbuşirea bolţii a fost transformat în vatră. Structura cuptorului era formată dintr-un strat de lut galben nisipos în care s-au pus pietre plate care să favorizeze reţinerea căldurii şi uscăciunea vetrei cuptorului. Tehnica aceasta a fost întâlnită şi la alte vetre din bordeiul 64. Bordeiul 8 In faza veche B8 era de dimensiuni mai mari, ajungând aproape la 3 m lungime, iar lăţimea varia în raport de înclinarea blocurilor de mari dimensiuni (megalitice) care îl mărgineau5. Baza peretelui despărţitor al bordeiul era formată din pietre. Bordeiul a avut doar două etape de locuire, în ultima complexul fiind de dimensiuni mai mici decât B7. După piatra megalitică a peretelui despărţitor deplasată spre sud, bordeiele B7 şi B8 erau aproape egale în faza veche. Bordeiul 9 Complexul a fost cercetat în campania anului 2005. El a fost parţial distrus între campaniile de săpături de către localnici, deşi au fost asigurate. La peretele despărţitor cu B8, pe al doilea nivel de călcare (pe primul a fost descoperită o mică vatră slab amenajată şi rău păstrată, afectată spre S de tranşee militare), au fost descoperite două picioare ale unui altar din lut ars de mari dimensiuni, rupt anterior. Nu ştim dacă a fost pus intenţionat sau aruncat cu alte materiale pentru nivelarea fundului Şanţului 1b şi amenajarea podelei bordeiului. Picioare de altar au apărut şi în vecinătatea bordeiului 6, tot în poziţii secundare. Şanţurile de apărare, mai ales ultimul, cel cu blocuri megalitice a fost distrus de localnici pentru exploatarea pietrei pentru construcţii. Şanţul 1b, mai nou, impunător prin masivitatea blocurilor de piatră, grele de câteva tone, a fost construit peste şanţul vechi (Şanţul 1a) care a tăiat blocurile de piatră, aşa cum s-a putut observa la bordeiul 16. Foarte probabil unele blocuri au început să se rupă sau să crape pe marginea Şanţului 1a, astfel încât locuitorii din situl Cucuteni au săpat atunci o pantă sub blocuri prăvălindu-le în vechiul şanţ parţial umplut (Şanţul 1a), ajutând la desprinderea lor şi parţial la deplasarea celor mai mici. Pentru ca şanţul să nu se erodeze, ca blocurile să nu alunece şi să îngusteze fundul Şanţului 1b, a fost pietruit mereu, la fiecare refacere fiind înălţat. Astfel s-a ajuns ca unele pietre să fie sub marile blocuri în faza veche şi la marginea lor în faza nouă. Ruperea blocurilor a fost controlată destul de bine, marginile stâncii din care s-au desprins păstrând o linie dreaptă (azi deranjată de cei care au exploatat piatra afectând unele blocuri) sau doar partea superioară a lor. Şanţurile (1 - 3) erau evidente la ridicarea topografică, în fotografiile aeriene anterioare sau noi, la toate prospectările colegilor germani şi români. De altfel gura lor poate fi observată şi de pe vale. Palisadele, gropi de sprijin. În interiorul palisadei 1 a fost descoperită o groapă de dimensiuni asemănătoare palisadei care susţinea foarte probabil un drum de rond, cum au fost identificate în situl de la Ţaga în mai multe situaţii. Alte gropi de la palisada 1 sau 2 au fost identificate pe profilul de V al săpăturii. Fiind de dimensiuni mai mici şi faptul că intrau doar cu vârful în stâncă (nu perforau stânca masivă cum era situaţia la gropile de palisadă), că unele erau oblice, ne confirmă ipoteza că ţineau de unele reparaţii la palisade. Unele nu ştim cărei palisade îi pot fi atribuite, fiind surprinse doar în profilul suprafeţei cercetate, suprafaţă distrusă de sătenii care au exploatat piatra între campaniile de săpături, când cercetarea nu a beneficiat de autorizaţii de săpătură. Prospectările şi ridicările topografice. Corelaţii. După prelucrarea datelor din prospectările magnetometrice şi topografice am efectuat unele fotografii în diverse perioade ale anului asupra teraselor Dealului Drăghici. Am putut constata o creştere a vegetaţiei, în special a celei de porumb, pe terasa dintre Şanţurile 1a, 1b şi 2. Analizând noile fotograme după prospectări am putut identifica pe ortofotogramele comunei traseul Şanţului 3. Din studiul ortoplanului comunal observăm că Şanţul 2 este cel mai vizibil, marcat de o bandă mai deschisă, determinată de lucrările agricole a terenului. Şanţul 1 a fost marcat de direcţiile surprinse în săpătură şi la marginea de N a terasei. Şanţul 3 apare într-o fotografie aeriană mai veche şi în prospectările recente. Prospectările colegilor germani din 2007 şi 20087 au identificat foarte clar şanţurile, traseele lor, uneori duble, unele din ele săpate, altele doar sondate, dar vizibile în diferite etape ale evoluţiei vegetaţiei. Aceştia au marcat diferitele anomalii. Unele dintre ele, cum este cea de la poziţia 1 ar putea fi un tranşeu militar din al doilea război mondial sau cel puţin o suprapunere de şanţ şi tranşeu, ceea ce nu se poate verifica decât prin sondaj. Din prospectări au mai apărut unele anomalii marcate cu linie mov ce reprezintă posibile complexe neolitice (gropi de morminte, bordeie) sau deranjări din vremea celui de al doilea război mondial, răspunsuri ce se pot da doar în urma unor săpături sau sondaje. O aglomerare deosebită este în punctul 9, suspectă prin forma ei rectangulară. Punctul 10 este foarte probabil un tranşeu militar cu cablu sau o conductă recentă, nemarcată, care a apărut şi în unele fotografii aeriene. Prospectările efectuate în 2008 de Dorel Micle şi Liviu Măruia la Ruginoasa8 completează perfect spaţiul dintre loturile prospectate de colegii germani (care nu au putut investiga toată zona din cauză că vegetaţia era prea mare, iar localnicii nu îşi recoltaseră toate produsele de pe tarlale). Mai mult, se pot reconstitui cu foarte mare exactitate traseele şanţurilor şi palisadelor precum şi unele anomalii neidentificate prin prospectările colegilor germani, cum este cazul cu anomalia nr. 7 din planul colegilor germani, ce este de fapt o palisadă sau un şanţ mai îngust. Desigur mai sunt zone de prospectat şi multe semne de întrebare, dar o coroborare a datelor din diferite discipline vin să completeze informaţia arheologică destul de săracă la nivel macro-structural din cauza fondurilor reduse de cercetări. În paralel cu săpăturile arheologice, au fost efectuate prospectări de magnetometrie (colaborări cu Universitatea din Kiel, Germania şi Universitatea de Vest Timişoara), studii pe aerofotograme, la care se adaugă studiile privind situaţia geologică (natura şi vechimea depunerilor geologice). Totodată s-au prelevat probe de lut pentru analize pe ceramică, pentru identificarea tehnicilor şi temperaturilor de fabricaţie sau a provenienţei lutului şi ceramicii9. S-a săpat în suprafaţă pe nivelele de umplere sau reparaţii ale podelelor de la bordeie, iar materialul arheologic, în special cel ceramic, a fost inclus în bazele de date despre cultura Cucuteni10. Stâncile megalitice ce placau marginile Şanţului 1b au fost asigurate. Obiectivele cercetărilor viitoare În primul rând avem în vedere încheierea cercetării suprafeţei din blocurile E1 – E2, zonă în care Şanţul 1a avea mai multe perioade de refaceri, marcate prin repararea fundului şi pantelor cu blocuri de piatră de dimensiuni mijlocii şi mici şi blocuri megalitice la Şanţul 1b. După încheierea cercetării ar fi posibilă o reconstituire locală a complexului, fiind adunate suficiente date arhitectonice. Placarea Şanţului 1b cu blocuri megalitice este un unicat după cunoştinţele noastre, o tehnică similară pare să fi fost şi la Cucuteni, dar informaţiile sunt lacunare în acest caz.