Staţiunea pe care o cercetăm de mai mulţi ani este situată în punctul "La cazărmi" de pe malul râului Blahniţa. Primele cercetări au fost făcute în 1995 şi, cu excepţia anului 1999, au continuat până în 2001. Este singura aşezare aparţinând fazei I a culturii Verbicioara studiată pe o arie extinsă şi care a oferit materiale ce vorbesc despre modul în cere s-a format această cultură iar materialul ceramic permit...e o mai bună cunoaştere a repertoriului formelor de vase. O probă de lemn găsită în una din locuinţele acestei culturi, dată la analiză C14 în Germania, va putea să ofere o datare a începutului culturii Verbicioara. Situl adăposteşte aşezări aparţinând perioadei de tranziţie la epoca bronzului - cultura Coţofeni; epocii bronzului - cultura Verbicioara, Hallstattului - cultura Basarabi, Latene - locuire dacică şi feudalismului timpuriu - cultura Dridu. Un mormânt aparţinând culturii Basarabi semnalează existenţa unei eventuale necropole. Anul acesta (2001) am găsit materiale din toate perioadele menţionate, cu excepţia locuirii dacice. Au fost trasate trei secţiuni: S XV de 16 x 3,5 m; S XVI de 20 x 2 m; S XVII de 44 x 1 m. Au fost găsite patru locuinţe şi desfăcute încă o jumătate dintr-o locuinţă rămasă necercetată din anul precedent. În S XV am terminat cercetarea unei locuinţe Coţofeni apărută în campania anterioară în Sp II. După dezafectare groapa acesteia a fost umplută în special cu fragmente ceramice printre care amintim şi două ceşti cărora le lipseau doar tortiţele. În aceeaşi secţiune au apărut alte două locuinţe Coţofeni, de suprafaţă aflate una lângă alta. Prima locuinţă din 2001, avea lăţimea de 3,45 m şi lungimea prinsă în secţiune, de 2,85 m. În interiorul ei se aflau două gropi: una în partea de S, ce avea diametrul de 1,60 m şi alta în partea de N cu diametrul de 1,40 m. În capătul estic al locuinţei am găsit o groapă ce avea diametrul la partea superioară de 0,70 m şi 0,45 m la bază, fiind adâncă de -0,75 m. Podeaua locuinţei nu era amenajată. Locuinţa nr. 2 aparţinea tot culturii Coţofeni fiind lată de 3,40 m şi cu lungimea, prinsă în secţiune, de 2,30 m. Şi aceasta avea o groapă pentru stâlpi de susţinere. În S XVI a fost găsită o locuinţă de suprafaţă aparţinând culturii Verbicioara. Aceasta avea lungimea de 4,40 m şi lăţimea depăşea cei 2 m cât avea secţiunea noastră. Nu avea nici aceasta podeaua amenajată. Lângă locuinţă a fost găsită o groapă cu diametrul de 1,20 m ce aparţinea aceleiaşi culturi. În S XVII lângă primele carouri, a fost făcută o casetă de 7 x 1 m pentru a putea prinde mai mult dintr-o locuinţă Verbicioara. Această locuinţă avea în interior o groapă adâncă de 0,72 m care nu era de tipul celor făcute pentru îndepărtarea excesului de umiditate, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor la Rogova. În malul râului Blahniţa, lângă suprafeţele trasate de noi, a apărut, în malul rupt, o locuinţă cu lăţimea/lungimea de 3,50 m, ce avea în mijloc o groapă cu diametrul de 1,15 m şi adâncimea de 0,20 m. Evident că această groapă era făcută pentru îndepărtarea excesului de umiditate. Materialele epocii bronzului de la Rogova aparţin primei faze a culturii Verbicioara. Întregul material arheologic se află depozitat la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier unde, în mare parte a fost restaurat şi desenat. În campania următoare ne propunem să stabilim limita vestică a aşezării şi existenţa unei eventuale necropole Verbicioara. Pentru aceasta este necesară extinderea către V şi S a cercetării.