În anul 2015, lipsa fondurilor a impus continuarea cercetărilor arheologice doar într-un singur punct, în zona din apropierea porţii de sud a fortificaţiei din piatră. Săpăturile au început acolo în anul 2013 ca urmare a apariţiei, în urma căderii unui fag secular, a unei matriţe de bronz (o piesă hexagonală pe ale cărei feţe sunt redate în negativ 78 de animale reale şi fabuloase – fig. 1). Unul dintre obiect...ivele principale ale campaniei din anul trecut a constat în identificarea unui nou segment al elementului de fortificare (şanţul defensiv) observat în 2013. În acest scop a fost trasată secţiunea SI/2015, paralelă cu SI/2013 şi cu un martor între ele de 1,5 m. Ea a avut o lungime de 5 m şi o lăţime de 2 m, fiind orientată NV – SE. Obiectivul a fost atins, fiind găsită chiar extremitatea sudică a şanţului defensiv amintit. S-a observat că deschiderea şi adâncimea maximă sunt similare segmentului descoperit în 2013 (3,6 m, respectiv 1,85 m) (fig.2). Baza lui se măreşte considerabil în această porţiune, lăţimea sa măsurând 2,4 m (fig. 3). Şanţul de apărare a fost săpat într-o masă compactă de lut, iar în umplutura sa au apărut numeroase materiale arheologice, atât de factură dacică, cât şi romană: fragmente ceramice, îndeosebi de la vase de provizii (chiupuri), ceramică pictată, zgură de fier şi din bronz, materiale de construcţie (bucăţi de ţigle, cuie din fier), fragmente de la recipiente din sticlă, elemente de paviment, un vârf de pilum, cel mai probabil, ţintele metalice de la o caliga, o fibulă din bronz etc. Tot în secţiunea SI/2015, pe profilul sud-vestic, s-a conturat încă un şanţ, mai puţin adânc decât cel descris mai sus, dar cu o umplutură identică. În campaniile viitoare se intenţionează identificarea traseului său şi stabilirea relaţiei stratigrafice cu celelalte elemente de fortificare din zonă. Suprafaţa notată SPI/2014 (2015) a fost trasată în apropierea locului în care a apărut matriţa de bronz, obiectivul principal constând în identificarea diferitelor tipuri de amenajări realizate în antichitate. Iniţial ea a măsurat 4 m lungime şi 3,3 m lăţime, dar pentru că investigaţia arheologică nu s-a finalizat în primul an, ea a fost redeschisă în 2015, context în care lăţimea ei a fost mărită, ajungând la 3,5 m. Din punct de vedere stratigrafic s-a constat, sub stratul vegetal, existenţa unui nivel compact de pământ lutos amestecat cu sfărâmătură de micaşist cu o grosime ce a variat între 0,45 şi 0,8 m, urmat de un strat subţire de sfărâmătură de micaşist, sub care se afla stânca nativă, sumar îndreptată în antichitate. Tot aici au fost observate, încă din anul 2014, două şanţuri săpate în stâncă care se intersectează într-un unghi aproape drept (unul era orientat pe direcţia N-S, celălalt pe direcţia E-V). În campania trecută a fost golită umplutura lor, fără rezultate notabile, însă. În jumătatea sud-estică a suprafeţei a fost identificată o altă structură săpată în stâncă, o „alveolare” cu o deschidere maximă de cca. 3 m (fig.4/a). Rostul acestor structuri rămâne incert (ele par a fi făcut parte dintr-un sistem de distribuire sau de drenare a apei pluviale sau a celei provenite de la izvoarele din zonă). Suprafaţa numită convenţional SPII/2015 a fost trasată la sud-vest de SI/2015, la o distanţă de 11 m (realizarea secţiunilor şi a suprafeţelor în această zonă este condiţionată de prezenţa fagilor seculari şi a unui canal de drenaj făcut în timpul lucrărilor de restaurare–conservare din 1980). Ea a fost poziţionată astfel pentru a verifica dacă traseul şanţului săpat în stâncă, descoperit în anii anteriori pe o lungime de peste 10 m, în SPI/2013 şi în SPII/2013, continuă până în acel punct. Săpătura nu a fost finalizată aici, ajungându-se până la o adâncime de 0,8 m (ea va fi reluată în campania următoare). În partea vestică a suprafeţei s-a observat prezenţa unui strat compact de lut, iar în jumătatea estică a unei umpluturi de pământ brun cu pigmentaţie de cărbune în care se aflau, în poziţie secundară, numeroase fragmente ceramice, obiecte din fier şi din sticlă (fig. 4/b). Toate artefactele au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva.