În anul 2016 a continuat cercetarea arheologică sistematică a extremităţii sudice a celebrului tell calcolitic de la Izvoare, în cuprinsul Secţiunii I (S. I), pe proprietatea Comunităţii Penticostale. Cu acest prilej s-a degajat nivelul vegetal, reprezentat de solul actual şi s-a taluzat profilul longitudinal. Prin extinderea Secţiunii I (S. I) spre est se oferă posibilitatea cercetării zonei locuite de către ...comunităţile umane cucuteniene, a spaţiului liber dintre aceasta şi şanţul sau şanţurile care – conform prospecţiunilor geomagnetice efectuate – par a fi înconjurat situl, a şanţurilor, precum şi a suprafeţei exterioare a sitului (pe o suprafaţă limitată). Trebuie menţionat faptul că în zona investigată în prezent nu există complexe precucuteniene. În urma cercetărilor efectuate în această campanie, în colţul de sud vest al Secţiunii I (S. I) a fost surprins parţial „sondajul c” realizat de către Radu Vulpe în anul 1936 în extremitatea sudică a tell-ului , mai bine păstrat la acea dată (nota 46). Investigaţiile noastre au afectat doar partea nordică a acestui sondaj, pe o suprafaţă de aproximativ 1,50 m2 (lungimea maximă – 1,80 m; lăţimea maximă – 0,90 m). Umplutura sa era lipsită de materiale arheologice. Sondajul a fost ulterior tăiat parţial în plan orizontal şi vertical de o groapă contemporană (G. 1), realizată cu scop utilitar-practic în perioada existenţei livezii de nuci. Surprinsă parţial în Secţiunea I (S. I), aceasta avea dimensiuni mari (diametrul mare aproximativ – 7 m; diametrul mic aproximativ – 4 m; adâncimea maximă aproximativ – 1 m). Umplutura sa consta într-un sediment de culoare cenuşie-negricioasă, relativ asemănător sedimentului din nivelul vegetal, cu pigmenţi de chirpici arşi, cărbune şi cenuşă în compoziţie. Inventarul gropii consta în fragmente ceramice, resturi osteologice animaliere, reprezentări plastice, artefacte de piatră cioplită şi şlefuită etc., specifice complexului cultural Precucuteni-Cucuteni. În cuprinsul Secţiunii I (S. I) au mai fost descoperite fragmente ceramice, resturi osteologice animaliere, reprezentări plastice antropomorfe şi zoomorfe, piese de piatră cioplită şi şlefuită, obiecte de metal, artefacte de uz casnic, podoabă şi cult, aparţinând îndeosebi complexului cultural Precucuteni-Cucuteni, dar şi culturii Sântana de Mureş sau evului mediu. De asemenea, în cadrul acestei campanii au fost completate cercetările arheologice interdisciplinare neinvazive asupra sitului. Astfel, prospecţiunilor geomagnetice efectuate în anul 2015 li s-au adăugat fotografiile aeriene realizate cu drona, care au permis modelarea digitală a terenului pe care este amplasată depunerea antropică, dar şi a zonei adiacente. Harta geomagnetică acoperă cea mai mare parte a sitului, cu excepţia extremităţilor sudică (aflată pe proprietatea Comunităţii Penticostale), vestică (aflată pe proprietatea Centrului de Cercetare „Plantavorel”) şi nordică (aflată pe proprietatea familiei Vartic), toate acestea fiind ocupate parţial de diferite construcţii, precum şi a zonei afectate de drumul pietruit ce leagă localităţile Izvoare şi Doina. Aceasta pune în evidenţă pentru prima dată existenţa a unuia sau chiar a două şanţuri, ce par a înconjura aşezările preistorice, precum şi densitatea mare de locuire din eneolitic, delimitarea diferitelor construcţii şi aşezări din cadrul tell-ului fiind practic imposibilă. Depunerea antropică este perturbată de o captare de apă de dată recentă, care traversează o mare parte din staţiune, de la vest la est.