Punctul Dealul Stremţului se găseşte în zona colinară de la N de localitate, în vecinătatea proximă a punctului Ghiile Botii, locul unde este amplasată amenajarea de cult din epoca bronzului, cercetată în mai multe campanii de săpături, ea dovedindu-se a fi unul dintre cele mai importante obiective ce aparţin culturii Wietenberg. În cursul unor cercetări de suprafaţă efectuate în anul 2002, în punctul Dealul S...tremţului au fost descoperite numeroase fragmente ceramice tipice culturii Suciu de Sus, precum şi câteva piese neolitice (ceramică, topor plat de piatră). Era evident că importanţa identificării pe teren a unei noi aşezări Suciu de Sus era amplificată de poziţia sa topografică, existând acum posibilitatea obţinerii unor noi date cu privire la raportul cronologic dintre culturile Wietenberg şi Suciu de Sus, dar şi cu privire la caracterul aşezării Suciu de Sus într-o zonă de altfel bogată în astfel de obiective. Cercetările din anul 2003, desfăşurate în perioada 29 septembrie - 21 octombrie, au fost limitate din cauză că locul era ocupat de porumb încă nerecoltat, proprietarul pământului punându-ne la dispoziţie doar un sector restrâns de teren, situat la cca. 10 m E de drumul de care Oarţa-Stremţ, într-o porţiune parţial nivelată atunci când a fost amenajat acest drum. Iniţial am proiectat cercetarea unei secţiuni de 50 x 2 m, ulterior aceasta a fost scurtată la 28 x 2 m, renunţându-se la partea sa dinspre S, mai coborâtă. Situaţia stratigrafică se prezintă astfel: - strat de pământ arabil, grosimea de 0,10-0,20 m (atestat pe întreaga suprafaţă a secţiunii) de culoare maroniu-deschis în care s-au găsit, deranjate de lucrările agricole, fragmente ceramice Suciu de Sus. - strat de pământ de culoare neagră, gros de 0,20-0,30 m (surprins între m. 2 şi 12,80) în care au apărut artefacte aparţinând culturii Suciu de Sus. - strat de pământ cenuşiu închis, grosimea cuprinsă între 0,10–0,40 m (între m. 2 şi 8,20) cu materiale din epoca bronzului ( cultura Suciu de Sus), la baza sa apărând disparat şi câteva fragmente ceramice neo-eneolitice (grupul Pişcolt şi cultura Tiszapolgár). - strat de pământ de culoare gălbuie cu pete cenuşii în partea superioară, fără materiale arheologice. Complexele descoperite aparţin în exclusivitate epocii bronzului: Locuinţa 1/2003 nu a putut fi conturată în plan, aşa încât nu putem aprecia forma şi orientarea acesteia. O cantitate apreciabilă de ceramică, obiecte de lut ars, bucăţi de chirpic şi cărbune de mici dimensiuni au apărut între m. 4 şi 6, începând de la adâncimea de 0,30 m mergând până la stratul de pământ cenuşiu închis. În partea sudică se adânceşte puţin (0,10 m) în pământul cenuşiu închis. O parte din această locuinţă a fost surprinsă în profilul vestic al secţiunii. Vatra 1/2003 se găsea la cca. 2 m N (între m. 1-2) de locuinţă; a apărut la adâncimea de 0,42 m şi avea forma circulară (0,35 x 0,30 m). Pe alocuri crusta vetrei a fost deranjată. Ea a mai fost refăcută de două ori. La prima refacere, identificată la –0,34 m, vatra a fost şi mărită, forma ei devenind ovală cu o orientare NE - SV (0,55 x 0,35 m). La a doua refacere, surprinsă la –0,31 m, vatra a devenit şi mai mare, păstrându-şi forma ovală (0,80 x 0,45 m). Vatra 2/2003, de formă aproximativ circulară (0,55 x 0,45 m), a fost descoperită la 0,90 m NV de prima vatră, la adâncimea de 0,34 m. Pe nici una dintre vetre nu au fost descoperite materiale arheologice, doar în imediata lor apropiere s-au găsit câteva fragmente ceramice Suciu de Sus şi bucăţi de cărbune de diferite dimensiuni. Deocamdată semnificaţia prezenţei celor două straturi de pământ, ambele conţinând cu precădere materiale Suciu, nu a fost clarificată. Ele pot însemna niveluri de locuire diferite în cadrul aceleiaşi etape de evoluţie a culturii Suciu de Sus, şi anume faza Suciu de Sus II, cu prezenţa relativ masivă a ceramicii cu ornament spiralo-geometric, realizat în tehnica exciziei-inciziei. Lipsa ceramicii negre-roşii la Oarţa de Sus - Dealul Stremţului, cel puţin printre materialele adunate de la suprafaţă şi cele descoperite în S I, poate fi dovada faptului că aşezarea Suciu de aici se plasează într-o etapă mai timpurie din evoluţia celei de a doua faze a culturii, eventual chiar acea care corespunde momentului imediat următor abandonării de către comunităţile Wietenberg a locului de cult din punctul Ghiile Botii, respectiv a Depresiunii Sălaj, abandon de altfel provocat foarte probabil de deplasarea înspre SSV a comunităţilor Suciu de Sus. Săpăturile arheologice de la Oarţa de Sus din anul 2003, restrânse, din motive obiective, ca extindere şi durată, au ridicat doar o serie de probleme în privinţa evoluţiei habitatului din mileniul II a. Chr. din nordul Transilvaniei, fără a putea da răspunsuri certe la nici una dintre ele. Acestea vor fi obţinute numai prin cercetări de mai mare amploare. În paralel cu săpăturile au fost efectuate şi cercetări de suprafaţă în mai multe puncte din raza localităţii, precum şi în zonă. A fost depistat un număr relativ mare de obiective din diferite epoci. Dintre ele, semnalăm aici aşezările din perioada romană de la Oarţa de Sus, Corni şi Ciuta. Importanţa identificării acestor aşezări este cu atât mai mare, cu cât până acum această etapă istorică era cunoscută în microregiunea Oarţa - Bicaz aproape exclusiv prin descoperiri monetare, printre care şi importantul tezaur de denari romani de la Oarţa de Sus - Ograde.