Situl este amplasat pe prima terasă neinundabilă a râului Secaş. Datele obţinute prin programul GoogleEarth pentru zona în care s-au desfăşurat cercetările noastre fiind 45º53'51.49"N, 23º45'31.71"E, cu elevaţia de 296 m. Cercetarea arheologică sistematică a debutat în anul 1997. De atunci s-au cercetat mai multe secţiuni (S1-S6) şi suprafeţele S I-II, S III, S IVa şi parţial S V. Toate acestea au fost amplasat...e în zona de N-E a sitului. Pe botul terasei au fost deschise în 2009 alte două suprafeţe: S IVb şi S IVc unităţi de cercetare finalizate în această campanie. Campania de cercetare sistematică din anul 2009 a avut drept scop cercetarea nivelului de călcare al locuinţelor de suprafaţă aparţinând culturii Vinča din suprafaţa SV, nivel cercetat parţial în campania 2008. Totodată s-a intenţionat cercetarea botului terasei prin alte două suprafeţe SIVb şi S IVc, plasate la E de S IVa (suprafaţă cercetată în 2008). Menţionăm că zona corespunzătoare acestor unităţi de cercetare a fost decopertată de partea superioară a stratului vegetal, cu metode mecanice, în anul 2005. În suprafaţa S V (cercetată şi în 2008) au fost identificate mai multe complexe adîncite, din nivelul imediat superior (nivelul IVa în această zonă) după cum urmează: gropile G62, G64, G65, G67 şi G74 de formă circulară. G62 are formă de clopot şi are o adâncime de 1,65 m de la nivelul de călcare vincian, celelalte gropi fiind doar părţile inferioare ale unor complexe adâncite pe care noi le considerăm nefinalizate din momentul creării lor (cel mai probabil nivelul de chirpic întâlnit i-a „descurajat" pe oamenii epocii, ei renunţând la săparea lor totală ca în cazul G62). Toate aceste complexe aparţin epocii La Tène B2-C (nivelul IVa). În jumătatea nordică, la adâncimea de 0,80 m (cotă luată faţă de nivelul superior al stratului vegetal, pe profilul nordic) a fost identificată şi cercetată, baza nivelului de călcare al locuinţelor de suprafaţă L11, L13 şi L14, cercetate în anul 2004, ce aparţin nivelului IIb (cultura Vinča). În jumătatea sudică au fost identificate resturile unor structuri arse, cercetate parţial, care aparţin aceluiaşi nivel. Cercetarea lor finală este preconizată a fi definitivată în campania următoare. Aceste structuri, pe baza observaţiilor stratigrafice, dublate şi consolidate de aspectul general al nivelului de călcare adiacent precum şi de materialul ceramic descoperit, sunt contemporane cu locuinţele L11, L13 şi L14. Totodată în imediata apropiere a acestor complexe arheologice a fost identificată o vatră numită de noi V 6, instalaţie de foc ce aparţine nivelului de călcare aferent şi este în mod cert exterioară structurilor mai sus menţionate. Folosirea ei nu a fost una de lungă durată, sub-structura conţinând rare fragmente ceramice. Suprafaţa S IVb are dimensiunile de 14 x 14 m şi este situată lângă S IVa/2008 la distanţă de 1m, spre E. În colţul de SE şi în partea central sudică au fost identificate părţile inferioare a două complexe circulare (în ordine G55 şi G57) ce aparţin celui mai timpuriu moment de utilizare a terasei de la Petriş de către comunităţile vinciene. Caracteristicile generale ale ceramicii găsită din abundenţă în aceste două complexe ne indică un posibil moment de locuire la nivelul fazei A1 a culturii. Datarea absolută, pe baza probelor de cărbune şi osteologice prelevate ne va indica clar palierul cronologic de care este vorba. Un alt complex interesant este Şanţul 1, plasat în jumătatea vestică a suprafeţei, pe care o „taie" pe direcţie N - S. Acest şanţ a fost identificat în SI şi pus la acel moment în relaţie posibilă cu resturile unei structuri aparţinând culturii Petreşti. Faptul că, din punct de vedere stratigrafic, acest şanţ este „tăiat" în imediata vecinătate a profilului sudic de groapa G66, de dimensiuni relativ reduse, ce aparţine pe baza materialelor ceramice din umplutura sa culturii Vinča, exclude posibilitatea ca acest şanţ să fie contemporan culturii Petreşti. Umplutura extrem de densă, cu aspect lutos, de culoare neagră ne determină să considerăm că acest şanţ a fost umplut de scurgeri coluviale, ulterioare perioadei de folosire când era utilizat cel mai probabil ca şi şanţ de scurgere a apei pluviale. Ca argument conjunctural poate fi utilizat şi faptul că acest şanţ este unul puţin adânc (maximum 0,35 m). Datarea exactă a acestui şanţ este una problematică, ce ştim cu certitudine este faptul că acest şanţ exista în momentul săpării gropii G66. În zona centrală a acestei suprafeţe a fost identificată o pată de culoare brun negricioasă, de formă aproape pătrată cu colţurile rotunjite cu latura de aproximativ 3 m, numită de noi iniţial G59. Faptul că în colţul nord-vestic al acestei pete, în urma unei uscări preliminare, a apărut o pată cenuşiu albicioasă şi modul general de abordare de către noi a complexelor adâncite, prin metoda cross-section ne-au determinat să aplicăm acest mod de abordare şi în acest caz, profilul intermediar fiind efectuat pe direcţie E-V. Am putut determina astfel că avem de-a face cu o intersecţie a trei complexe, numite de noi G59, G71 şi G72. Cele trei gropi aparţin a trei nivele diferite din situl de la Miercurea Sibiului şi anume: G72 aparţine nivelului Ia (Starčevo-Criş), G59 nivelului IIa (Vinča) şi G 71 nivelului IVb. Acest nou sub-nivel IVb a fost definit de noi pe baza celor descoperite în G71 care este de fapt un mormânt de inhumaţie izolat, groapa având formă circulară în plan şi cilindrică în spaţiu. Defunctul depus pe spate avea ca şi inventar două fibule de fier şi mărgele de sticlă purtate în păr. Schema fibulelor aparţine primei jumătăţi a secolului I a.Chr., fapt ce ne determină să definim noul sub-nivel de utilizare a terasei de la Petriş. Tot nivelului I îi aparţine şi G58, groapă de formă rectangulară, alungită, cu colţurile rotunjite ce este în fapt o locuinţă adâncită ce pe baza formei, a aspectului umpluturii şi a materialului ceramic aparţine tot sub-nivelului Ia. Acest complex ca şi G55 este plasat în extremitatea estică a suprafeţei intrând sub profil. Având în vedere că la 1 m spre E de S IVb a fost deschisă suprafaţa S IVc şi că această unitate arheologică apărea şi în noua suprafaţă am decis, spre finalul cercetării demontarea martorului stratigrafic dintre cele două unităţi de cercetare. Suprafaţa S IVc are dimensiunile de 6x14 m şi aşa cum spuneam este plasată la E de suprafaţa S IVb. Principalul motiv de „deschidere" a acestei suprafeţe a fost încercarea de identificare a unei posibile continuări a Palisadei 1 descoperită în SII. Acest fapt nu s-a petrecut lucru explicabil deoarece botul terasei unde au fost amplasate cele trei unităţi de cercetare ce poartă sigla IV este într-un puternic stadiu de erodare, datorat în primul rând lucrărilor agricole moderne, (S IVc este plasat la 5 m spre N de S II, practic spre botul terasei). În schimb au fost identificate două gropi G63 şi G69 aparţinând nivelului IVa (La Tène B2-C) ce au aceeaşi formă şi umplutură ca şi gropile aparţinând aceluiaşi orizont din SIVa descrise în raportul cercetării din 2008. Totodată a fost identificată şi jumătatea estică a G58, care aşa cum precizam mai sus a fost documentată în întregime prin demontarea martorului dintre S IVb şi S IVc. Din complexele G 55, G 57, G 58, G66, G72, G59, G71, G69, G63, G62 s-au prelevat probe de cărbune şi probe osteologice în vederea obţinerii probelor necesare datării absolute. Materialele ceramice au fost introduse în baze de date în paralel cu desfăşurarea cercetării în teren, ele fiind la acest moment în curs de prelucrare statistico-matematică prin sistemul ArheoTechSib (proiect IPTCE Sibiu - Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu). S-au continuat analizele pe materialul osteologic şi paleo-botanic, continuând astfel proiectele ce au debutat în anul 2005: analiza datelor osteologice (proiect Georgeta El Susi), a resturilor paleo-botanice (proiect Beatrice Daisa Ciută) şi a uneltelor de os şi corn (proiect Corneliu Beldiman). S-au continuat studiile de arhitectură, tipologie şi analize calitative şi cantitative pe ceramică, studii privind realizarea şi funcţionalitatea uneltelor de os, analize arheo-zoologice, arheo-botanice şi analize radio-carbon. În campania 2010 se doreşte defintivarea cercetării în suprafaţa S V/2007-2008 (20 x 10 m), precum şi intensificarea cercetărilor în zona sistemului de fortificaţie al sitului Datorită caracterului locuirii din acest punct nu avem propuneri concrete pentru conservarea in situ a obiectivelor arheologice descoperite. Vasele ceramice şi celelalte artefacte urmează cursul firesc pentru conservare şi restaurare în laboratoarele MN Brukenthal. Toate materialele arheologice sunt depozitate la MN Brukenthal.