Staţiunea preistorică de la Malnaş Băi-Füvenyestető (Platoul nisipos) a fost descoperită şi cercetată pentru prima dată de către Ferenc László (Muzeul Naţional Secuiesc, Sfântu Gheorghe) în 1909 şi prof. Attila László (Universitatea „A. I. Cuza”, Iaşi), în perioada 1976–1989. Cercetările au dovedit existenţa, pe terasa deasupra râului Olt, a unei aşezări fortificate din eneoliticul timpuriu, aparţinând grupului... cultural Ariuşd, suprapuse pealocuri de urme de locuire din eneoliticul târziu (cultura Coţofeni) şi bronzul mijlociu (cultura Wietenberg). Săpăturile au fost reluate în anul 2014, în cadrul unui proiect multianual de cercetare finanţat de către Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional Secuiesc. Investigaţiile din anul 2014 au fost concentrate asupra sistemului defensiv al staţiunii, fiind obţinute o serie de date complementare asupra fortificaţiei aşezării eneolitice (S. I/2014). Prospecţiunile geofizice au arătat în acelaşi timp că în afara şanţului de apărare (Zona B) mai pot exista urmele unei construcţii de formă circulară, constând din două şanţuri concentrice. În cursul campaniei din 2015 am urmărit să verificăm aceste structuri (S. I-II/2015), şi am deschis o suprafaţă de cercetare şi în Zona A (S. IV/2015; vezi planul general al staţiunii şi al săpăturilor de pe fig. 1), în regiunea sud-vestică a staţiunii, unde am descoperit resturile unei locuinţe de suprafaţă, în nivelul superior de locuire eneolitic. Tot în 2015 am depistat urme de locuire şi pe micul platou situat la marginea vestică a staţiunii (Zona C, S. III/2015). Obiectivul principal al cercetărilor din anul 2016 a fost continuarea şi extinderea săpăturilor, atât în Zona A cât şi în zona C. În zona A am continuat să adâncim secţiunea deschisă în cursul campaniei din anul trecut şi am deschis o nouă suprafaţă (S. I/2016) în vecinătatea sa sudică. Vechile cercetări au demonstrat existenţa, în această zonă, a unei aşezări eneolitice cu mai multe nivele (şi faze) de locuire. Cercetările noastre se desfăşoară, deocamdată, în nivelul superior (IIIb, potrivit clasificării lui A. László). Am reuşit să identificăm urmele unei locuinţe de suprafaţă (denumită L-1), aparţinând grupului cultural Ariuşd, constând din rămăşiţele distruse ale zidurilor (alcătuind un strat consistent de chirpici, cu grosimea de 30–40 cm) şi gropile stâlpilor săpate în pământ, la o adâncime de cca. 1 m. În interiorul L-1 – şi în special în afara acestuia, în stratul de cultură de culoare galben-cenuşie care s-a format în preajma locuinţei – am descoperit numeroase fragmente ceramice şi obiecte de lut ars, piatră şi silex. Lângă marginea nordică a secţiunii IV/2015 am descoperit şi mai multe bucăţi mari de lipitură cu decor adâncit, care ar putea aparţine unui „timpanon”, asemănător celui descoperit şi în cuprinsul staţiunii de la Ariuşd-Tyiszk-hegy. Am demontat doar o parte a stratului de chirpici al L-1. La o distanţă de doar 1 m sud-vest de L-1 am descoperit un alt strat de chirpici care reprezintă probabil resturile unei alte locuinţe (L-2), construită pe latura vestică a aşezării (fig. 2). Sub aceste locuinţe mai există alte resturi de locuire din fazele mai timpurii ale aşezării eneolitice. Cercetările din 2016 s-au oprit însă la acest nivel. În cursul campaniilor viitoare ne propunem să demontăm în mod integral masele de chirpici ale locuinţelor şi să adâncim mai departe suprafeţele de cercetare. În Zona C, cercetată prin două secţiuni (S. II şi III/2016) am depistat şi am cercetat două complexe arheologice din diferite epoci: unul aparţinând grupului cultural Ariuşd din eneolitic, iar celălalt culturii Schneckenberg din bronzul timpuriu. Această descoperire reprezintă o premieră, întrucât urmele acestei culturi nu erau cunoscute, până în momentul de faţă, în staţiunea de la Füvenyestető. Raportul stratigrafic din această zonă a sitului nu s-a putut clarifica însă, datorită pământului răvăşit cu ocazia lucrărilor agricole din epoca modernă. Rezolvarea acestei probleme a rămas, de asemenea, sarcina săpăturilor din viitor. În comparaţie cu campaniile anterioare, dinn 2014 şi 2015, materialul arheologic descoperit în cursul săpăturilor din acest an este considerabil mai numeros. Datorită cantităţii mai mari, materialul arheologic se află în curs de conservare şi inventariere şi în momentul de faţă. Majoritatea materialului provine din stratul de cultură galben-cenuşiu din jurul şi dedesubtul masei de chirpici al L-1 din secţiunile IV/2015 şi I/2016, aparţinând grupului cultural Ariuşd şi se compune, în cea mai mare parte, din ceramică. Majoritatea ceramicii aparţine categoriilor semifine şi grosiere, de uz casnic, alcătuit din numeroase fragmente ale unor vase de diverse forme şi mărimi, modelate din pastă degresată cu nisip, pietriş şi – în cazuri mai rare –, cu cioburi pisate. Este prezentă, de asemenea, şi categoria ceramicii fine, modelată cu grijă din pastă fină. Putem distinge obişnuitele forme, caracteristice oricărei aşezări ariuşdene: cupe şi pahare bitronconice, străchinile şi castroanele cu corpul tronconic sau uşor arcuit, oalele bitronconice, prevăzute cu caneluri late pe umăr, vasele mari de provizii, în formă de sac, suporturi cilindrice, capace, vase miniaturale ş.a. Întâlnim şi câteva fragmente de vase decorate cu pictură bicromă sau tricromă, însă, în general, proporţia ceramicii pictate este deosebit de redusă. În straturile eneolitice s-au mai descoperit şi o serie de obiecte de lut ars: fusaiole, idoli antropomorfi şi zoomorfi, conuri ş.a. Ca o descoperire mai specială putem aminti fragmentul unui topor de lut ars, imitând forma topoarelor de aramă. Materialul litic, nu prea numeros, se compune din lame şi aşchii cioplite, confecţionate din piatră, silex şi obsidiană, câteva toporaşe şlefuite şi mai multe râşniţe din andezit, întregi sau fragmentare. Din ceramica descoperită în groapa din epoca bronzului, putem recunoaşte forme caracteristice culturii Schneckenberg (fază neprecizabilă), ca oalele borcan sau în formă de sac şi castroanele cu buza evazată, în formă de pâlnie.