Cercetarea în acest sector s-a derulat datorită intenţiei autorităţilor locale de a realiza o împrejmuire cu plasă metalică a stadionului comunal. Pentru realizarea acestui obiectiv au fost trasate 17 secţiuni arheologice, cu lăţimi de 1,2m şi lungimi cuprinse între 9,60 m şi 12 m, cu martori de 3 m - 4,5 m între ele. În acest sector au fost cercetate un număr total de 18 unităţi de săpătură, 17 secţiu...ni şi o casetă. Secţiunile ST.1 - ST.5 au fost trasate pe latura de S a stadionului, fiind orientate EV, secţiunile ST.6 - ST.11 pe latura de V, orientarea lor fiind NS, iar secţiunile ST.12 - ST.17 pe latura de E, fiind orientate NS. Caseta 5(Cas.5) a fost trasată pe latura de V a ST.11 şi a stadionului, în colţul de NE al acestuia, orientarea ei fiind NS. În cele 18 unităţi de săpătură s-au conturat şi au fost cercetate un număr de 11 complexe arheologice, 2 locuinţe şi un mormânt. Majoritatea descoperirilor au fost făcute în secţiunea ST.11 şi Cas.5. În această zonă complexele antice şi preistorice au apărut după adâncimea de -1,20 m, nefiind afectate de intervenţiile contemporane. Stratigrafia în acest sector se deosebeşte de restul sitului prin faptul că până la -1,20 m avem o succesiune de straturi, rezultat al depunerilor în mod diferit a diluviunilor venite de pe versantul situat la est, peste drumul comunal. Astfel s-a putut constata că sub solul vegetal actual se găsesc depuneri succesive de microprundişuri (0,10 m - 0,15 m), pământ galben nisipos (0,40 m), pământ negru granulos (0,40 m - 0,60 m), în care apar uneori şi elemente de intervenţie antropică, urmat de un alt nivel de galben nisipos (0,40 m). După adâncimea de -1,20 m -1,40 m apar straturile de pământ în care au fost surprinse nivele arheologice corespunzătoare celor din alte zone ale sitului, situate mai la vest de acest punct. Complexe arheologice În sectorul „Stadion” au fost puse în evidenţă o serie de amenajări umane, care dovedesc că şi acest perimetru a fost locuit în toate epocile care au fost identificate în situl Negrileşti, în celelalte campanii de cercetare. Chiar dacă densitatea descoperirilor a fost mai mare în colţul nord-vestic al terenului de fotbal, urme de locuire umană nu lipsesc nici în alte zone. Astfel, în caroul 5 al ST.16, la -1,90 m, a fost surprins un complex Cx.30, care consta într-o aglomerare de oase de animale şi fragmente ceramice,care se încadrează în epoca bronzului, respectiv cultura Noua. Urme materiale din epoca modernă au fost depistate în caroul 5 al ST.7, la -0,80 m, prin prezenţa unei părţi din conducta ce transporta apa spre curtea boierilor Giurgea. Orientarea conductei este NNE- SSV, traseul ei indicând că face parte din conducta descoperită în anii anteriori în sectorul „Curtea Şcolii”. Complexul se datează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Locuinţa 3 (L.3/2013) a fost surprinsă în ST.11 şi Cas.5, la -2,60 m, în carourile 2-4, sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, resturi osteologice, lame de silex şi obsidian, fragmente de vatră, chirpic, arsură, cărbune şi pietre, plasate în jumătatea nordică a Cas.5 şi ST.11 şi denumite iniţial complexe (Cx.26, Cx.28, Cx.29, Cx.30, Cx.31). Locuinţa adâncită, cu dimensiunile de 3,2 m/3 m, avea orientarea NV-SE şi a fost surprinsă într-un sol negru amestecat cu galben între adâncimile -2,60 m - 3,20 m. Materialul arheologic, rezultat din această locuinţă, plasează această amenajare umană în mileniul VI a.Chr, în aria culturii Starčevo-Criş. Locuinţa 4 (L.4/2013) a putut fi observată în profilul de E, din jumătatea sudică a ST.11. Aceasta este o locuinţă semiadâncită, care poate fi pusă în legătură cu cuptorul de uz gospodăresc, C.3/2013 (Cx.3), din caroul 2 al ST.11, complex datat în secolele VII-X. Mormântul 1 (M. 1) a fost descoperit în ST.11, la -2,90 m. Înhumatul se afla în poziţie semichircită, picioarele strânse, culcat pe partea dreaptă, mâna dreaptă în dreptul capului, iar mâna stângă strânsă la piept. Lângă bazin, în dreptul stomacului şi pe piept, sunt depuşi mulţi melci şi o piatră. Scheletul a fost depus pe direcţia N-S, craniul fiind la sud, cu faţa spre E. Pe acelaşi nivel cu înhumatul, puţin spre E, au fost descoperite câteva fragmente ceramice specifice culturii Starčevo-Criş. După ritul şi ritualul funerar practicat, precum şi după ceramica descoperită în apropierea scheletului, mormântul poate fi încadrat în cultura Starčevo-Criş. Cuptorul C.3 (C.3/2013) A apărut în caroul 2 din ST.11 şi parţial în Cas.5, la adâncimea de -1,75 m, sub forma unei aglomerări de pietre de dimensiuni medii. La acest nivel dimensiunile complexului erau de 1,30 m/0,90 m, având o formă rectangulară cu colţurile rotunjite. După demontarea pietrelor, la -2,00 m, cuptorul avea o formă ovală, orientat NE-SV, cu dimensiunile de 1,00 m/0,60 m, suprafaţa fiind acoperită cu cenuşă, arsură la roşu şi cărbune. Vatra cuptorului aflată la -2,15 m, avea un diametru de 0,65 m, crusta de 0,01 m, fiind bine delimitată de un contur de pământ ars la roşu, de formă ovală, cu o suprafaţă de cărbune la interior. Lăţimea conturului ars la roşu era de 0,15m, mai mare fiind pe latura de SV (0,20 m), iar conturul de cărbune avea dimensiunile de 0,30 m/0,45 m. Cuptorul se datează, cu ajutorul ceramicii descoperită deasupra lui, în perioada secolelor VII-X. Complexul 27 a fost identificat în caroul 1 din Cas.5, la -2,40 m şi se prezintă sub forma unei aglomerări de oase de animale, fragmente ceramice precum şi o ceaşcă de dimensiuni mici. Fragmentele ceramice şi ceaşca încadrează complexul în epoca bronzului, cultura Noua. Complexul 32 a fost surprins în profilul de E al ST.11 încă de la adâncimea de -2,50 m, iar în plan la -3,20 m. Este o groapă circulară, care avea la partea superioară 0,90 m, iar spre bază prezenta o clopotire, între -3,20 m şi 3,50 m, adâncime la care se şi închide. Groapa a fost golită parţial, întrucât în secţiune a fost surprins doar 0,30 m din ea, restul intrând sub profilul de est. Din pământul de umplutură au rezultat chirpici, pietre, resturi osteologice şi fragmente ceramice specifice epocii bronzului. Material arheologic Cercetarea preventivă derulată în anul 2013, în situl Negrileşti, în sectoarele D3-D4 („La Punte”) şi D6, D7 - E6, E7 („Stadion”), a pus în evidenţă urme de locuire din neolitic (cultura Starčevo-Criş), epoca bronzului (cultura Noua), sec. IV p.Chr. şi secolele VII-X. Cele 35 complexe cercetate au oferit un bogat material arheologic, în special pentru perioada neolitică, locuinţele L.1/2013 şi L.3/2013, oferind o gamă variată de artefacte specifice culturii Starčevo-Criş. Ca şi în celelalte campanii de cercetare, şi în acest an a fost descoperit un interesant material ceramic, litic şi osteologic. Ceramica descoperită face parte, atât din categoria celei fine, pictată cu roşu sau negru pe fond roşu, cât şi ceramică grosiră, decorată cu ciupituri, incizii, decoruri plastice în relief şi barbotină organizată sau neorganizat. Au fost descoperite o mare varietate de forme ceramice, cum ar fi vase de mari dimensiuni, oale cu corpul sferic, străchini, cupe cu picior, etc. Din L.1 au mai fost recuperate, resturi faunistice, melci, scoici şi obiecte din materii dure animale prelucrate, împungătoare, ace din os, spatule. De asemenea, au fost descoperite mai multe materiale litice, dintre care amintim lame de obsidian şi silex, nuclee de silex şi fragmente de topoare. Spre deosebire de L1/2012, unde plastica a fost reprezentată prin prezenţa unor idoli antropomorfi, în L1/2013 aceasta este prezentă prin descoperirea unui altăraş, format dintr-o cupă uşor evazată, aşezată pe o măsuţă cu patru picioare (unul lipsă din vechime). Materiale aparţinând epocii bronzului (cultura Noua) au fost mai puţin numeroase decât în ceilalţi ani. Au fost descoperite fragmente ceramice de uz comun, lucrate dintr-o pastă grosieră, precum şi ceramică de bună calitate, lucrată dintr-o pastă relativ fină, având suprafeţele uneori lustruite. Formele ceramice sunt reprezentate prin câteva fragmente provenite de la vase borcan şi cupe. Decorul întâlnit este brâul continuu sau alveolar sau cu brâie dispuse sub buză. Alături de materialul ceramic specific culturii Noua au mai fost descoperite resturi ostelogice şi puţin material litic, în special în Gr.14 (Cx.21), de unde a fost recuperat şi un împungător din os. Materialul ceramic, specific culturii Sântana de Mureş- Cernjachov, este în stare fragmentară, fiind reprezentat prin trei tipuri, ce provin de la diferite forme de vase. Primul tip este reprezentat de ceramica lucrată cu mâna, din pastă grosieră, cu ceramică pisată, calcar şi pietricele în compoziţie, culoare cărămizie şi cenuşie, provenind de la oale de dimensiuni medii şi mici. Al doilea tip este reprezentat de ceramica lucrată la roată, din pastă grosieră cu pietricele şi calcar în compoziţie, culoare cenuşie, cărămizie şi roşie, provenind de la oale de dimensiuni mici şi medii, castroane şi căni. Al treilea tip este reprezentat de ceramica lucrată la roată, din pastă fină, culoare cenuşie şi neagră, provenind de la oale de dimensiuni mici şi medii, castroane, supiere şi căni cu o toartă. Pe lângă aceste trei tipuri, mai avem şi ceramica de import, din mediul roman, reprezentată prin amfore de culoare roşie sau gălbuie. În afară de ceramică, această perioadă este ilustrată şi prin unelte din piatră (frecător, topor), os (patină) şi lut (greutăţi pentru războiul de ţesut).