Campania de cercetări arheologice sistematice în punctul Colţul de NV al cetăţii Callatis s-a desfaşurat anul acesta în perioada 21 07 2008- 18 08 2008 cu fonduri de la MCC. S-a lucrat cu 6 muncitori zilieri timp de 16 zile si 5 muncitori zlilei timp de 5 zile, în total 21 de zile lucratoare. De asemenea, au mai fost evacuate 8 maşini de 30 de tone cu pamantul rezultat din cercetarea arheologică de anul acesta... şi din cercetări arheologice anterioare. S-a procedat la continuarea secţiunii S6, de 14 x 3 m, orientată N-S, perpendiculară pe zidul de incintă construit în epoca elenistică, evidenţiindu-se următoarele rezultate: S5: 14 x 3 m În carourile 1-6 la cca. –1,80 m a fost descoperit paramentul exterior al turnului de V al porţii de N a cetăţii cercatată în anii anteriori. Paramentul exterior se păstrează pe două asize din elevaţie fiind lucrat din blocuri masive dde calcar legate cu mortar ce are în componenţă var şi nisip de mare. Latura de V a turnului a fost descoperită pe o lungime de 11,35 m de la adosarea sa incintei elenistice fundaţia a fost realizată din blochete de calcar nefasonate cu foarte puţin mortar, iar elevaţia păstrată se retrage prin două krepis , de 0,10 şi respectiv 0,20 m. iar tehnica de construcţie ne îndreptăţeşte să avansăm ipoteza construirii turnului odată cu poarta de N a cetăţii, probabil în sec. II p.Chr, în acelaşi timp cu refacerea întregii cetăţi după 172 p.Chr, prin exactio pecuniae, sub grija guvernatorului consular al Moesiei Inferior , generalul Marcus Valerius Bradua. Latura de N a turnului a fost distrusă de o intervenţie modernă pentru instalarea unei conducte de apă. Din punct de vedere stratigrafic a fost înregistrat şi analizat profilul de V al secţiunii, datorită faptului că în zona turnului s-a realizat o mare groapă de demantelare ce a distrus depunerile arheologice. S7: 12 x 3 m Secţiune paralelă cu S6, la 1 m N de aceasta, de 12 x 2 m. Secţiunea nu a putut fi trasată până la zidul de incintă elenistic datorită fundaţiei unei clădiri moderne ce a distrus incinta elenistică în partea sa de N. În carourile 2-3, la o adâncime ce variază între -1,70 şi -2 m au fost descoperite o serie de blocuri masive de calcar, legate cu mortar ce are în compoziţie var şi nisip de mare. Este posibil ca acestea sa aparţină fie emplectonului laturii de V a turnului, fie suntem în faţa unui turn bastion. La construcţia turnului a fost refolosit şi un tambur de coloană dorică cu diametrul de cca. 0,90 m; canelurile au dimensiuni între 0,08 şi 0,10 m. În acest context a fost descoperită o monedă romană imperială din bronz ce se află spre identificare la dr. Viorel Petac, căruia îi mulţumim şi pe această cale. În caroul 5 a fost identificată aceeaşi conductă modernă, descrisă anterior, a cărei groapă a distrus frontul turnului până la fundaţie. Dealtfel, în carourile 4-5 au fost descoperite o serie de blocuri de parament care, probabil, au aparţinut paramentului exterior al turnului , pe latura sa de N şi au fost scoase odată cu amplasarea conductei moderne de apă. În caroul 6, la -2 m, în nivelarea cu loess de culoare roşie a fost descoperit un pinten de zid, lat de 0,90 m, cu orientare SE-NV, realizat din blochete de calcar legate cu pământ. Zidul aparţine orizontului elenistic târziu când, dealtfel, au şi fost facute nivelările respective. A mai fost măsurată distanţa dintre cele două turnuri, care este de 21 m, pavajul porţii de N a cetăţii, cu cel puţin trei faze de funcţionare aflându-se relativ la mijloc. S-a realizat şi o refacere a pavajului în zona blocului de marmură cu inscripţie şi au fost evidenţiate cele doua ziduri ce bordau intrarea în cetate, strada având, în aceasta zonă, o lăţime considerabilă - 5,85 m, ceea ce demonstrează faptul că nu este vorba doar de o simplă poartă pietonală. Suntem în faţa unuia dintre cele mai importante situri arheologice callatiene a cărui cercetare a dus la descoperirea unui zid de incintă ce a functionat din epoca elenistică , sec. III a.Chr., până în epoca romana timpurie, sec II-III p.Chr.; de asemenea au fost descoperite elemente arhitectonice ce aparţin unui altar de sacrificii datat în sec III a.Chr., pavajul portii de N a cetăţii ce a funcţionat odată cu incinta elenistică sus-amintită, până în sec. II-III p.Chr., fundaţia turnului de colţ ce pare a fi avut iniţial o alta funcţionalitate, o parte a laturii de V a turnului ce borda poarta la E şi o parte din latura de V a incintei romane, probabil incinta reconstruită la ordinul lui Marcus Valerius Bradua prin exactio pecuniae dupa invazia costobocilor din 170 p.Chr. Putem concluziona faptul că suntem în faţa unui ansamblu arhitectural defensiv format din zidul de incintă pe laturile sale de N şi de V, cele două turnuri şi poarta de N a cetăţii ce a funcţionat fără întrerupere, cu mai multe refaceri, din epoca elenistică până în epoca romană), sec. III p.Chr. Având în vedere importanţa descoperirilor prezentate în acest raport considerăm necesară continuarea cercetărilor pe viitor, în functie de fonduri, cu sprijinul MCC.