Construirea lotului 2 al autostrăzii Timişoara-Lugoj a impus realizarea unei evaluări a potenţialului arheologic între km 54+000 – 79+625, pe teritoriul comunei Remetea Mare, a oraşului Recaş, a comunei Topolovăţu Mare şi a comunei Belinţ. Obiectivul evaluării a fost determinarea prezenţei sau absenţei siturilor arheologice în zona afectată de lucrările de construire a autostrăzii. În cazul descoperirii unor v...estigii arheologice, cercetarea a urmărit distribuţia spaţială a acestora, stratigrafia zonei, precum şi caracterul şi starea lor de conservare. Diagnosticul intruziv pe traseul autostrăzii Autostrăzii Timişoara-Lugoj, Lot 2 (Km 54+000 - 79+625) a fost realizat prin efectuarea unor secţiuni stratigrafice mecanizate, cu dimensiuni de 10x2 m, acestea fiind prelungite unde s-a considerat că este necesar. Distanţa între secţiuni a fost de 50 m, acestea fiind îndesite în zonele unde s-au identificat situri sau în zonele cu presupus potenţial arheologic. Pe tronsonul studiat au fost trasate în total 802 de secţiuni, din punct de vedere statistic o secţiune la o distanţă de 30 m. Sit 4 – km. 61+640 – 61+740 (oraş Recaş). Fortificaţie liniară din pământ. Valul de pământ secţionat de ductul autostrăzii se observă foarte bine în suprafaţă. Terenul actualmente este folosit ca păşune. Are direcţia nord-sud şi se poate urmări pe cca. 300 m atât la nord, cât şi la sud de autostradă. La suprafaţă are o lăţime de 9-10 m. Valul a fost tăiat pe lăţime, cu două secţiuni cu lungimea de 30 m (S525 şi S524), fiind curăţată şi cercetată arheologic secţiunea S525. S525 (30 m, cu numerotarea metrilor de la est la vest). Stratul arabil are o grosime de 35-40 cm. Sub stratul arabil se distinge un strat nederanjat, de humus, cu o grosime de 18-20 cm (până la adâncimea de 40-60 cm). Acest strat, foarte probabil, a fost cultivat în perioada comunistă. Între metrii 13-19 ai secţiunii, la adâncimea de 60 de cm, se conturează umplutura valului, care constă într-un sol de o textură şi consistenţă foarte clar deosebită de solul nederanjat. Umplutura este compactă, se poate observa că a fost tasată, are o culoare brun-deschisă, cu pigmenţi de chirpici şi pigmenţi de cărbune de lemn. În faza de diagnostic valul nu a fost desfiinţat, secţiunea fiind adâncită în vecinătatea vestică a valului, unde între metrii 20-25, la adâncimea de 80 cm s-a conturat în plan o intruziune print-o umplutură cenuşiu-brună. La o adâncime de 145 cm s-a constatat în profilul secţiunii, că din această zonă a fost extras pământ pentru înălţarea valului. Groapa de împrumut are o formă neregulată şi se adânceşte până la 140 cm. Pe parcursul diagnosticului arheologic nu a fost identificat vreun şanţ care să poată fi legat de valul descoperit.