Zona cercetată se află pe prima terasă a râului Arieş, în localitatea Luna, jud. Cluj, la ieşirea din comună spre Câmpia Turzii, de-a lungul drumului naţional DN 15, în apropiere de Nodul Rutier Luna al Autostrăzii Transilvania,. Situl se află pe traseul Autostrăzii Braşov – Tg. Mureş – Cluj – Oradea, Secţiunea 2A: Ogra - Câmpia Turzii, Lot 3, Cheţani – Câmpia Turzii, la km 36+950 – 37+191. Situl arheologic co...nturat aici ca urmare a evaluării de teren din anul 2016 a fost notat ca fiind SITUL 6. În lucrările anterioare (evaluarea de teren din 2016 şi cercetările arheologice din apropiere – situl Luna - Nod Rutier) s-a stabilit stratigrafia generală a zonei, care permite decaparea mecanică cu excavatorul a unui strat de aproximativ 0,40 – 0,80 m. Stratigrafia este relativ unitară pe suprafaţa decapată: 1. 0-0,30 m strat vegetal; 2. -0,30-0,70 m strat negricios; 3. -0,70-0,90 m strat brun, lutos; 4. -0,90-1,10 m strat galben, amestecat pe alocuri cu pietriş. Decaparea s-a făcut treptat, săpându-se straturi succesive pentru identificarea complexelor. S-a decapat mecanic şi a fost cercetată o suprafaţă de 12736 m2. După decaparea mecanică au fost identificate 410 complexe arheologice: 69 de morminte, 141 de locuinţe, 19 cuptoare şi 181 gropi. Săparea complexelor s-a făcut manual. Complexele arheologice au fost fotografiate şi desenate uneori în mai multe etape pe parcursul desfăşurării lucrărilor. Fiecare complex are o fişă individuală de cercetare. Au fost descoperite atât morminte de inhumaţie, marea majoritate (64), cât şi de incineraţie, în urne (5). Dintre complexele funerare 5 morminte de incineraţie în urnă aparţin epocii bronzului (cultura Wietenberg). Complexele de acest fel au fost găsite grupat, la limita sudică a sitului. Urnele şi vasele care le acopereau s-au păstrat fragmentar. În aceiaşi zonă au fost identificate 11 morminte de inhumaţie ce aparţin de asemenea epocii bronzului (cultura Noua). În aceste cazuri scheletul a fost găsit în poziţie chircită, cu capul spre sud, rareori fiind depuse vase. Celelalte 53 de morminte de inhumaţie aparţin epocii migraţiilor (sec. V-VI). Orientarea mormintelor este în general SV-NE sau V-E, însă sunt si excepţii. Puţine morminte sunt dispuse în şiruri, fiind mai degrabă amplasate la marginea zonelor de locuit. Din inventarul funerar făceau parte obiecte din fier, podoabe din argint şi bronz precum şi piepteni de os. Din cele 141 de locuinţe identificate în sit, 4 au aparţinut epocii neolitice. Forma acestora nu a putut fi stabilită. Locuinţele erau de dimensiuni relativ mari, foarte probabil de suprafaţă. Din inventarul lor făceau parte doar fragmente ceramice. În celelalte 137 de cazuri este vorba de locuinţe adâncite în pământ, patrulatere cu colţurile rotunjite fiind de diferite dimensiuni. Cele mai multe prezintă cuptoare menajere din piatră. Din punct de vedere al cronologiei se disting două perioade principale în care au funcţionat locuinţele: sec. V-VI şi sec. XI-XIII. Cele mai numeroase complexe identificate în sit au fost gropi (181). Acestea sunt în general rotunde, fără a lipsi cele ovale, patrulatere cu colţurile rotunjite sau cele neregulate. Marea majoritate sunt cilindrice, de diferite adâncimi, dar unele sunt de forma unui sac, albiate sau cuptorite. Gropile de mici dimensiuni sunt de la stâlpi unor construcţii, cele de mari dimensiuni fiind cel mai probabil menajere. Cele mai multe dintre gropi pot fi puse în legătură cu locuirea din perioada epocii migraţiilor sau din Evul Mediu Timpuriu. În funcţie de materialul descoperit, alte asemenea complexe pot fi datate în epoca bronzului sau în prima epocă a fierului. Descoperirile făcute în sit dovedesc că această primă terasa a Arieşului a fost intens ocupată de-a lungul timpului, începând din Neolitic şi până astăzi.