Primele cercetări au fost efectuate de către H. Dumitrescu în 19261. În anul 2001, din iniţiativa Primăriei Ruginoasa, fost deschisă o carieră de piatră care a distrus o suprafaţă de circa 20% din suprafaţa aşezării. În vara acelui an, au fost sistate lucrările şi s-au demarat săpături de salvare2. Descoperirea unui număr mare de complexe şi a unui bogat material arheologic a impus trecerea la o săpătură sistem...atică şi protejarea staţiunii. Cercetarea s-a axat pe o suprafaţă de 18 x 8 m, săpându-se pe nivele foarte subţiri, ce au dus la descoperirea unor locuinţe şi bordeie, cu mai multe etape de refacere a podelelor, vetrelor sau cuptoarelor. Fondurile au fost asigurate de Ministerul Culturii. Din 2005 fondurile au fost asigurate de către Dr. Romeo Dumitrescu şi Fundaţia „Cucuteni pentru mileniul III”. Principalele obiective de cercetare au fost: fundaţiile complexelor L3, L4, nivelele de depuneri; B6 structura vetrei, partea inferioară; B7, partea de vest a bordeiului; şanţul neolitic sub B6, latura de N a şanţului în zona L3 – L4 şi în partea de V, zone nederanjate, studiul profilului în zona bloc E1/E2, evoluţia şi dinamismul materialului. Elemente de stratigrafie au fost sesizate doar în zona şanţului. În zona Bordeiului 1 au fost descoperite două faze de umplere ale şanţului, marcând cea mai veche etapă de funcţionare, cu cele mai timpurii materiale (Ariuşd – Cucuteni A2). Aceleaşi etape au fost semnalate şi în zona c. j6, în blocul E1, începând de la adâncimea de 1,8 m în jos. Atât în zona B 1, din blocul E2, cât şi în B 9 blocul E1, partea de N a şanţului are o umplere cu nisip şi lut de culoare mai deschisă. Este vorba, foarte probabil, de o refacere a şanţului, prilej cu care axul şanţului s-a săpat cu cca. 0,90 m mai spre S, după care urmează o umplere a acestuia cu pământ mai negru. Poate cu acel prilej s-a mai săpat un şanţ spre S sau un şanţ cu profilul în V. Situaţia spre S nu a putut fi clarificată deoarece în marginea blocurilor de pe latura de S a şanţului a fost săpat, în zig-zag un tranşeu militar adânc de peste -1,2 m, care a deranjat straturile. Raporturi stratigrafice între L3, L4, B7 În timpul săpării L 3 am constatat că unele aglomerări de materiale, peste care era un strat de lipitură, continuau sub peretele de N al L 3, motiv pentru care le-am acoperit pentru a fi studiate odată cu L 4. În 2005 s-a observat că ele se întindeau până spre marginea de N a L 4, ca şi lipitura podelei nivelului inferior; în nivelul superior nu erau lipituri, ci doar unele pavaje cu pietre ce serveau ca podea. Tot în 2005 am depistat latura de N a L 4, care tăia parte din şanţul 1a pe o pantă lină înclinată spre S. Pe latura de N au fost descoperite mai multe gropi de stâlpi (unele erau de la L 3, altele de la L 4), precum şi marginea de N a B 7. Nivelul inferior al L 4 suprapunea unele umpleri cu numeroase materiale arheologice (ceramică oase, fragmente de vetre dezafectate) şi pietre rămase de la dezafectarea şi refacerea unor construcţii, din B 7. Zona locuinţelor. Cercetările din acest an au aut ca scop investigarea suprafeţei din zona săpăturii sistematice deschise în 2002, când am dezvelit doar unele complexe de locuire din zona şanţului (respectiv L 3 şi parte din L 4, B 7 parţial surprins). Pentru unele din materialele arheologice descoperite atunci, (aglomerări de ceramică spartă voit şi oase) nu se mai putea aprecia atunci dacă ţineau de L 3 sau L 4. Unele fragmente se întindeau foarte clar sub fundaţiile peretelui de V al L 3, altele mergeau sub peretele de N (ele aparţineau de L 4, situaţie confirmată de săpăturile din acest an). O parte din fundaţia de piatră a pereţilor, a fost scoasă de săteni imediat după încheierea săpăturilor, în toamna anului 2002. Locuinţa 4 (L 4), suprapunea Bordeiul 7, locuit vreme îndelungată, care împreună cu B 9, reprezintă cele mai timpurii complexe cercetate de noi. L4 a avut două perioade de refacere. Ca formă, aceasta seamănă cu L3, având două încăperi, dar are mai puţine nivele de refacere şi dimensiuni mai mici. Prima etapă de locuire (1,30 – 1,40 m). Construcţia era formată din două încăperi (una mai mare şi tinda), diferite ca dimensiuni. Încăperea mare era de formă patrulateră (4 x 4 m). Latura de E, aflată în perimetrul carierei, a fost distrusă, dar se mai păstrau câteva pietre de la colţul de SE (peste vatra B 7). Latura de N, avea un rând de pietre şi 4-5 gropi de stâlp, iar cea de V era marcată de unele gropi de stâlp şi pietre, rămânând o deschidere de cca. 1 m spre tindă. De pe latura de S, s-au păstrat două gropi cu diametrul de 0,15-0,18 m. Foarte probabil erau mai mulţi stâlpi, dar cei care au excavat pietrele au distrus zona. Distanţa dintre stâlpi era de cca. 1,5 m. În zona tindei, structura de pari suprapune parţial bordeiul 8, astfel că e posibil ca să fi fost folosiţi unii stâlpi de la acest bordei. Intrarea în construcţie se făcea prin tindă, situată la V. Podeaua a fost amenajată şi nivelată înainte de construirea pereţilor. Tinda. Situată spre V, tinda avea foarte probabil intrarea dinspre S, unde se află o stâncă mai mare, înclinată tot spre S, ce împiedica infiltrarea apelor aici. În tindă (interior 3,5 x 1,8 m; exterior 4 x 1,10 m) erau două aglomerări de materiale arheologice, una în jumătatea de N, alta în zona intrării. În locuinţă au fost semnalate patru aglomerări de materiale, trei pe latura de V (una mergând şi în tindă) şi una spre colţul de NE. Tinda era o construcţie mai uşoară, bârnele de la peretele interior şi exterior erau fixate pe 4-5 pietre, iar un alt stâlp rigidizat cu pietre era la colţul de SV. Interiorul L4. Vatra (din lut bătut, groasă de 7-8 cm) se afla în încăperea de E, mai mare, lângă peretele de S, unde am găsit mai multe fragmente de vatră in situ. Cea mai mare parte a vetrei a fost distrusă de nivelările pentru nivelul superior, dar şi de construirea vetrei de S a L 33. L 4 seamănă cu un bordei anterior (B 8), situat puţin spre V, pe care de altfel îl suprapune parţial. În partea de E, L4 suprapunea un alt complex (B 7), ambele având mai multe etape. În partea opusă, se găsea o zonă gospodărească (mai multe fragmente de vase in situ). Podeaua, la ambele nivele, era înclinată de la N (1,10 m) spre S (1,25 m adâncime). Cele două nivele de locuire sunt separate de o podea din lut galben bătut, cu pietre şi puţine materiale arheologice. A doua etapă, nivelul superior, -1,20 -1,35 m. Construcţia a fost lărgită peste spaţiul tindei, iar la baza pereţilor erau mai multe blocuri de piatră (cele care lipsesc este posibil să fi fost folosite la construirea L 3). În 2004 am studiat latura de S şi încăperea dinspre V a acestei construcţii. Latura de S era marcată de un perete mai înalt, cu structură de stâlpi şi o bază din trei rânduri de pietre4. Probabil construcţia a avut acum spre V o tindă sau altă încăpere cu pereţi de lemn şi cu baza din pietre. Pe peretele de V, spre colţul de NV, se afla o deschidere, iar în vecinătate se afla o zonă gospodărească (un fragment de râşniţă, pus cu faţa în jos şi mai multe fragmente ceramice). După colţul de SE şi latura de E, încăperea a putut avea circa 4,30 x 4,10 m. Încăperea de V sau tinda era de 2,50 x 4 m, avea marginile uşor rotunjite, ceea ce presupune o împletitură din pari şi nuiele sau bârne scurte, puse orizontal. Partea de N, opusă intrării, era pavată cu lespezi plate. Nu este exclus ca zona să fi fost folosită temporar ca vatră. Podeaua acestui nivel era amenajată, constând din pietre plate peste care am găsit un strat de lut bătut. Pe podea au fost descoperite mai multe fragmente ceramice şi materiale arheologice, abandonate sau rămase ca resturi menajere, ce indică o zonă gospodărească. În partea centrală, unde în nivelul inferior se afla o intrare, au fost descoperite mai multe pietre grupate, cu gol între ele, marcând o gaură de stâlp, poate din structura de bază a construcţiei (pietrele erau aşezate pe două rânduri, servind ca bază peretelui). Marginile gropii nu au putut fi clar sesizate. Groapa se afla la cca. 0,30 m în interiorul construcţiei, marcând locul peretelui dintre cele două încăperi. De-a lungul peretelui, între pietre se observă urmele unor stâlpi, probabil de susţinere, cu gropi puţin adânci, care se opresc pe pietre plate sau pe stâncă. Structura locuinţei se baza pe sisteme de rigidizare a lemnului, pereţii fiind din lemn. Vatra. Vatra din nivelul superior, o parte in situ la nivelul podelei, a fost distrusă la abandonarea L 4, o dată cu ridicarea L 3. Cu toate acestea, unele părţi ale sale, mai ales pietrele de la cele două refaceri au rămas in situ. Este vorba, poate, de un ritual de distrugere al vetrei, la abandonarea locuinţei. Distrugerea vetrei s-a făcut nu doar în suprafaţă ci şi în adâncime, afectând cea mai mare parte activă a ei; doar în câteva locuri au rămas fragmente de vatră cu pietrele de la baza ei. În marginea de S a vetrei, podeaua continua până la perete, marcat în acele zone de găuri de stâlp. Pietrele de pe această linie, pe 1-2 rânduri au fost cercetate în 20025, dar scoase apoi de săteni. Peretele de S era aşezat pe un rând de pietre rigidizat cu pari, situaţi la o distanţă de 0,60 -1,2 m. Lipiturile podelei ajungeau până între stâlpi, ceea ce arată că aceştia erau în interiorul construcţiei, servind la susţinerea structurii de bază, iar peretele din exterior, de lemn, servea pentru izolare. Latura de E a L4 fost distrusă, doar în colţul de SE s-au păstrat câteva pietre, ce treceau pe sub peretele L 3, fiind situate ceva mai adânc şi având altă direcţie. Latura de S, sesizată în vremea cercetării L 3, era formată dintr-un rând de pietre mai mari, destul de rare; din loc în loc apăreau două rânduri. Poate că pietrele au fost refolosite la L 3; ele au fost scoase de ţărani în toamna anului 2002, imediat după încheierea cercetărilor. Pe latura de N s-au păstrat doar câteva găuri de stâlp. Solul pietros şi un strat de pietre cu pământ negru între ele împiedică depistarea gropilor superficiale, păstrându-se doar cele adânci. Unele din pietrele de pavaj, din vecinătatea laturii de N, în prima etapa de locuire, aveau urme de ardere, fie de la folosirea locului ca vatră sezonieră, fie de la incendiu. De altfel distrugerea casei şi abandonarea unor vase mari şi refolosirea lor în pavaj sau la baza podelei, cum de altfel s-a observat şi în L3, pare să fie obiceiul acelor locatari. Nu au fost sesizate depuneri intermediare sau resturi menajere între L3 şi L4, L4 fiind de dimensiuni mai mari şi mai trainică, dacă judecăm după aspectul vetrelor şi bazelor de perete. Fundul locuinţei se afla la – 1,10 m după nivelul pantei naturale actuale. Bordeiul 5. Partea de N a bordeiului era pe marginea şanţului, care a suferit mai multe refaceri. Bordeiul a avut probabil o singură încăpere, cu o tindă spre E. Intrarea a fost probabil pe latura de S, unde a fost descoperit un gârlici, un urcuş în pantă. Cercetarea acestui complex nu este încheiată. Bordeiul 6. Construcţia a avut probabil 4,2 x 4,5 m, latura de E nu este foarte clară, din cauza distrugerilor care au avut loc. Latura de V este marcată de o piatră mare, orientată N - S, care departaja B6 de B5. Bordeiul a avut patru etape de funcţionare, cu trei straturi de lipituri, iar vatra doar o reparaţie. Primul nivel (B6.1) -1,75 -1,80 m. Vatra primului nivel nu a fost găsită, dar pe podea (pavaj din pietre, ce acoperea doar fundul bordeiului) erau resturi de arsură. Marginile bordeiului era aceleaşi cu ale şanţului. Ceramica acestui nivel este de bună calitate, iar arderea bună. Motivele ornamentale sunt de cele mai multe ori bine păstrate, amintindu-le pe cele din Cucuteni A2 sau A2 timpuriu. Nivelul al doilea (B6.2) -1,70 m. După îndepărtarea resturilor de la nivelul de călcare de la 1,60 m a apărut clar marginea bordeiului tăiată dreptunghiular în marginea şanţului 1a (cel din spre N). În imediata vecinătate a fost semnalată o groapă de stâlp, care ar putea fi legată de palisada unuia dintre şanţuri. Marginile bordeiului au rămas aceleaşi, dar se observă că după o perioadă de abandon, a avut loc reamenajarea prin nivelare, peste care s-a lipit cu lut galben amestecat cu pământ negru bătut şi concreţiuni calcaroase. Pe latura de V a bordeiului au fost descoperite, imediat sub podea, două picioare de vas, unul cu decor spiralier celălalt cu decor meandric. Credem că au fost puse intenţionat în cadrul vreunui ritual, poate legat de fundarea vetrei. În vecinătatea lor sunt resturi de cenuşă aduse din altă parte, băgate in structura podelei sau poate resturile unei vetre de scurtă durată. Vatra era amenajată pe fundul bordeiului. Nivelele trei – patru, -1, 30 -1,60 m. Vatra încă funcţionează; la nivelul ei are loc o nivelare, prilej cu care sunt puse fragmente ceramice şi pietre, se amenajează o nouă podea, cu aceeaşi structură. Lespedea dintre B 6 şi B5 probabil mărginea tinda. Această etapă este contemporană cu prima fază de funcţionare a Bordeiului 5 şi penultima etapă a bordeiului 7. Bordeiul 7, B7 (interior, 2,5 x 2 m) avea cele mai multe nivele de refacere şi construcţie (5 nivele) şi vetre de foc (7 vetre). Vetrele nu au fost amenajate şi locul lor a fost schimbat probabil în funcţie de necesităţi. Are plan patrulater, iar în interior era rotunjit, ceea ce indică o structură împletită sau din bârne orizontale. Intrarea, în ultimele două etape de funcţionare, se făcea pe latura de sud unde se găsea o lespede mare, netedă, din stânca nativă. În exteriorul stâncii s-au găsit urme de stâlpi ce ţin de structura de bază, ceea ce sugerează că a fost acoperită şi avea rol de tindă. Pe latura de N au fost găsite trei gropi. În nivelele vechi au fost găsite la baza pereţilor interiori blocuri de piatră. Pereţii de V şi E aveau o bază de pietre, până la ei întinzându-se lipiturile. La peretele de N, lipiturile urcau şi se subţiau, dovadă că bârnele erau puse orizontal şi lipitura mergea până la ele. Reparaţiile pe latura de V, cu pietre, mărgineau un perete împletit, de interior. B7 funcţionează în paralel cu B8, începuturile sale fiind poate mai vechi (cercetarea în zona de V nu este încheiată, fiind posibil ca B7 să mai aibă un nivel). Nivelul B7.1. Conţine cea mai veche podea amenajată cu resturi de vetre pe ea. Nivelul podelei era la 2,10 – 2,20 m (unele albieri). Podeaua era din lut galben şi pământ. Cercetarea la această adâncime nu a fost încheiată pe toată suprafaţa complexului. În nivelul ulterior, un rând de pietre este peste o margine de vatră şi podea, de unde rezultă că în acea etapă construcţia spre E era mai largă. Pe latura de V era un perete din pietre, ce avea în structură doi stâlpi centrali şi unul mare la colţul de NV, ce a funcţionat în toate etapele. La colţul de SV, ce sprijinea foarte probabil acoperişul tindei, a fost găsită o groapă cu doi stâlpi unul de la B7 altul de la B8, ceea ce ar presupune că au fost montaţi deodată. Nivelul B7. 2, -1,85 -2 m. Are loc o refacere a podelei. Nici acum nu sunt vetre stabile, se folosesc pentru amenajare plăci de vetre mai vechi, aduse din altă parte, puse cu faţa în jos. Lutul pentru lipituri este galben, cel mai adesea nisipos, dar sunt şi urme de argile, ca şi un strat negru amestecat cu cenuşă şi cărbune. Vetrele de foc nu au grosime mai mare de 2-3 cm. Nivelul B7.3, -1,60 -1,75 m. Între nivelul 2 şi 3 umplerea este de cca. 18 cm. Este posibil să fi fost o altă lipitură, care nu a fost sesizată în timpul săpăturilor. Peretele de E este acum mai în interior. El era curbat şi a fost construit peste podea având baza dintr-un rând de pietre mari. În vecinătatea lui se afla o altă vatră dintr-o etapă mai veche. Lângă el, la cca. 0,80 m adâncime, se afla o altă vatră formată din fragmente de plăci de vatră şi pământ galben, care a funcţionat o perioadă scurtă de timp, iar lângă ea o alta, din plăci de vatră puse cu faţa în jos, cu pietre pe margine. În partea de nord, la marginea vetrei se afla o lespede mare de piatră. Pe latura de N a B7 se păstrează doar două lespezi spre colţul de SE şi o groapă de stâlp central, care a tăiat una din vetrele de pe podea. La acest orizont construcţia mai are câţiva stâlpi de margini, unul în colţul de NE şi altul probabil în colţul de SE (acesta din urmă a fost tăiat de tranşeea militară, aşa încât delimitarea sa nu a fost prea sigură. La S de marea vatră se găseau mai multe gropi de stâlp, ce ţineau de peretele de S al nivelului 7.3. B7. 4. În această perioadă bordeiul atinge maximul dezvoltării sale. Pe latura de S se construieşte o vatră supraînălţată, de mari dimensiuni, cu o structură din pietre, cu lut bătut, cu 3 etape de refaceri. Marginea ei de E era marcată de un bloc de piatră pus în dungă. Vatra a fost construită pe podeaua locuinţei şi a fost amplasată imediat lângă peretele de S. În marginea ei erau numeroase urme de pari şi stâlpi de la perete. Este prima vatră care are două părţi în formă de 8. Bordeiul 8, B8. Acest bordei se afla în partea de V a B7, sub nivelul L4, în continuarea lui aflându-se şi B9. Bordeiul, cu o singură încăpere, de mici dimensiuni (3 x 2 m), era amenajat deasupra şanţului şi a avut mai multe nivele de locuire (notate după săpare şi nu cronologic, deoarece cercetarea în această zonă nu este încă încheiată). În primul nivel (-1,20 -1,40 m) pe latura de E era o vatră de mari dimensiuni, formată din fragmente de la alte vetre, peste care s-a bătut pământ galben şi negru. Partea de N a încăperii era delimitată de o aglomerare de pietre. La V de această grupare se aflau două pietre, puse una peste alta, ce au servit drept bancă, iar lipiturile podelei (4-5) ajungeau până aici. Tot pe latura de N, opus vetrei era o zonă gospodărească. Latura de S este demarcată de o stâncă masivă, înclinată, aflată şi pe marginea şanţului de apărare. Este posibil ca bordeiul să fi avut o tindă spre V. Al doilea nivel, -1,50-1,65 m. Vatra din nivelul anterior, suprapunea lipiturile acestui orizont, cu podea bine netezită, cu mai multe lipituri subţiri (2-3 cm). Vatra se amenajează acum în colţul de NV, Bordeiul avea acum o tindă spre S, intrarea spre această zonă având o lăţime de cca. 1 m. Podeaua a fost sesizată şi în tindă. În colţul de NE erau alte două pietre ce au servit drept bancă. Pe latura de S era aceeaşi stâncă de mari dimensiuni. Spaţiul dintre două stânci, una din B7, alta din B8 a fost umplut cu pietre mari, iar cele de la tindă închideau spaţiul dinspre V. Al treilea nivel, -1,65 -1,75/1,80 m prezenta mai multe etape de refacere a podelei. Etapa cea mai de sus consta dintr-un rând de plăci de piatră, acoperite cu lipitură de lut. Într-o primă etapă vatra era spre gura tindei. Pereţii bordeiului erau formaţi dintr-o structură de stâlpi, care au fost bine evidenţiaţi mai ales pe latura de N. Gropile stâlpilor de la structura de bază aveau o adâncime mai mare de 0,45 m. În prima etapă, peretele de E a fost probabil din lemn şi se comunica cu B7, unde era un prag; ulterior s-au adăugat pietre, iar intrarea a fost închisă. Presupunem că intrarea se făcea într-o perioadă prin colţul de SE, iar apoi prin cel de SV. Tinda avea cca. 1,70 x 0,90 m, latura ei de V era formată din peretele de E al B9, cu care se învecina la V. Pe latura de V, nu au fost găsite gropi de stâlpi, dar cercetarea nu este încheiată. Bordeiul 9, B9, a fost cercetat parţial, doar pe traseul şanţului. Pare să fi avut cca. 5 m², dar poate să fi continuat spre V sau S. A avut o formă asemănătoare cu celelalte bordeie descoperite aici. Nu excludem ca pietre din acesta să fi fost folosite la amenajarea altor complexe. Latura sa de N este marcată de un bloc mare de piatră, de pe latura de N a şanţului. Şanţul de apărare. Săpăturile efectuate în zona de E a secţiunii au avut ca scop atât investigarea şanţului, a infrastructurii vetrei din B6, cât şi de a urmări dacă sunt unele nivele mai vechi. Şanţul a fost în această zonă ceva mai larg, afectat foarte probabil de lucrările la B6, dar şi de cele moderne de excavare. Palisada de N. Pe latura de N a secţiunii noastre, în timpul demantelării pietrelor s-au observat câteva gropi care nu erau foarte bine diferenţiate. După îndepărtarea straturilor de calcar descompus, în solul brun s-au putut delimita cu destulă uşurinţă mai multe gropi (cca. 11) ce coboară de la -0,40/-0,50 m până la -1,30/-1,50 m, pe care le punem în legătură cu existenţa unor palisade, ce dublau şanţurile de apărare. Dimensiunile acestor gropi sunt diferite, astfel că putem aprecia că stâlpii ar fi putut avea chiar o grosime de 0,35-0,45 m. Stâlpii erau fixaţi la bază şi pe o latură cu pietre. Materialul arheologic din campania 2005 a fost spălat şi prelucrat statistic în proporţie de circa 65%. În aceste condiţii, putem face câteva aprecieri cu caracter general asupra ceramicii. La Ruginoasa predomină ceramica semifină (70%), urmată de cea uzuală (23%) şi apoi cea fină (7%), pe un total de 2611 fragmente, provenite mai ales din complexe. Pictura (pe un lot de 450 fragmente decorate, din complexe) reprezintă 82%, angoba albă sau roşie 10,6%, barbotina 4,9%, iar inciziile scurte şi ornamentele plastice peste6 1%. Ceramica din nivelele inferioare, din toate complexele este de calitate mai bună, comparativ cu cea din primele nivele, în care de multe ori s-au observat procese de retardare. Pasta de modelat a fost realizată dintr-un amestec cu argilă şi nisip, formele sunt mai subţiri, cu o ardere adecvată, rezultând recipiente cu sunet rezonant.