Cercetările sistematice efectuate în aşezarea eneolitică de pe Insula La Ostrov, Lacul Taşaul, Năvodari (1999 - 2003) au oferit posibilitatea identificării unui potenţial arheologic deosebit de important pentru înţelegerea procesului istoric care a determinat sfârşitul brusc al înfloritoarelor aşezări eneolitice situate în zona ocupată azi de limane şi lagune marine. De aceea, am considerat oportună şi imperios... necesară (având în vedere tendinţa permanentă de inundare a insulei) continuarea săpăturilor arheologice în acest sit. Analizele interdisciplinare (ihtiologie, arheozoologie, malacologie, sedimentologie) efectuate pe mostre prelevate din ultimul nivel de locuire cu aspect inundat, coroborate cu studii geomorfologice, realizate de specialişti de la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marină - GeoEcoMar, şi Societatea de Explorări Oceanografice şi Protecţie a Mediului Marin Oceanic Club, ne-au oferit numeroase indicii privind impactul transformărilor geo-morfologice şi climatice produse la sfârşitul eneoliticului asupra habitatului uman din regiunea litorală. Deşi au avut un caracter restrâns, datorită accesului dificil spre insulă (condiţii meteo nefavorabile în luna octombrie), reluarea săpăturilor arheologice ne-a oferit informaţii importante cu privire la evoluţia aşezării. Obiectivele cercetării: - delimitarea aşezării prin prospecţiuni efectuate în jurul Insulei La Ostrov; - efectuare de foraje geologice pentru reconstituirea paleoreliefului; - continuarea săpăturilor arheologice în suprafaţa S.α, sectoarele st. 7 - 8; - analize interdisciplinare pentru reconstituirea paleomediului şi a paleoeconomiei. Având în vedere perioada scurtă de desfăşurare a săpăturilor, cercetarea arheologică s-a concentrat în sectoarele st. 7 şi 8, suprafaţa S.α., însumând 32 mp (2 sectoare de 4 x 4 m) Stratigrafia suprafeţei cercetate se prezintă astfel: - între 0 - 0,30 / 0,40 m - sub stratul superficial de vegetal a apărut un nivel format din blocuri de şist, fixate într-un sediment cenuşiu, cu aspect cimentat; - între 0,30 / 0,40 m - 0,60 / 0,65 m - ultimul nivel de locuire Gumelniţa A2 corespunde unui strat inundat, de culoare brună - cenuşie, foarte bogat în material arheologic. În sectorul 8 a fost delimitată o vatră de formă circulară, iar în apropierea ei s-au descoperit fragmente ceramice de mari dimensiuni provenind de la cel puţin două vase de provizii. Bogăţia materialului arheologic din acest nivel - alături de ceramică piese de silex, piatră şi os, finite şi în curs de prelucrare - sugerează părăsirea în grabă a aşezării, probabil în momentul inundării ei. - între 0,60 / 0,65 m - 0,95 m - a doua secvenţă de locuire Gumelniţa A2 (de sus în jos), căreia îi aparţine şi locuinţa L.1. Partea superioară a acestui strat are aspectul unui nivel de abandon - de culoare maronie, amestecat cu bucăţi de chirpici de dimensiuni mici şi foarte mult material arheologic: ceramică, piese de silex, calcar, os, lut. Sub acest strat s-a delimitat nivelul de distrugere bucăţi mari de chirpici, arse puternic, provenind de la pereţii prăbuşiţi ai locuinţei L.1. Unele fragmente prezintă urme de vopsea albă. Printre bucăţile de chirpici şi sub ele s-au descoperit vase sparte in situ (unele pictate cu grafit), fragmente de râşniţă, lame şi gratoare de silex, percutoare de calcar, greutăţi de lut, împungătoare de os. Stratul compact de pietre, dispuse haotic, a cărui grosime nu depăşeşte 0,30 m nu pare a fi rezultatul unei acţiuni antropice. Poziţia stratigrafică a acestui strat de pietre ne sugerează un moment apropiat abandonului deoarece blocurile de piatră acoperă direct ultimul nivel de locuire. Astfel, vase întregibile, sparte in situ sau chiar întregi s-au descoperit, pe toată suprafaţa cercetată, sub şi printre blocurile de piatră. Ultimul nivel de locuire, cu textura unui strat inundat, impresionează prin bogăţia şi diversitatea materialului arheologic. Lipsa unui nivel de abandon între pietre şi stratul inundat, bogăţia materialului arheologic dispersat pe toată suprafaţa cercetată sugerează părăsirea în grabă a aşezării, cauzată, posibil, de o inundare rapidă. Fenomene similare au fost semnalate şi în regiunea litoralului bulgăresc. Astfel, conform cronologiei stabilite de cercetătorii bulgari, sfârşitul aşezărilor eneolitice din zona Varna - Sozopol s-ar fi produs la sfârşitul eneoliticului, în faza finală Varna III. Obiectivele cercetărilor viitoare: - extinderea cercetărilor arheologice în suprafaţa Sα; - reconstituirea paleomediului specific zonei la sfârşitul mil V a.Chr.; - reconstituirea proceselor geomorfologice şi evoluţia reliefului în microregiunea Taşaul - Gargalâc; - prospecţiuni subacvatice în jurul Insulei La Ostrov pentru delimitarea aşezării gumelniţene; - prospecţiuni pe Insula Ada şi malul Lacului Taşaul. Bibliografie: V. Voinea, G. Caraivan, Human - Environment Coevolution in Western Black Sea Coastal Region (5th Millennium BC), vol. The Lower Danube in Prehistory: Landscape Changes and Human-Environment Interactions, Proceedings of the International Conference, Alexandria 3-5 November 2010, Bucureşti, 2011, p. 49 - 59.