Abri 122/1200 este amplasat în versantul drept al Cheilor Vârghişului, în sectorul terminal al acestora, cu acces dinspre localitatea Vârghiş, fiind reprezentat de un adăpost sub stâncă şi o mică grotă plasată pe o latură a sa (fig. 1). Situl a fost cercetat sub coordonarea lui I. Deneş în mai multe etape, în anii 1989-1990, 1995-1996. Săpătura sa a fost efectuată prin înregistrarea materialului arheologic folo...sind trei coordonate, fapt ce a permis raportarea acestuia la un unic punct zero şi corelarea rezultatelor cu noile săpături (fig. 2). Obiectivele şi scopul proiectului de cercetare arheologică din anul 2019: obiectivul general asumat a fost cercetarea în ansamblu a locuirii umane din perioada Paleoliticului mijlociu în situl Abri 122 – Cheile Vârghişului Tehnici şi metode de cercetare: săpătura arheologică a fost efectuată în pase mecanice de dimensiuni variabile, adaptate în funcţie de densitatea materialului arheologic. Acesta (litic sau os) au fost înregistrat individual, prin raportarea la trei coordonate (x,z,y), dar şi prin înregistrarea cu staţia totală în vederea identificării eventualelor concentrări de material arheologic. Întregul sediment rezultat în urma săpăturii, passim şi in situ, a fost trecut prin site cu dimensiuni variabile în vederea recuperării integrale a materialului arheologic. Rezultatele cercetării: cercetarea arheologică din anul 2019 s-a concentrat în partea de N-E a grotei şi a avut obiectiv principal abordarea şi descrierea integrală a ansamblurilor litice şi utilajelor prelucrate pe suporturi dure de origine animală, respectiv stabilirea/identificarea tradiţiei/tradiţiilor culturale. Au fost recuperate 130 de piese litice, iar acestea au fost înregistrat individual, prin raportarea la trei coordonate (x,z,y), dar şi prin înregistrarea cu staţia totală. Apelarea la staţia totală a permis identificarea concentrărilor de material arheologic (fig. 3, 4). Colecţia litică rezultată este formată din 130 piese descoperite în context stratigrafic (fig. 5, 6). Materiile prime utilizate sunt dominate de cuarţit şi bazat, iar categoria tehnologică cea mai bine reprezentată este aceea a aşchiilor. Acestea sunt aproape în totalitate fragmentate, de dimensiuni variabile, cu taloane netede şi bulb de percuţie marcat de stigmate de percuţie dură. La o analiză preliminară materialul faunistic recuperat prezintă un grad de fosilizare uniform şi este rezultatul unei acumulări de natură antropică. Ansamblul reflectă o bună reprezentativitate a scheletului, deoarece include fragmente anatomice variate, de la falange, la dentiţie şi oase ale craniului. Au fost identificate resturi provenind de la erbivore de talie mare (Bos/Bison) şi medie (Capra) şi urs (Ursus spelaeus). Au fost prelevare 13 probe C14 os sau cărbune, precum şi probe necesare OSL şi IRS.