În campaniile 2004-2005 cercetările s-au reorientat ca urmare a încetării colaborării cu partenerul italian în 2004 (nerespectarea protocolului privind plata lucrătorilor şi de spălarea în întregime a pământului excavat în campanie, lipsa unui protocol pentru 2005, din lipsa unui partener român care să contribuie cu fonduri) ne-a determinat a reorienta cercetările cu următoarele obiective: identificarea surselo...r de materie primă (în special pentru artefactele cioplite şi argilă); parteneri pentru analiza resturilor osteologice şi de cărbune; parteneri pentru plata unor analize C14 pentru epoca cuprului (orizontul cu toarte pastilate şi cultura Coţofeni), descoperirile unui atelier de prelucrarea aurului impunând acestea; nevoia deschiderii unui alt sondaj într-o peşteră vecină cu descoperiri de acelaşi gen şi din aceeaşi perioadă pentru a verifica caracterul locuiri legat de prelucrarea aurului, deoarece evoluţia discontinuă a straturilor de cultură, deranjate de diferite săpături în peşteri nu oferă suficiente materiale stratigrafice de comparat materialele şi pentru stabilirea dinamicii evoluţiei locale. Peştera lui Binder. Peştera se află în acelaşi perete, mai spre V şi mai aproape de cursul de râu cu acces mai convenabil. Studiul asupra depunerilor actuale efectuat cu colegul Cristian Roman a arătat necesitatea unor intervenţii de salvare. Săpăturile lui N. Vlassa au identificat o depunere pentru straturile neo- eneolitice identică cu cea din Peştera Ungurească. Săpăturile lui N. Vlassa au rămas deschise, motiv pentru care amatorii de antichităţi şi ceramică pictată au distrus fostul profil fiind în pericol de a se epuiza straturile spre interiorul peşterii. Latura stângă este acoperită de pământul aruncat. De-a lungul profilului a mai rămas cca. 1 m3 de pământ pentru nivelurile superioare ce poate şi trebuie excavat şi cercetat prelevându-se analize pedologice, de polen, cărbune, micro oase, ceramică. Nivelele paleolitice au adâncime foarte mare şi nu este indicată o cercetare a lor fără evacuarea pământului cercetat de N. Vlassa ce trebuie spălat şi căutat pentru obiecte de metal preţios (bogăţia ceramicii cu toarte pastilate indică o locuire intensă). Peştera Ungurească. Din campania 2003-2004 în mod deosebit reţinem atenţia cu descoperirea unui atelier pentru prelucrarea podoabelor de aur, din epoca cuprului. Acesta este format din amenajarea în peşteră a unei construcţii susţinută de stâlpi, cu unul din pereţi din împletituri de nuiele. Pe aceeaşi latură a construcţiei de afla un cuptor de o formă deosebită, cu o latură, de din spre intrare distrusă de căutătorii de antichităţi şi ceramică pictată în perioada 1996-2002. Cercetările din campaniile precedente s-au oprit în nivel 1a, iar pe alocuri la baza nivelului 1b, deoarece au apărut mai multe obiecte mărunt de aur, în diferite nivele. Au fost epuizate orizonturile cu depuneri din vremea epocii cuprului (orizontul cu toarte pastilate). Cercetarea s-a oprit pe nivelurile din vremea culturii Petreşti (nivelurile 3). Stratigrafia. Îndreptarea profilului nu fost încheiată nici în această campanie, deşi suprafaţa de lucru nu depăşea 1 m2, deoarece succesiunea de straturi (bine păstrată în partea de E a săpături c. F5, parte F6), deranjări ulterioare din vremea culturii Coţofeni, epoca bronzului, medievale şi moderne şi descoperirea, în continuare, a unor mărunte obiecte de aur precum şi existenţa a numeroase resturi de microfaună, şi nevoia recoltării de resturi pentru diferite analize, multe din probele luate în campania precedentă nu erau folositoare, fiind amestecate în zona carourilor D şi E. Din vremea epocii cuprului ( orizontul cu toarte pastilate nivelurile 1b şi 2) au fost constatate peste 12 subniveluri, marcate de straturi de cenuşă şi cărbune. Straturile diferă ca nuanţă de culoare şi prin structură, dar se pot distinge prin păstrarea pe orizontală a unui număr mare de fragmente ceramice şi oase dispuse pe orizontală în zona podelei şi cu o înclinare la marginea construcţiei. Construcţia din peşteră. Dimensiunile acesteia nu pot fi stabilite deoarece suprafaţa nu a fost lărgită. Aceasta a avut podeaua amenajată pe o structură de pari, poate şi nuiele (studiul acesteia nu este încheiat), iar pe partea de vest, unde se afla cuptorul avea un perete de nuiele scund, de numai 0,30 – 0,40 m. Peretele mergea până la înălţimea gurii cuptorului. Structura peretelui consta din stâlpi masivi groşi de 10-13 cm, dispuşi la cca. 0,80 m distanţă, aceştia susţineau foarte probabil un acoperiş, deoarece din tavanul peşterii picură în mai toate anotimpurile. Peretele era din pari înfipţi vertical, groşi de 2-3 cm, dar din loc în loc erau mai groşi, de cca. 5-6 cm la distanţă de 2-4 cm unul de altul ceea ce permitea o împletitură de nuiele sau coji de copac (tei ?!) sau chiar fără împletire. Înălţimea nu prea înaltă fiind dată de fragilitatea structurii. Cuptorul. Cuptorul avea gura spre construcţie. El funcţionează doar pe durata a 3-4 etape ale construcţiei (din nivelurile 2b4c până 2b0) unele din nivelurile construcţiei fiind peste vatra cuptorului. Peretele nu continua mai înalt de gura cuptorului deoarece resturile menajere foarte bogate erau aruncate în spatele cuptorului şi peretelui. La construcţia cuptorului se sapă un şanţ în care se pune lut galben amestecat cu pietriş (argila din zonă) apoi o bază pentru vatră. La baza vetrei sunt urme de nuiele. Urmează vatra care era bine bătură având două lipituri. Cuptorul avea formă emisferică, la gură avea o vatră înclinată spre construcţie, în marginea din spre interiorul peşterii avea o gaură la nivelul vetrei orientată din spre construcţie spre mijlocul cuptorului, foarte probabil servea ca loc pentru foale de aer pentru înteţirea focului. Cuptorul avea un stâlp centrul cu profilul în formă de pişcot. Stâlpul central separa cuptorul în două camere, o cameră de alimentare cu lemne, alta foarte probabil pentru metalul topit, deoarece avea un mic prag care limita scurgerea dar oferea şi posibilitatea de a pune creuzete. Vatra cuptorului era foarte fin amenajată, mai ales în faza doua. Gaura de suflat funcţionează în ambele etape. Gaura are o lipitură subţire în care erau şi fragmente de cărbune (manevrarea foalelor a afectat, poate, gaura). Bolta cuptorului era distrusă şi căzută în cuptor. Starea slabă de ardere a exteriorului nu ne-a permis a constata cum a fost finisată. Cuptorul era parţial săpat în stratul Petreşti, iar unele fragmente Petreşti ajung în partea din spatele cuptorului, foarte probabil la nivelarea spaţiului pentru locul de foale. Materialul arheologic. Chiar pe fundul complexului, pe cel mai vechi nivel de călcare (2b4c) a fost descoperită o vază din pastă neagră. Are o formă de patrulater, cu colţurile buzei trase în sus iar pe muchii alveole şi toarte pastilate, similară uneia descoperită mai de mult tot din Chei, atribuită etapei Bodrogkeresztúr B, nu însă etapei finale, mai toate descoperirile din Chei aparţin unor etape timpurii ale orizontului cu toarte pastilate. In toate nivelurile apar numeroase fragmente ceramice cu toarte pastilate, cu sau fără decor, mai rar cele încrustate cu alb, un număr mare de oase, în special de la vite mari şi cerb. Şi în această campanie au fost descoperite un număr mare de podoabe de aur (mărgele diam. 7,5 mm şi mărgeluşe cu diam. 1,57 mm) precum şi resturi de piele îmbrăcate în foiţe de aur. Au fost descoperite fragmente de foiţe şi o foiţă cu o suprafaţă de cca 7-12 cm2, făcută cocoloş fie pentru a fi rebătută, fie dosită. Foaia de aur îndoită a apărut în nivel 2b0, când este abandonat cuptorul. Ea a fost găsită sub un fragment ceramic. Cocoloşul de foiţă de aur are 1,5 x 3,5 cm fiind exclus sa se piardă, mai de grabă socotim ca a fost ascuns sau pică de undeva şi fragmentul ajunge peste el. Mai amintim o plăcuţă aflată la cca. 3 m distanţă de atelier în pământul aruncat dintr-o veche secţiune situată la marginea unei alte vetre, tot din orizontul cu toarte pastilate, cercetată de noi în urmă cu 9 ani. Piesa a fost lipită şi cusută sau nituită de o haină, curea sau căciulă de piele. Descoperiri aparţinând orizontului cu toarte pastilate sunt numeroase şi deosebit de bogate în Chei. Din săpăturile lui N. Vlassa şi mai vechi sunt amintite în peşterile: Ungurească, Balica, Cetăţeaua Mică, Cetăţeaua Mare, Binder , Hornarilor, Călăştur, iar în alte staţiuni la Feldioara- Dealul Cetăţii, la Galaţii Bistriţei, La Vinţu de Jos pe Dealul Satului, la Carei - Bobald VII, iar din descoperiri mai recente la Fundătura, o locuinţă [2]. Exploatarea, prelucrarea aurului este destul de răspândită în epoca cuprului în Transilvania în orizonturi contemporane la Ariuşd, Bobâlna, Moigrad, Oradea şi Tg. Mureş [2]. Prelucrarea aurului nu este o problemă nouă, dar numeroasele descoperiri mărunte (micile mărgele), unele în faze de prelucrare nefinisate (cele mărunte din acest an), descoperirea unor plăcuţe de aur, foiţe de aur, elemente de la podoabe, tăieturi din foiţe sau plăcuţe, cuptorul toate dovedesc existenţa unui atelier. Caracterul locuirii. O singură problemă rămâne în studiu şi anume caracterul locuirii de durată sau sezonier. Deoarece studiul urmelor resturilor nu este încheiat, iar cercetările din acest an au fost cel mai puţin amestecate, un răspuns definitiv nu putem da. Existenţa numeroaselor orizonturi cu cenuşă şi cărbune, de nuanţe, grosimi şi culori diferite de îndeamnă spre o locuire periodică, sezonieră, la începutul sezonului cald când sunt cele mai optime condiţii pentru spălatul aurului din Arieş. De altfel în ţară sunt peste 120 de puncte aurifere [3] dintre care cca. 12 sunt în vecinătatea Cheilor Turzii, înspre munte la E şi S. În cadrul cercetărilor interdisciplinare, întreprinse în aceste zone, au fost prevalate diferite probe pentru analize cât mai complexe: analize pe ceramică Petreşti şi CCTLNI (granulometrie, difracţie cu raze X, secţiuni subţiri: Letiţia Ghergari – Corina Ionescu [4], Michaela Spătaro [5] avem deja primele rezultate stabilindu-se provenienţa materialului, temperaturi de ardere, tehnologii de modelare, lustruire ş.a. [4]. Au fost întreprinse expediţii româno - austriece [6] pentru a se verifica dacă sunt folosite sursele de calcedonii şi lemne silicifiate semnalate în Chei şi în masivul geologic (Munţii Trascăului) din care fac parte [5], confirmându-se folosirea unor surse dar şi existenţa unor schimburi pe spaţii mai largi de silex [6] şi obsidian [8]. Cercetările trebuie extinse la Peştera lui Binder şi luate măsuri de salvare de închiderea profilului lui N. Vlassa. La Peştera Ungurească cercetarea trebuie extinsa cu cca. 1 m spre E, cca. 1,3 m3 de depuneri. MN Brukenthal a preluat spălarea materialelor rămase din colaborarea cu italienii. Suntem în tratative cu colegi americani pentru colaborare şi analize.