Abri 122/1200 este amplasat în versantul drept al Cheilor Vârghişului, în sectorul terminal al acestora, cu acces dinspre localitatea Vârghiş, fiind reprezentat de un adăpost sub stâncă şi o mică grotă plasată pe o latură a sa (fig. 1). Situl a fost cercetat sub coordonarea lui I. Deneş în mai multe etape, în anii 1989-1990, 1995-1996. Săpătura sa a fost efectuată prin înregistrarea materialului arheologic folo...sind trei coordonate, fapt ce a permis raportarea acestuia la un unic punct zero şi corelarea rezultatelor cu noile săpături (fig. 2). Ansamblul litic şi faunistic rezultat din cercetarea lui I. Denes a fost evaluat şi publicat recent. Obiectivele şi scopul proiectului de cercetare arheologică din anul 2020: obiectivul general asumat a fost cercetarea în ansamblu a locuirii umane din perioada Paleoliticului mijlociu în situl Abri 122 – Cheile Vârghişului. Tehnici şi metode de cercetare: săpătura arheologică a fost efectuată în pase mecanice de dimensiuni variabile, adaptate în funcţie de densitatea materialului arheologic. Acesta (litic sau os) au fost înregistrat individual, prin raportarea la trei coordonate (x,z,y), dar şi prin înregistrarea cu staţia totală în vederea identificării eventualelor concentrări de material arheologic. Întregul sediment rezultat în urma săpăturii, passim şi in situ, a fost trecut prin site cu dimensiuni variabile în vederea recuperării integrale a materialului arheologic. Rezultatele cercetării: cercetarea arheologică din anul 2020 s-a concentrat în partea de N-E a grotei şi a avut obiectiv principal abordarea şi descrierea integrală a ansamblurilor litice şi utilajelor prelucrate pe suporturi dure de origine animală, respectiv stabilirea/identificarea tradiţiei/tradiţiilor culturale. Au fost recuperate 27 de piese litice, iar acestea au fost înregistrat individual, prin raportarea la trei coordonate (x,z,y), dar şi prin înregistrarea cu staţia totală (fig. 3, 4). Materialul litic recuperat în cursul campaniei de cercetare din 2020 provine din partea inferioară a secvenţei stratigrafice (2,8-2,9 m adâncime) şi este format din 27 piese debitate din cuarţit, bazalt, lidit şi diorit şi 3 galeţi din diorit. Cuarţitul alcătuieşte puţin peste jumătate din eşantion (n=16), reprezentat de piese indeterminabile, aşchii, şi un nucleu fragmentat. Cele mai multe aşchii sunt piese meziale şi distale, cu fracturi perpendiculare pe planul suportului sau oblice; singurul exemplar complet (43 mm lungime, 48 mm lăţime, 16 mm grosime) prezintă negative de desprindere dorsale din sens opus şi suprafaţă corticală restrânsă. Fragmentul de nucleu conservă un plan de lovire, negative de desprindere aparţinând aşchiilor şi suprafaţă de debitaj frontală, opusă uneia corticale. Restul eşantionului este format din aşchii şi fragmente indeterminate din lidit (n=2), bazalt (n=7) şi diorit (n=1) şi o lamă completă, corticală, din lidit, cu talon liniar, stigmat de percuţie dură observabil ventral şi profil torse, de 47 mm lungime, 12 mm lăţime, 9 mm grosime. Materialul faunistic recuperat prezintă un grad de fosilizare uniform şi este rezultatul unei acumulări de natură antropică. Au fost identificate resturi provenind de la erbivore de talie mare (Bos/Bison) şi medie (Capra) şi urs (Ursus spelaeus). Au fost prelevare probe C14 os sau cărbune, precum şi probe necesare OSL şi IRSL.