Situl se află amplasat pe malul drept al Mureşului, pe terasa medie a râului, la confluenţa acestuia cu pârăul Baicăului, care îl delimitează către vest. Topografic, suprafaţa actuală a sitului este relativ plată, parţial afectată de lucrări agricole şi de construcţii moderne, cu trei terasări ample, dar de înălţime mică (cca. 1 m fiecare) către Baicău (amenajări industriale şi edilitare moderne?). Posibilitate...a unui aport coluvial, dată fiind prezenţa formelor geomorfologice mai înalte de pe latura nordică, deşi nu este exclusă, apare destul limitată. Situl se află la o altitudine de 658 m. Acest obiectiv, necunoscut în literatura de specialitate, a fost identificat cu ocazia unei perighezei arheologice efectuate de Muzeul Tarisznyás Márton, Gheorgheni în data de 14.10.2008 (Demjén Andrea, Florin Gogâltan). Pe suprafaţa arată a sitului s-au găsit nuclee şi aşchii de opal. Sursa de materie prime se află la circa. 600 m spre est de această locaţie. În partea de sud a sitului, pe suprafaţa arată, s-au găsit câteva fragmente ceramice aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului. Obiectivele campaniei de diagnostic din luna august 2011 au vizat verificarea extensiei sitului, a dimensiunilor secvenţei geologice, a succesiunii culturale, ca şi a stadiului general de conservare. Pentru aceasta au fost practicate patru sondaje arheologice, însumând 7 m2. Două dintre ele (S1 - 4 mp, şi S2- 1 mp) au fost amplasate în zona de concentrare a materialului litic la suprafaţă. Celelalte două mici sondaje au vizat stabilirea marginilor aşezării din epoca bronzului. Secvenţa geologică conservată, cercetată de noi până la adâncimea de 2,30 m (S2), fără a atinge aluviunile terasei, cuprinde o succesiune de 9 unităţi geologice diferenţiate macroscopic, pe seama modificărilor în culoare, textură şi aspect. Aspectul general este luto-nisipos. Se remarcă cu deosebire un puternic sol brun-roşcat, cu desprinderi prismatice (GH3), cu o grosime medie de 50 cm şi acumulări de carbonaţi în partea inferioară. Alte trei orizonturi de acumulări feromanganice (episoade humice, gelistagnice) apar între 130-140 cm (GH5), 150-177 (GH7), 190-210 cm (GH 7/8). De pe profilul nordic al S2 s-au recuperat 4 probe de sediment pentru datări OSL: -22 cm (GH2); -50 cm (GH3); - 80 cm (GH3); -125 cm (GH4). De asemenea, s-au recuperat probe sedimentologice (intervale de 5 cm), de pe toată lungimea profilului. Colecţia este formată din nuclee laminare şi de aşchii, produse de amenajare şi reamenajare, lame neretuşate şi piese retuşate. Piesele retuşate se încadrează în câteva grupe tipologice: grattoirs, burins, lame retuşate, piese cu troncatură/cu encoche şi aşchii retuşate. Eşantionul litic, aflat în studiu, constă atât în bogata colecţie recuperată de la suprafaţa sitului (peste 400 de piese), cât şi din piesele provenite din cele două sondaje (peste 2500 de fragmente, resturi de debitaj şi piese finite). În ceea ce priveşte materialul arheologic caracteristic epocii bronzului acesta se rezumă la câteva fragmente ceramice, puţine la număr fiind cele tipice. Din punct de vedere cantitativ, principalul tip de rocă exploatat este opalul de provenienţă locală, care poate apărea sub forma blocurilor sau fragmentelor de culoare maronie/maroniu-roşcată, mată, cu textură ce variază de la fină la relativ grosieră, fiind reprezentat atât în categoria produselor de debitaj, cât şi a pieselor retuşate. Adesea blocurile pot prezenta accidente silicioase sau calcaroase în interior, ceea ce conduce la abandonarea lor după efectuarea a doar câteva desprinderi. Reprezentativitatea sa în eşantion este dată mai mult de aşchii/fragmente indeterminate şi lame. Acţiunea gelifracţiei, în context post-depoziţional, este şi ea documentată. În afara opalului, eşantionul mai include şi diverse varietăţi de silex (negru/negru-cenuşiu, mat, cu textură fină sau alb-cenuşiu, parţial translucid, cu textură fină şi puncte fosilifere), gresie, cuarţit şi grano-diorit, reprezentate de câteva piese izolate. Caracteristicile generale ale colecţiei indică cu tărie funcţie de atelier a locaţiei, ca şi practicarea unui debitaj de lame şi, în mai mică măsură, de lamele. Pe seama poziţiei stratigrafice, în absenţa pieselor diagnostice (cu excepţia unui burin dublu şi a 2 nuclee de lamele), dar şi a unor analogii convingătoare în regiune, concentrarea majoră (GH 2-3) poate fi atribuită unui facies local al epigravettianului. În ceea ce priveşte locuirea din epoca bronzului, în sondajele practicate nu a fost surprins un nivel de cultură propriu-zis. Fragmentele ceramice au apărut rulate într-un nivel de arătură având cel mult 15-20 de cm. Cu siguranţă ne aflăm la marginea unei aşezări, care trebuie căutată spre marginea terasei, spre valea Mureşului. Materialul arheologic este foarte puţin şi nu ne permite o atribuire culturală fermă. Cert este că el poate fi plasat în perioada târzie a epocii bronzului neputând specifica cu exactitate dacă este vorba de etapa Bronz Târziu I (Bz. B2-C central european) sau Bronz Târziu II (Bz. D central european). De asemenea, este de preferat a fi deocamdată rezervaţi cu o atribuire culturală, aşteptând noile cercetări.