Materialul faunistic provine din primul nivel de locuire, atribuit culturii Gumelniţa A2. Lotul de oase analizat numără peste 2000 de resturi, din care au fost determinate până la nivel de specie 1320 (66%). S-au identificat cinci specii de mamifere domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris şi patrusprezece de mamifere sălbatice: Lepus europaeus, Castor fiber, Canis lupu...s, Vulpes vulpes, Meles meles, Martes sp., Lutra lutra, Lynx lynx, Felis sylvestris, Equus caballus, Sus scrofa, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Bos primigenius. Raportul dintre animalele domestice şi sălbatice este de aproape 1 la 1, atât ca număr de resturi, cât şi ca număr minim de indivizi ceea ce sugerează o contribuţie aproape egală între creşterea animalelor şi vânătoare în cadrul economiei de subzistenţă. Dintre animalele domestice, bovinele predomină, ele fiind urmate de suine si ovicaprine. Ceea ce este interesant însă, este faptul că s-au identificat o serie de resturi de câine care prezintă urme ce atestă consumul alimentar al speciei Dintre animalele sălbatice, cerbul ocupă primul loc ca număr de resturi, el fiind urmat de mistreţ şi căprior ceea ce atestă că vânătoarea joacă un rol important pentru comunitatea eneolitică de la Luncaviţa. Vânatul furniza pe lângă carne, şi alte produse, cum ar fi coarne, tendoane, oase, piei şi blănuri. În acest moment al studiului putem spune că populaţiile gumelniţene din faza A2 prezintă strategii alimentare diverse, care traduc probabil adaptări ale populaţiilor preistorice la medii geografice diferite. Este dificil să explicăm de ce în eneolitic, o perioadă preistorică în cursul căreia se consideră că activitatea de creştere a animalelor joacă un rol important, se întâlnesc comunităţi la care vânătoarea îşi aduce un aport substanţial (Carcaliu, Însurăţei, Luncaviţa) la economia de subzistenţă.