Campania anului 2000 de la Argamum a avut în vedere 3 monumente situate în partea de N a cetăţii: Bazilica principală a oraşului (Bazilica II), Bazilica uninavată (Bazilica I) şi Poarta principală. Partea arheologică a proiectului de restaurare care priveşte Bazilica II şi-a propus în acest an rezolvarea modului de acces dinspre stradă spre bazilică. În cazul celorlalte două monumente obiectivul principal est...e recuperarea unor informaţii legate de stratigrafie. Necesitatea acestui demers rezultă din faptul că Bazilica I şi Poarta mare au mai fost cercetate în trecut - P. Nicorescu, 1926 - 1932; A. Opaiţ, în anii 70 - în primul caz fără nici un fel de observaţii stratigrafice (avem doar planul general al cetăţii şi plan şi releveu pentru bazilica mică), iar în al doilea caz, fără publicarea rezultatelor. S-a considerat că este importantă verificarea stării actuale a relaţiei între Bazilica I şi zidul de incintă, aşa cum apare ea în planul publicat de Nicorescu în 1944; în cazul Porţii mari s-a urmărit epuizarea startului arheologic şi cu scopul identificării unei eventuale faze anteriore a acesteia. Bazilica II. Au fost trasate 3 casete (5 x 5 m) - C. 1, C. 2, C. 3, orientate E - V, de la uşa de acces dinspre SV în bazilică şi limita vestică a anexelor spre strada principală. În C. 1 au fost descoperite substructura, realizată din sfărâmătură de piatră de calcar, a unei străzi contemporane cu bazilica, un strat arheologic anterior (sfârşitul sec. V - începutul sec. VI p. Chr.) şi un depozit (groapă menajeră) de material ceramic fragmentar de epocă elenistică afectat de zidurile romano-bizantine construite deasupra. În C. 2 (la aprox. -0,4 m de suprafaţa actuală) a fost descoperit un posibil nivel al străzii corespunzătoare substructurii din C. 1, realizat din piatră măruntă nefasonată. În C. 3 a fost descoperită continuarea spre S a unui edificiu de epocă romano-bizantină cercetat în anii anteriori. Bazilica I. Cercetarea s-a făcut în două secţiuni (S. I, S. II de 18 x 2 m fiecare) practicate la S de edificiu şi orientate V - E, spre lac. Acestea au permis descoperirea nivelului dezafectării edificiului (o cameră a anexelor cu acoperişul prăbuşit înăuntru) şi câteva observaţii care vor permite corectarea planului publicat de P. Nicolescu. Cel mai important rezultat al cercetărilor de aici se leagă de relaţia bazilicii cu zidul de incintă. Suplinind, în oarecare măsură, lipsa observaţiilor stratigrafice1 s-a constatat că bazilica este anterioară incintei, deoarece aceasta din urmă îşi modifică traseul în funcţie de edificiu "îmbrăcând" absida bazilicii. Incinta a fost construită aici după acelaşi sistem constatat la circa 100 m S, la celălalt fragment de zid cercetat în anii anteriori. Poarta mare. S-a trasat o secţiune prin mijlocul porţii (16 x 2 m), orientată aprox. E - V. S-a observat prezenţa a două straturi arheologice nedepartajate cronologic din cauza cvasiabsenţei materialului ceramic; nu au fost constatate urme ale unei faze anterioare a porţii. Spre V, în afara cetăţii, a fost surprins, pe o lungime de cca. 4 m, un nivel ferm de stradă, continuarea celui din interior, realizată în piatră măruntă şi fragmente de calcar. În anii următori se intenţionează continuarea şirului de casete trasat lângă Bazilica II, până la atingerea străzii şi lămurirea raportului dintre bazilică, reţeaua stradală şi edificiul roman târziu amplasat între acestea. La Bazilica I cercetările vor continua în zona de N a edificiului, şi acolo unde este posibil şi în interiorul acestuia, cu scopul de a surprinde legătura dintre edificiu şi zidul de incintă în acest punct şi de a obţine noi observaţii stratigrafice despre monument. Obiectivele principale pentru cercetarea Porţii mari sunt legate de cronologia acesteia şi de modul de acces în cetate Planşa 30