Săpăturile arheologice întreprinse în aşezarea eneolitică de pe insula La Ostrov se înscriu în cadrul unui program de cercetare mai amplu, demarat în anul 1999 – Aspectul vest-pontic al complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI. În ultima campanie, desfăşurată în perioada 7–31 iulie, am continuat cercetarea complexelor arheologice din suprafaţa S? şi am extins aria investigaţiilor noastre în zona microregiunii... Taşaul – Gargalâc prin cercetări perieghetice şi sondaje stratigrafice. Ca şi în anii precedenţi, la săpături au participat studenţi de la UO Constanţa şi elevi de la Liceul "Lazăr Erdeleanu" din Năvodari. Aşezarea Gumelniţa A2 de pe insula La Ostrov este distrusă progresiv, îndeosebi pe malul de NV, datorită creşterii permanente a nivelului lacului Taşaul. În nivelurile de locuire eneolitice, surprinse în secţiunea S?, complexele arheologice se conservă foarte bine, nefiind deranjate de intervenţii antropice antice sau contemporane. Depunerile eneolitice, acoperite de un strat de pietre, apar la o adâncime de numai 0,25–0,30 m, situaţie stratigrafică ideală în cazul aşezărilor preistorice. Chiar dacă accesul în punctul amintit este riscant (5 km distanţă de la baza PESCOM până la insulă), eforturile noastre au fost răsplătite pe deplin, cu atât mai mult cu cât, pe harta siturilor eneolitice cercetate sistematic în zona litoralului românesc nu figurează, până în prezent, nici un alt punct. Cercetarea noastră din această campanie a vizat realizarea următoarelor obiective: - degajarea în suprafaţă a complexului de vase C 1 din ultimul nivel de locuire inundat şi a locuinţei L I, din al doilea nivel, prin deschiderea sectoarelor 7 şi 8; - prelevarea unor probe pentru analize interdisciplinare din ultimul nivel inundat - US 1088 (st. 7), 1089 (st. 8) - şi din zona menajeră, exterioară locuinţei L I – US 1051 (st. 1), 1052 (st. 2), 1053 (st. 3), 1054 (st. 4), 1050 (st. 5), 1057 (st. 6); - prospecţiuni pe latura de SSE a insulei şi în punctul Lutărie – situat pe malul lacului Taşaul - pentru analize geomorfologice; - periegheză în microregiunea lacurilor Taşaul - Gargalâc pentru identificarea resurselor naturale specifice zonei – depozite de silex, calcar, lutărie - şi a locuirilor neo-eneolitice. În sectoarele 1 – 4 am continuat cercetarea locuinţei L I – cu o singură cameră (7 x 8 m) şi pridvor, orientată pe direcţia N - S, cu intrarea pe latura de S. Secţionarea podelei ne-a permis observarea detaliilor constructive şi de organizare a spaţiului interior. Pentru fiecare fază constructivă (primul nivel constructiv urmat de două refaceri) sedimentul argilos, omogen a fost aplicat peste un strat subţire de pietriş (bucăţi mici de şist) a cărui grosime variază între 1 – 5 cm. După tamisare au apărut microlite şi piese fragmentare de silex, deşeuri de prelucrare, oase de peşte, fragmente ceramice de dimensiuni mici, îndeosebi în sectorul 2, carourile C 1 şi C 2. În ultimul nivel constructiv US 1032 din sectorul 2 (C 3/-0,98 m) s-a descoperit un cap de figurină din lut, cu urme de pictură roşie şi neagră. În suprafaţa în care aceste resturi menajere sunt mai concentrate a fost delimitată o amenajare circulară C 26, realizată din blocuri de şist înfipte vertical – 0,25 x 0,20 m. După formă, dimensiuni şi poziţie stratigrafică (prima fază constructivă) amenajarea poate fi legată de o construcţie interioară locuinţei – laviţă, masă – care se sprijinea pe un trunchi de lemn, consolidat la bază cu bucăţi de şist. Pentru vatra C 4-5 secţionată (pe sfert şi jumătate) şi demontată până la primul nivel constructiv în campania anterioară - 2002 - am urmărit surprinderea tehnicilor de construcţie şi a raportului stratigrafic între podea - vatră - postamentul C 10. De aceea, am secţionat pe sfert vatra şi pe jumătate postamentul, putând fi identificate pe cele două microprofile următoarele detalii: - după nivelarea solului prin aplicarea unui strat superficial de pietriş au fost pregătite, destul de rudimentar, cele două amenajări interioare – vatra şi postamentul înălţate pe un pat de bolovani, fără o dispunere ordonată, compactă a acestora; - lutuiala celor două complexe şi a podelei s-a realizat în acelaşi timp, atât în prima fază cât şi pentru cele două refaceri; - dacă refacerile postamentului se rezumă la o simple lutuieli, în cazul vetrei se poate observa cum suprafaţa a fost extinsă prin adăugarea unui nou rând de bolovani înfipţi vertical (gardină); - în umplutura vetrei care acoperă patul de bolovani s-au descoperit deşeuri de silex şi fragmente ceramice de dimensiuni mici. Pentru a avea imaginea de ansamblu a locuinţei L I am extins suprafaţa S? pe latura de SV prin deschiderea sectoarelor 7-8. Ca şi în cazul celorlalte sectoare cercetate în campaniile anterioare, la o adâncime de numai 0,20–0,50 m, printre şi pe sub blocuri de şist dispuse haotic am avut surpriza să descoperim o mare cantitate de material ceramic provenind din ultimul nivel, inundat. Ceea ce iniţial (1999) am numit complexul de vase C 1 s-a dovedit a fi în fapt un nivel de locuire cu o mare concentrare de material arheologic, pe toată suprafaţa cercetată, alături de vase sparte in situ descoperindu-se şi alte tipuri de piese. Singura amenajare identificată, până în prezent, în acest strat este o vatră de formă aproximativ circulară, cu marginea realizată, ca şi în cazul vetrei C 4-5, din blocuri de şist înfipte vertical. În sectoarele 5-6 a fost demontat primul nivel de locuire, bogat în material osteologic şi fragmente ceramice. Acest nivel suprapune direct martorul de şist al insulei. Materialul ceramic din complexul de vase şi locuinţa L I se încadrează tipologic în faza finală Gumelniţa A2, aspectul vest-pontic. Raport arheozoologic (nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere) Valentin Radu, Marilena Ionescu Materialul analizat aparţine taxonilor: Mollusca, Pisces, Chelonia, Aves şi Mammalia. Mollusca. S-au identificat 48 de resturi de cochilii aparţinând taxonilor: Spondylus sp., Mytilus sp., Cardium sp., Unio pictorum. Pisces. Resturile de peşti identificate aparţin taxonilor: sturioni, ştiucă (Esox lucius), crap (Cyprinus carpio), babuşcă (Rutilus rutilus), somn (Silurus glanis), şalău (Stizostedion lucioperca), biban (Perca fluviatilis), doradă (Sparus aurata). Greutatea totală reconstituită ajunge la circa 180 kg. Chelonia. S-a identificat resturi de carapace şi plastron aparţinând celor două specii Emys şi Testudo. Aves. S-au identificat 52 resturi de păsări ceea ce reprezintă aproape 4,5% din totalul resturilor determinate. Mammalia. Cele mai numeroase resturi aparţin mamiferelor (67,1%). Dintre acestea cele mai multe resturi aparţin animalelor domestice (Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Oviscaprine, Sus domesticus, Canis familiaris) şi doar circa 2% speciilor sălbatice: cal (Equus caballus), mistreţ (Sus scrofa), iepure (Lepus europaeus).