În cursul perieghezelor arheologice anterioare am reuşit localizarea bisericii medievale a satului Sântimbru pustiit, aflat în hotarul oraşului Odorhei (“Pustiu Mic”). Locul bisericii se află pe marginea unui teren arabil, fapt care pune în pericol rămăşiţele monumentului istoric. Din cauza cercetării şi salvării monumentului Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc a efectuat o săpătură arheologică de salvare î...n perioada 28.03.2006 - 14.04.2006 cu participarea studenţilor de la Universitatea Babeş-Bolyai. În contradicţie cu tradiţia orală locală, biserica satului medieval, care s-a întins pe suprafaţa superioară a cursului pârăului “Varga” (r. cizmar) nu se afla pe lângă albia pârăului, ci pe panta dreaptă a văii. Cercetarea arheologică a dat rezultate bogate despre biserica medievală, care nu avea menţionări în documente istorice scrise. Am cercetat în două secţiuni de 5 x 5 m, în cursul căreia au ieşit la iveală zidurile de fundaţie şi de elevaţie ale sanctuarului poligonal alungit. Zidul de N al sanctuarului s-a păstrat în elevaţie 0,40-0,50 m înălţime, iar zidul de S a fost demolat chiar până la fundaţie datorită muncilor agricole. Zidul era făcut din piatră şi cărămizi de diferite dimensiuni, suprafaţa interioară a acestuia fiind acoperită cu un strat de tencuială văruită; sanctuarul avea podeaua de lut gălbuie. În mijlocul sanctuarului s-au găsit fundaţiile altarului, dar nu s-au găsit urmele sacristiei. Prin dimensiuni (sanctuarul are o lungime mai mare de 7 m; vezi planul săpăturii) biserica corespunde unei biserici mijlocii săteşti medievale, fapt care - contrar cu izvoarele scrise din 1567, care atestă numai 4 porţi de iobagi - arată că satul Sântimbru se află în rândul aşezărilor mijlocii din scaunul Odorhei. Din date şi rezultate indirecte (lipsa contraforţilor, podeaua intactă, un simplu strat de tencuială) reiese că biserica a fost construită pe parcursul sec. al XVI-lea, înainte de reformă. Mutarea localnicilor în oraşul Odorhei (1577) a însemnat sfârşitul bisericii. Pe suprafaţa cercetată nu s-am găsit urme de morminte din sec. ulterioare. Deasupra şi în jurul bisericii au ieşit la iveală 30 de morminte în adâncime relativă de 0,20-0,50 m. În afară de adâncimea mică a mormintelor, mai mulţi factori s-au referit la faptul că mormintele dezvelite nu aparţin fazei târzii a bisericii, ci au fost înhumate în jurul unei biserici mai vechi. În zidul sanctuarului am găsit mai multe cărămizi în poziţie secundară, refolosite, unele dintre ele (cărămizi profilate) care aparţin unei bisericii anterioare ca şi cum bucăţelele de frescă provin din umplutura mormintelor dezvelite. Acestea, împreună cu diferite tipuri de mortar (care nu corespund cu mortarul zidului sanctuarului cercetat), sunt dovezile indirecte ale unei biserici anterioare (bucăţelele de frescă şi mortar arată că aceasta se află împrejurul bisericii dezvelite). Inventarul mormintelor (inelele de buclă cu capăt în S, denarul Ludovic cel Mare, cataramele, mărgelele de pastă) se referă la un cimitir aparţinând sec. XIII - XIV. Porţiunea de zid descoperită în profilul nordic al secţiunii 1 (care diferă de zidul sanctuarului târziu) ne dă nişte informaţii: în sec. XVI sanctuarul poligonal era anexat unui zid anterior, demolat. Suprafaţa negativă între cele două grupuri de morminte dezvelite ne arată “urma” unui zid demolat (zidul unui sanctuar rectangular ?); cu înfiinţarea acestuia şi cu aranjarea în teren au devenit mormintele timpurii mai “de suprafaţă”. Rezultatele săpăturii sunt în concordanţă cu perieghezele arheologice şi completează datele izvoarelor istorice din sec. al XVI-lea ce ne arată că în apropierea Odorheiului se afla satul medieval Sântimbru care avea biserică chiar de la începuturile sale.