Autostrada Nădlac - Arad, lot 2 Cercetările arheologice au avut drept scop investigarea integrală a obiectivelor arheologice afectate de construirea autostrăzii Nădlac-Arad, Lot 2 km 28+600 - 29+100 şi eliberarea de sarcină arheologică a acestuia. Pe acest tronson, în urma diagnosticului realizat de specialiştii Complexului Muzeal Arad în perioada 26.08-16.09.2011, a fost stabilită existenţa sitului arheologic... 15, având în componenţă locuiri din epoca bronzului, epoca romană şi epoca medievală. Săpăturile arheologice au evidenţiat existenţa complexelor arheologice din epocile menţionate, alături de acestea fiind descoperite o aşezare eneolitică şi trei necropole. Complexele, în număr de 469, aparţin unui număr de opt orizonturi de locuire din următoarele perioade: eneolitic, epoca bronzului, epoca Latène, epoca romană (sarmaţi), epoca migraţiilor, epoca medievală timpurie şi clasică. Un număr de 98 descoperiri nu au putut fi încadrate cronologic, dată fiind absenţa unor piese de inventar relevante. Numărul mare de locuiri se poate datora ocupării intense a Văii Mureşului inferior pe parcursul timpului, aceasta reprezentând principala zonă de legătură dintre Dealurile Vestice (şi Transilvania) şi Câmpia Tisei (şi Câmpia Dunării Mijlocii). Pe de altă parte, numeroasele orizonturi culturale prezente în situl 15 se datorează poziţionării acestuia pe două grinduri înalte, aflate între două văi minore care drenau apa pluvială spre râul Mureş, într-o zonă situată la distanţa de 1,5 km spre est de localitatea Pecica. Decaparea suprafeţei sitului a fost efectuată de către excavatoare cu lame de taluz. Într-o primă etapă s-a avut în vedere decaparea stratului vegetal pe o grosime de până la 60 cm, după care, din cauza prezenţei unor morminte sau complexe medievale, următorii 20-50 cm au fost decapaţi pe nivele de câte 5-10 cm. După conturare, complexele adâncite în sol (cu excepţia mormintelor) au fost golite iniţial pe jumătate, pentru a avea un profil. În cazul cuptoarelor, s-a recurs la secţionarea în cruce. Cele mai vechi descoperiri de pe situl arheologic 15, în număr de 31 de complexe arheologice, aparţin culturii Bodrogkeresztúr. Majoritatea erau situate în partea sud-vestică a sitului, doar şase dintre ele fiind pe grindul nord-vestic. Din punct de vedere al funcţionalităţii acestora, avem opt locuinţe, trei fântâni şi 20 de gropi menajere, de provizii sau rituale. Pe baza inventarului bogat s-a constatat o fază timpurie a materialelor Bodrogkeresztúr de la Pecica. Este vorba de o fază tranzitorie de la cultura Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr. Complexe aparţinând culturii Coţofeni au fost descoperite în număr de 72, toate grupate spre extremitatea nord-estică a sitului. Din punct de vedere al funcţionalităţii, acestea sunt împărţite astfel: trei locuinţe, o fântână şi 68 de gropi de exploatare a lutului, de provizii sau menajere. Tipologia formelor de vase, prin apariţia ceştilor cu toartă supraînălţată şi cu fundul rotunjit, precum şi a decorului cu motive incizate în tablă de şah, determină încadrarea aşezării din situl 15 în faza a II-a a culturii Coţofeni. Complexele din epoca târzie a bronzului (Bz. D-HaA1), identificate în număr de 87, sunt reprezentate de: 11 locuinţe, 67 gropi, un cuptor, o vatră, trei fântâni şi patru morminte. Urmele aşezării au fost prezente pe grindul sud-estic, în schimb cele patru morminte de incineraţie erau grupate la marginea sudică a grindului nord-vestic. În Valea Inferioară a Mureşului descoperirile de tipul acelora din situl 15 sunt atribuite fazei târzii a grupului cultural Cruceni-Belegis (M. Gumă), manifestărilor de tip Igriţa (I. Andriţoiu, M. Gumă), şi fazei pre-Gava (G. V. Szabó). Ca şi caracteristică principală, acestor manifestări culturale le este specifică trecerea de la ceramica decorată cu incizii la ceramica decorată prin canelare. Ceramica descoperită în situl 15 de la Pecica păstrează doar un număr mic de vase decorate prin incizie, preponderente fiind vasele decorate prin canelare. Pornind de la armele şi podoabele metalice cu care se asociază ceramica canelată timpurie în aşezarea fortificată de la Sântana, respectiv în necropola de la Cruceni, descoperirile de la Pecica-Situl 15 pot fi datate în intervalul Bz. D-Ha A, interval ce în cronologie absolută corespunde perioadei sec. XIV- XI a.Chr. În partea de sud-est a sitului 15 erau prezente mai multe materiale de tip Latene, modelate la mână şi prevăzute cu brâu crestat sau modelate la roată, cenuşii cu firnis negricios şi fragmente de situlă cu mult grafit în pastă. Majoritatea acestora erau prezente în poziţie secundară, materialele de epocă Latène in situ fiind prezente doar într-o groapă . Descoperirile de epocă romană (sarmaţi?) se află toate pe grindul sud-estic, cu excepţia a trei complexe. Constau din 33 de locuinţe adâncite, 13 fântâni, 15 gropi, un cuptor menajer şi trei vetre. Aşezarea sarmatică se poate data, pe baza ceramicii, în general în secolul IV p.Chr. Această datare este indicată şi de lipsa fragmentelor de vase de tip terra sigillata. În această perioadă se cunoaşte o intensificare a habitatului sarmatic în întreaga Câmpie a Tisei, Valea Mureşului devenind una dintre spaţiile dens populate. Necropola nr.1 este compusă din 66 de morminte, care, pe baza inventarului funerar specific avarilor, se încadrează în sec. VI-VIII p.Chr. Toate mormintele sunt de inhumaţie. Teritoriul necropolei conţine două grupări principale de morminte, câteva morminte situate între cele două grupări, un mic grup de trei morminte de copii cu inventar special, izolate de necropolă, precum şi două morminte izolate, unul la NE de necropolă, celălalt la SV de necropolă. În urma studierii necropolei s-au conturat trei mari tipuri de morminte: mormintele standard sau "obişnuite" (54 morminte, 82% din total), morminte cu cai (8 morminte, 12% din total) şi morminte de copii cu inventar special (4 morminte, 6% din total). Din totalul de 67 indivizi înmormântaţi în necropola 1 (Cx 148 conţine 2 indivizi), majoritatea sunt adulţi (36 indivizi clar identificaţi). Un număr de 9 indivizi au fost clar identificaţi ca fiind copii. Piese de inventar apar în 33 morminte, aşadar 50% din total. Majoritatea pieselor sunt din fier, urmate de cele din bronz şi cele din ceramică. Cea mai comună piesă de inventar este catarama din fier (prezentă în 21 morminte, 45%). Cuţitele din fier formează a doua categorie ca importanţă (10 morminte, 22%). Celelalte piese de inventar constau în: catarame din bronz, aplici din bronz, o seceră din fier, un cârlig de bronz, fusaiole şi un vas ceramic. Pe baza elementelor de inventar, precum şi pe baza orientării mormintelor şi a prezenţei sau absenţei depunerilor de oase de cal, putem spune că necropola a funcţionat o perioadă îndelungată, începând cu a doua jumătate a sec. VI sau din sec. VII (mormintele de copii cu inventar special, mormintele cu cai) şi până în sec. VIII (mormintele simple, orientate NV-SE). Au fost descoperite şi urmele unei aşezări datată în perioada secolelor VI-VIII, reprezentată de: şapte locuinţe adâncite, trei fântâni, şase gropi şi şapte cuptoare de ars ceramica. Pe baza descoperirilor ceramice, complexele se pot data în epoca migraţiilor. Au fost descoperite mai multe gospodării precum şi ateliere de ars ceramică. Producţia ceramică în această perioadă este rar atestată în Bazinul Carpatic, descoperirea de la Pecica căpătând o importanţă deosebită. În atelier a fost produsă ceramică modelată la roata rapidă, de foarte bună calitate, de tradiţie tehnologică romană târzie. Descoperirile datând din secolele XI-XIII sunt reprezentate doar de două cuptoare (unul menajer, celălalt de ars ceramica), care se află cel mai probabil în continuarea centrului de olărit de aceeaşi epocă descoperit cu ocazia săpăturilor de la situl 12. În necropola 2 (sec. XIV-XVI ) au fost identificate 14 morminte de inhumaţie. Cu toate că nu au apărut piese de inventar diagnostice, potrivit aspectului şi orientării mormintelor, precum şi a relaţiilor stratigrafice, este posibil să avem de-a face cu un cimitir medieval. Vizibilitatea complexelor mortuare după decopertarea mecanică a fost foarte slabă, în majoritatea cazurilor neobservându-se diferenţe între umplutura gropii mormintelor (brun-cenuşiu) şi stratul de îngropare. Poziţia scheletelor este de asemenea relativ uniformă. Indivizii au fost înmormântaţi depuşi pe spate, cu picioarele întinse, cu mâinile întinse pe lîngă corp (în majoritatea cazurilor cu palmele depuse pe bazin). Situl 15 de la Pecica impresionează prin numărul mare de secvenţe cronologice surprinse, nu mai puţin de opt, care au fost cercetate pe o suprafaţă de 3 hectare. Fiecare necropolă sau aşezare cercetată aduce unele elemente noi pentru istoria străveche a zonei. Pentru necropola din secolele VI-VIII noile cunoştinţe sunt esenţiale, dat fiind că aceasta este cel mai mare obiectiv de acest tip din vestul României şi singurul din zona Aradului.