Perimetrul cercetat se află în zona nord-estică a oraşului Ora- dea, pe pantele domoale ale Dealurilor Oradiei, la o altitudine de cca. 150 m. Din documente se cunoştea existenţa în zonă a unei mănăs- tiri pauline atestată în anul 1321 ultima menţiune documentară fiind anul 1654, moment de victorie a Reformei la Oradea şi de desfiinţare în regiune a Episcopiei catolice şi a ordinelor monahale, implicit a mănăs...tirilor de aici. Cercetarea arheologică preventivă s-a făcut în baza contrac- tului de execuţie a serviciului de coordonare ştiinţifică a lucrărilor de descărcare de sarcină arheologică a terenului aflat în Oradea, str. Cireşilor, nr. cadastral 174.122 nr. 540/17.05.2013 încheiat între Mu- zeul Ţării Crişurilor Oradea şi S.C.Golden Rezident S.R.L., titulară a dreptului de proprietate a terenului în vederea construirii în zonă a unui cartier rezidenţial. Au fost trasate 24 unităţi de cercetare ce au însumat o supra- faţă de aproximativ 450 mp. În cazul a 6 dintre acestea au fost sterile din punct de vedere arheologic. În partea de est a perimetrului a fost scoasă la iveală o locuire aparţinând culturii Baden care pe lângă nivelele de cultură, în casetele trasate au fost scoase la iveală două cuptoare precum şi o groapă menajeră. Descoperirile aparţinând evului mediu sunt caracterizate prin urme de ziduri scoase, nivele de pământ cu arsură, pigmenţi, părţi de ziduri de cărămidă şi piatră. Într- o casetă a fost dezvelit un fragment din zidul de fundaţie al mănăstirii pauline; de asemenea au mai fost descoperite morminte ce probabil aparţineau unor călugări depuşi în apropierea mănăstirii şi o podea din piatră de râu. În zona în care a fost surprinsă locuirea culturii Baden a fost delimitată o groapă menajeră, cu o importantă cantitate de oase de animale (porc, pasăre), alături de un bogat inventar ceramic. Au fost cercetate de asemenea două cuptoare din care s-au păstrat parţial marginile, bucăţi ale boltelor prăbuşite, fragmente de chirpic, iar în interior o mare cantitate de cenuşă. Din preajmă au fost culese nu- meroase fragmente ceramice, dar şi vase de mici dimensiuni întregi sau întregibile. O descoperire aparte o constituie o sulă din cupru cu secţiunea rectangulară cu o lungime de 2,5 cm. Cea mai mare parte a materialului arheologic aparţinând evului mediu este reprezentat de ceramică ce se datează în secolele XV - XVI fiind un element de datare relativă, pe lângă cea legată de zidul fundaţiei mănăstirii cercetate. Au fost de asemenea descoperite frag- mente ceramice târzii, datate în secolele XVII – XVIII precum şi cera- mică smălţuită în verde – maro şi piese de culoare neagră, şlefuită, databile în secolul al XVI-lea. De asemenea cele câteva fragmente de cahle placă descoperite sunt din poziţie secundară; datarea lor este din secolele XVI – XVII. Au apărut de asemenea, tot în poziţie secundară, fragmente de cahle-oală. Ca piese din metal amintim părţile unui vas din bronz de mici dimensiuni, posibil cu destinaţie liturgică. Au mai fost descoperite ni- turi, plăcuţe şi mici bare a căror întrebuinţare nu poate fi stabilită. De asemenea au fost scoase la iveală două bolţuri de arbaletă, un vârf de suliţă, un cuţit, o foarfecă alături de o mare cantitate de cuie şi piroane, provenite probabil de la una sau mai multe construcţii din lemn. Au fost descoperite şi patru monede care până la curăţire nu pot fi identificate. După mărime credem că sunt medievale. În poziţie secundară au fost descoperite mai multe ancadra- mente de factură gotică, între care se remarcă unul provenit de la o fereastră. Între cărămizi, se disting unele cu cartuşe cu inscripţii, pe care însă le socotim moderne. Au fost descoperite de asemenea şi trei schelete aparţinând cu siguranţă călugărilor trăitori aici, dintre care doar unul s-a păstrat întreg.