În perioada perioada 5 august-15 septembrie 2013 s-au derulat cercetări arheologice sistematice în Sectorul Fortifi caţia Centrală, din zona centrală a sitului arheologic de la Reşca-Romula. Obiectivul principal al acestor cercetări a fost demararea unui nou proiect multianual în acest sector, care să continue cercetările conduse de dr. Cristian Vlădescu (1965-1992). Scurtă prezentare a principalelor rezultat...e ale cercetărilor Planul de cercetare a constat în practicarea a cinci secţiuni. Ele au fost denumite de la S1 la S5. Trei dintre acestea au fost practicate trei secţiuni perpendiculare pe două dintre cele trei laturi accesibile ale fotifi caţiei (a patra latură fi ind afl ată în întregime în interiorul gospodăriilor localnicilor). De asemenea, a fost continuată o secţiune magistrală orientată sud-nord, pentru obţinerea unor informatii privind stratigrafi a zonei. Suprafaţa totală cercetată este de 288 mp. Stratigrafi a zonei cercetate a prezentat diferenţe în funcţie de poziţia secţiunilor. În condiţiile în care cercetarea nu este încă fi nalizată, în stadiul actual al cercetărilor au fost identifi cate patru nivele de epocă romană şi unul preistoric. Cel mai vechi nivel de epocă romană aparţine primei jumătăţi a secolului al II-lea p.Chr., al doilea nivel poate fi încadrat la mijlocul secolului al II-lea p.Chr., iar al treilea cuprinde intervalul de la sfârşitul secolului al II-lea şi până la începutul secolului al III-lea p.Chr. Nivelul al patrulea roman poate fi datat de la mijlocul secolului al III-lea până la fi nele stăpânirii romane în provincia Dacia. Argumentele încadrării cronologice ale acestor nivele sunt informaţiile din cercetările anterioare privind stratigrafi a zonei (evoluţia sistemului defensiv identifi cat)-nota7, respectiv materialele arheologice descoperite (vase de tip terra sigillata şi monede descoperite). Desigur, cercetările viitoare în diferite puncte ale fortifi caţiei centrale ca şi fi nalizarea celor începute vor aduce date noi privind stratigrafi a acestei importante zone a oraşului roman. Nivelul preistoric a fost identifi cat doar în secţiunea S3. În poziţie secundară, în groapa romană din secţiunea S3, c. 17, au fost descoperite materiale arheologice din neolitic-nota 8 şi epoca bronzului (cultura Verbicioara).-nota 9 Complexe arheologice În cadrul secţiunilor prezentate au fost identifi cate şi cercetate elementele de fortifi care ale celor două faze de funcţionare ale fortifi caţiei, fundaţiile unor clădiri, respectiv gropi din epoca romană. Zidul incintei din cărămidă Fundaţia din pietre de râu a zidului de incintă din cărămidă a fost descoperită în secţiunile S1 şi S2. În secţiunea S1, ea avea lăţimea de 1,90/1,95 m (cca. 4,5 rânduri de cărămizi pe lungime) şi a fost surprinsă de la adâncimea de 1,95/2,05 m, de la nivelul actual de călcare. În această secţiune a fost surprinsă şi o secţiune practicată în anii ‘60, care urmărea traseul zidului de incintă din cărămidă. În secţiunea S2, fundaţia acestui zid de incintă avea lăţimea de 1,60/1,70 m (cca. 3,5 rânduri de cărămizi pe lungime) şi a fost surprinsă de la adâncimea de 1,75/1,80 m, de la nivelul actual de călcare. De asemenea, în această secţiune a fost surprinsă o altă secţiune, care urmărea traseul zidului, practicată în anii ’60 de profesorul Dumitru Tudor.-nota 10 Şanturile fortifi caţiei În secţiunea S1, fossa nr. 1 a incintei timpurii. Aceasta avea o deschidere de 7,50/8,00 m. Lipsa exactităţii se datorează faptului că zidul de incintă din cărămidă a fost plantat în marginea de est a fossaei primei incinte, tăind stratigrafi a. În faţa zidului din cărămidă, la cca. 1,50 m est, începea fossa nr. 2, aparţinând fazei fi nale a fortifi caţiei. O situaţie similară a fost observată în secţiunea S2. Fossa nr. 1 are o deschidere de cca. 8,50 m. La 4 m est de fundaţia din pietriş a zidului din carămidă a fost identifi cată fossa nr. 2 a ultimei faze a fortifi caţiei. Ea avea deschiderea de 3,20 m. În această ultimă fossa au fost descoperite două blocuri de calcar de mari dimensiuni. În toate cazurile de mai sus, săpăturile arheologice urmează a fi continuate în campania din anul 2014, pentru fi nalizarea cercetărilor. Groapa nr. 1 În secţiunea S3, c. 16-18 a fost identifi cată şi parţial cercetată o groapă de mari dimensiuni, care continua în ambele profi le ale secţiunii. Baza acestei gropi ajungea la adâncimi de 1,90/2,12 m. În interiorul său, pe lângă materialul arheologic obişnuit (ceramică, oase de animale etc.) au fost descoperite numeroase fragmente de sticlă fracturată, care indică prezenţa în apropierea sa a unui atelier de prelucrare a sticlei. Clădiri Clădirea nr. 1 a fost surprinsă în secţiunea S1, c. 6-8. Clădirea aparţine unui nivel roman ulterior primei incinte a fortifi caţiei, iar latura sa de sud a fost demontată ulterior, posibil pentru utilizarea cărămizilor la construirea zidului de incintă din ultima fază a fortifi caţiei. Clădirea avea o fundaţie din pietriş de râu şi nisip de culoare ruginie. Pe această fundaţie au fost descoperite până la cinci rânduri de cărămizi. Acestă fundaţie avea o lăţime de 0,60 m, ceea ce permitea un rând de cărămizi pe lăţime şi unul pe lungime, întreţesute. Aceste cărămizi erau legate cu lut. Clădirea nr. 2 a fost surprinsă în secţiunea S3, c. 13-18. Fundaţiile erau realizate din pietriş de râu cu nisip de culoare ruginie. Clădirea avea cel puţin două încăperi. Unul dintre zidurile sale lungi se afl a lângă profi lul vestic al secţiunii, intrând parţial în acesta. Către nord, în continuarea fundaţiei clădirii, se afl a un pavaj din cărămizi romane. Clădirea nr. 3 a fost surprinsă în secţiunea S4, c. 5-11. Pe fundaţia din pietriş de râu cu nisip ruginiu, au fost întreţesute cărămizi dispuse pe lăţime şi lungime alternativ. Din această clădire au fost suprinse şi cercetate două camere Atelierul de prelucrare a sticlei În secţiunea S4, c. 14-26, a fost identificat un atelier de prelucrare a sticlei. Urmele unui cuptor au fost surprinse în profi lul estic al secşiunii, în c. 14. Acesta păstra pe pereţii săi urme de sticlă topită. În vederea cercetării acestui atelier a fost deschis o secţiune paralelă, la 1 m est de secţiunea S4. Pavaje de cărămizi În secţiunile S1, S3 şi S4 au fost identifi cate pavaje de cărămizi. Acestea se afl au în apropierea unor clădiri, la exteriorul acestora. Argument în acest sens este uzura acestora, care indică faptul că erau în aer liber. Materialele arheologice În cursul cercetărilor au fost descoperite şi se află în curs de cercetare fragmente de vase ceramice, piese din fi er, os, bronz, oase de animale etc. În timpul cercetărilor au fost descoperite fragmente de vase din pastă fină (amfore, chiupuri, căni, oale, străchini, castroane, opaite etc), cât şi fragmente de vase din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie sau cărămizie deschisă (oale, capace, castroane). Menţionăm şi vase întregi ori întregibile (oale, capace, străchini). De asemenea, subliniem prezenţa fragmentelor de vase de tip terra sigillata din import. În cursul cercetărilor arheologice din acest sector, au mai fost fragmente din pereţii şi bazele unor vase din sticlă, respectiv monede romane. Concluzii În Sectorul Fortifi caţiei Centrale au fost practicate un număr de 5 secţiuni, cu o suprafaţă totală de 288 mp. Principalele rezultate ale cercetărilor sunt identifi carea traseului zidului de incintă din faza de cărămidă a fortifi caţiei, a fundaţiilor unor clădiri şi a unui atelier de prelucrare a sticlei. Cercetarea acestora va continua şi în campaniile din anii viitori, pentru clarifi carea topografi ei şi stratigrafi ei acestei zone centrale, care a avut un rol important în apariţia şi evoluţia orasului, atât din vedere militar cât şi economic. Atelierul de prelucrare a sticlei este o surpriză prin localizarea sa într-un punct care a servit, în repetate rânduri, drept fortifi caţie. Această descoperire poate indica retragerea atelierelor mestesugăreşti de la periferii în centrul oraşului roman. Acest fapt s-a petrecut probabil după construirea Zidului lui Filip Arabul, care împrejmuia cea mai mare parte a oraşului, făcând inutilă Fortifi caţia Centrală. Materialul arheolologic este foarte numeros, în acest sector fi ind înregistrate un număr de peste 1150 de obiecte întregi şi fragmente de obiecte în inventarul şantierului. Pe lângă ceramică (vase de transport, vase de provizii, de bucătărie, pentru servitul mesei, opaiţe etc.) au fost descoperite monede romane11, oase de animale12, obiecte din os13, bronz şi fi er etc. Majoritatea covârşitoare a acestor materiale aparţin epocii romane, dar au fost descoperite şi câteva zeci de fragmente de vase ceramice şi fi gurine ori alte obiecte din lut ars ce aparţin neoliticului şi epocii bronzului. Pentru protejarea vestigiilor arheologice din zona centrală, cu fi nanţarea Consiliului Judeţean Olt, a fost împrejmuită iluminată şi supravegheată video, partea din Fortifi caţia Centrală afl ată în administrarea Primăriei Comunei Dobrosloveni, Judeţul Olt. Materialele arheologice sunt investigate şi procesate în cadrul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti şi sunt în gestiunea Muzeului Judeţean Olt din Slatina, conform protocolului în vigoare pentru acest sit arheologic.