Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu) Săpăturile arheologice efectuate în campania 2002 la Istria în Sectorul Basilica cu criptă („Florescu") (HST-BFL) sub conducerea dr. Irina Adriana Achim (IABi)1 au condus la recuperarea a două piese speciale (datorită rarităţii lor şi condiţiilor excelente de conservare) aparţinând industriei materiilor dure animale (IMDA). În anul 2008, respe...ctiv 2009, acestea au fost puse la dispoziţia autorului principal al prezentului raport pentru o analiză detaliată, în scopul continuării studiului sistematic al artefactelor din MDA în provenienţă din sectorul respectiv al binecunoscutului sit vest-pontic*. Ele se adaugă altor cinci obiecte recuperate cu ocazia cercetărilor desfăşurate în anul 2008 şi deja studiate2. Piesele se păstrează în colecţiile Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan" al Academiei Române, Bucureşti. Este vorba de: 1. unealtă (nicovală) din corn de cerb pentru dinţarea tăişului secerilor de fier; 2. element receptor (mâner) din corn de cerb, piese recuperate dintr-un context secundar, probabil de abandon, cu datare încă neprecizată de manieră rezonabilă, din motive legate de intervenţiile anterioare (cercetări Grigore Florescu) în aria sectorului respectiv; unele indicii se referă la încadrarea în sec. I-II p.Chr., altele la datarea în sec. IV-VI p.Chr.3. Primul dintre artefacte (nicovala) a fost prezentată preliminar în comunicarea susţinută la sesiunea de rapoarte arheologice de la Târgovişte din anul 2008; anul descoperirii a fost menţionat ca fiind 2003; facem aici cuvenita rectificare; al doilea artefact a rămas până acum inedit. Pentru reperele metodologice ale analizei a se vedea articolele şi studiile noastre recente4. Nicovală din corn de cerb În general, sub raport tipologic, după numărul feţelor nicovalelor (părţilor active) putem distinge subtipurile, stabilite convenţional şi care reflectă, desigur, stadiul utilizării artefactelor: cu o parte activă (nicovală simplă); cu două părţi active (nicovală dublă); cu trei părţi active (nicovală triplă); cu patru părţi active (nicovală quadruplă); subtip nedeterminabil. Pentru redactarea raportului de faţă au fost utilizate datele analizei exhaustive a piesei în microscopie optică de mică putere (măriri 4x - 40x). Artefactele desemnate cu termenul de nicovale5, fixate într-un suport de lemn special, pe un banc de lucru, erau utilizate la fasonarea secerilor de fier, respectiv dinţarea, prin percuţie indirectă, a părţii lor active (a tăişului) - amenajare iniţială sau reparare/reamenajare. Astfel de piese au fost deja semnalate la Istria, fiind descoperite atât în Sectorul Basilica extra muros, cât şi în Sectorul Basilica cu criptă („Florescu") şi datate în sec. al II-lea p.Chr.6 HST/2002-BFL 6: nicovală triplă (trei feţe active) pe segment de ax de corn de cerb, utilizată pentru dinţarea tăişului secerilor de fier; a fost amenajată pe o piesă mai veche, reprezentând, probabil, un suport cu perforaţii la extremităţi, folosit pentru transportarea pe umăr a obiectelor grele, fixate prin atârnare cu sfoară groasă (suport de tip „cobiliţă"). Corn de cerb, exemplar matur, ax stâng, segment bazal (între raza 2 şi raza 3); se păstrează bazele razelor. Feţele anatomice au fost fasonate, în prima fază de prelucrare, prin cioplire oblică, în scopul înlăturării reliefului anatomic (canale, perlură); s-au obţinut, astfel, pe mai multe planuri, feţe lise (aspect multifaţetat). Aceste feţe au fost exploatate în etapa a doua de folosire, ca nicovală; pe feţele posterioară, mediană şi laterală ale segmentului de ax se observă serii de impresiuni triunghiulare dispuse în şiruri rectilinii sau uşor curbe, rezultate prin realizarea dinţilor secerilor de fier prin batere (percuţiei indirectă) cu ajutorul unei dăltiţe (poanson) cu secţiune triunghiulară. Unele suprafeţe cu impresiuni de percuţie au fost reamenajate prin raclaj axial sau abraziune (a doua etapă de folosire a nicovalei). Nicovalele din materii dure animale sunt realizate pe metapodii epifizate de vită (Bos taurus) sau prin utilizarea secundară a altor piese - cazul special al piesei discutate cu ocazia de faţă, amenajate pe suportul din corn de cerb pentru transportat greutăţi; ele au fost obţinute prin cioplirea razantă, intensă şi precisă, a uneia sau mai multor feţe anatomice, abraziune şi raclaj, în scopul obţinerii unei suprafeţe centrale plane sau convexe. Urmele de utilizare au fost produse prin amenajarea dinţilor secerilor, lungi de 2-3 mm, prin „crestarea" oblică a tăişului de pe curbura interioară a lamei secerii prin percuţie indirectă, utilizându-se o dăltiţă sau dorn (poanson) de fier, probabil cu secţiunea triunghiulară şi un ciocan cu partea activă îngustă. Şirurile rectilinii sau uşor curbe de alveole (impresiuni) triunghiulare alungite, lungi în medie de cca 2 mm, dispuse transversal sau oblic faţă de axul longitudinal al nicovalei, rezultă prin operaţia de percuţie cu ajutorul dăltiţei. Acoperirea întregii suprafeţe a nicovalei cu şiruri de alveole impunea fie amenajarea şi utilizarea unei alte suprafeţe a nicovalei (se ajungea, astfel, ca o piesă să aibă maximum patru feţe active, corespunzând celor patru feţe anatomice, amenajate şi utilizate succesiv), fie reamenajarea suprafeţei deja utilizate prin cioplire, abraziune şi raclaj cu unelte metalice, ca în etapa iniţială. Nicovalele amenajate pe metapodii, tibia, maxilare, os coxal etc. de bovine şi cal au fost semnalate recent pe teritoriul României; este cazul pieselor descoperite la Histria-Basilica extra muros, jud. Constanţa7; Ostrov-Durostorum, jud. Constanţa8; Chitila-Fermă, jud. Ilfov9. Pentru alte regiuni ale Europei şi Africa de N, cunoaştem din literatura de specialitate avută la dispoziţie zeci de piese, unele dintre ele datate în epoca elenistică şi romană (sec. V.a.Chr. - V p.Chr.), descoperite în cetăţile greceşti din Bazinul Mării Negre (Olbia, Neapolis, Thanagoria), aşezările scito-greceşti şi getice din regiunile N-pontice10, altele datate între sec. al X-lea - al XVIII-lea, cunoscute în situri din Bazinul Mediteranean (Franţa, Spania, Portugalia, Nul Africii)11. Urmele de utilizare pe care aceste artefacte le păstrează sunt identice sau foarte apropiate morfologic cu/de cele observate pe piesa de la HST-BFL, rezultat al rolului identic de nicovale pentru dinţarea tăişului secerilor de fier. Reconstituirea exactă a etapelor de fabricare şi utilizare a recurs, în egală măsură, la date etnografice şi studii experimentale, care au lămurit definitiv aspectele legate de funcţionalitatea pieselor în discuţie12. Piesa HST/2002-BFL 6 constituie un caz special; ea nu îşi găseşte, deocamdată, analogii în literatura consultată; piese din corn de cerb amenajate iniţial şi folosite ca nicovale mai sunt, însă, semnalate (dar neavând morfologia şi dimensiunile celei de la Istria), atât pe teritoriul României (un exemplar pe segment de ax de la Durostorum)13, cât şi pe cel al Republicii Moldova (un exemplar pe segment de rază de la Saharna Nouă)14. Mâner din corn de cerb HST/2002-BFL 7: piesă întreagă, păstrată în condiţii foarte bune. Realizată din rază de corn de cerb; are formă generală rectilinie tronconică alungită, secţiuni ovale, extremităţi rectilinii, perpendiculare pe axul longitudinal al piesei; suprafaţa lisă este puternic lustruită. La partea proximală a fost amenajată o perforaţie cu secţiune ovală pentru fixat pe sfoară, dispusă oblic. La partea distală a fost amenajată o perforaţie axială destinată fixării unei piese metalice, probabil o daltă de fier. La partea distală se observă trei fisuri axiale (apărute în timpul utilizării). Etapele probabile ale confecţionării mânerului au fost: prelevarea segmentului de rază de corn de cerb prin tăiere transversală cu ferăstrăul; înlăturarea reliefului anatomic prin raclaj şi abraziune; realizarea perforaţiei oblice proximale prin rotaţia unui vârf litic; realizarea perforaţiei axiale distale prin scobirea ţesutului spongios (spongiosa) şi grataj. Urme de utilizare: tocirea şi lustruirea suprafeţei, a extremităţilor şi a marginilor perforaţiei proximale; fisurarea părţii distale. Datare neprecizabilă: sec. al II-lea sau sec. al IV-lea - al VI-lea. Mânerele confecţionate din materii dure animale (os, corn de cerb, fildeş) sunt elemente receptoare întâlnite frecvent în instrumentarul antic. Ca analogii putem menţiona, deocamdată, descoperirile de la Apulum şi Avenches, databile în sec. II-III p.Chr.15 Lotul artefactelor IMDA din Sectorul Basilica cu criptă („Florescu") augmentat de piesele recuperate în 2002 contribuie, în mod specific, la completarea repertoriului descoperirilor şi a datelor referitoare la activităţile complexe aferente etapei de locuire din sec. I-II şi probabil al IV-lea - al VI-lea p.Chr. de la Istria, prin documentarea existenţei unuia sau mai multor ateliere de prelucrare a materiilor dure animale, ca şi a atelierelor de fierărie în care se produceau şi se reparau seceri. Această ipoteză este de verificat prin studierea altor loturi de artefacte având aceeaşi provenienţă. Analiza nicovalelor de os şi corn de cerb (piese relativ rare, nestudiate sistematic până acum - ne referim la cele provenind din siturile de pe teritoriul României) atinge o problematică unică şi complexă privind paleoeconomia şi tehnologia antică şi interferenţa diverselor tipuri de industrii - în cazul dat, cea a fierului şi cea a materiilor dure animale, respectiv metalurgia fierului, prelucrarea materiilor dure animale şi tehnicile agrare de recoltare. Demersul sistematic al analizei IMDA din Sectorul Basilica cu criptă („Florescu"),ca şi din celelalte sectoare ale Histriei va trebui continuat prin studii viitoare asupra pieselor provenind din vechile săpături sau din cele recente. Partea finală a raportului etalează datele extensive privind artefactele analizate: indicativ; coordonate stratigrafice; tip; stare de conservare; descriere; morfometrie (dimensiunile sunt indicate în mm); indicativul este provizoriu. HST/2002-BFL 6 - S1 Carourile 11-12 -1,15-1,45 m Nr. inv. 3. Nicovală triplă (trei feţe active). Piesă întreagă. Condiţii de conservare foarte bune. Amenajată pe segment de ax de corn de cerb; utilizarea secundară a unei piese mai vechi, reprezentând, probabil, un suport cu perforaţii la extremităţi, folosit pentru transportarea pe umăr a obiectelor grele, fixate prin atârnare cu sfoară groasă (suport de tip „cobiliţă"). Materia primă: corn de cerb, exemplar matur, ax stâng, segment bazal (între Raza 2 şi Raza 3); se păstrează bazele razelor. Feţele anatomice au fost fasonate, în prima fază de prelucrare, prin cioplire oblică, în scopul înlăturării reliefului anatomic (canale, perlură); s-au obţinut, astfel, pe mai multe planuri, feţe lise (aspect multifaţetat). Aceste feţe au fost exploatate în etapa a doua de folosire, ca nicovală. Urme de utilizare: pe feţele posterioară, mediană şi laterală ale segmentului de ax se observă serii de impresiuni triunghiulare dispuse în şiruri rectilinii sau uşor curbe, rezultate prin realizarea dinţilor secerilor de fier prin batere (percuţiei indirectă) cu ajutorul unei dăltiţe (poanson) cu secţiune triunghiulară. Unele suprafeţe cu impresiuni de percuţie au fost reamenajate prin raclaj sau abraziune (a doua etapă de folosire a nicovalei). Morfometrie: lungime totală 295; extremitatea proximală la nivelul perforaţiei 61/30; partea mezială 41/32; extremitatea distală la nivelul perforaţiei 62/32; diametrul perforaţiei 10. Datare probabilă: sec. al II-lea p.Chr. HST/2002-BFL 7 - S1 Caroul 14 -1,29 m Narthex Nr. inv. 1. Mâner din corn de cerb; piesă întreagă. Condiţii de conservare foarte bune. Materia primă: rază de corn de cerb, segment mezio-distal. Formă generală rectilinie tronconică alungită, secţiuni ovale, extremităţi rectilinii, perpendiculare pe axul longitudinal al piesei; suprafaţa lisă puternic lustruită. La partea proximală, în ţesutul compact (compacta) şi spongios (spongiosa) a fost amenajată o perforaţie pentru fixat pe sfoară dispusă oblic, de secţiune ovală, cu un capăt la nivelul extremităţii proximale şi altul pe suprafaţa laterală. La partea distală, în ţesutul spongios (spongiosa) a fost amenajată o perforaţie axială, cu secţiunea pătrată, destinată fixării unei piese metalice, probabil o daltă. La partea distală se observă trei fisuri axiale, de lungimi variabile, generate în urma utilizării uneltei prin presiunea piesei metalice asupra pereţilor mânerului. Urme de utilizare: tocirea şi lustruirea suprafeţei, a extremităţilor şi a marginilor perforaţiei proximale; fisurarea părţii distale. Morfometrie: lungime totală 107; diametrul extremităţii proximale 18/16; diametrul părţii meziale 16,5/15,5; diametrul extremităţii distale 13,5/13; lungimea perforaţiei proximale 22; diametrul perforaţiei proximale la extremitatea proximală 10/7; diametrul perforaţiei proximale la partea proximală (lateral) 12/8; lungimea perforaţiei distale cca 20; perforaţia distală la extremitatea distală 9/9. Datare neprecizabilă: sec. al II-lea e.n. sau sec. al IV-lea - al VI-lea p.Chr.