Situl Isaiia- Balta Popii (comuna Răducăneni, judeţul Iaşi) se află pe un fragment al primei terase neinundabile din dreapta râului Jijia, aproape de fosta sa confluenţă cu Prutul. Stratigrafia sitului este destul de bogată, fiind descoperite complexe din diferite perioade: neo-eneolitic (cultura ceramicii liniare; cultura Precucuteni - faza II şi trecerea spre faza III), epoca bronzului (perioada timpurie şi c...ultura Noua), începutul epocii fierului (cultura Corlăteni), sec. II-III p.Chr. (o necropolă sarmatică), perioada medievală timpurie (cultura Răducăneni din sec. al XII-lea), precum şi complexe de epocă modernă. Cel mai important nivel arheologic de aici este cel corespunzător unei aşezări a culturii Precucuteni, din care au fost cercetate până acum integral opt locuinţe (patru dintre ele au cunoscut refaceri totale) şi parţial alte două1. Scopul principal al campaniei din anul 2009 l-a constituit cercetarea zonei de SE a aşezării precucuteniene de aici. Limita de NV a aşezării precucuteniene a fost stabilită în urma săpăturilor din anul 20022, iar cea sud-vestică prin campania din anul 20073. Pentru aceasta, am continuat, spre SE, secţiunea VI (S VI), cercetată în anul 2002, cu încă 35 de m (m 101-135 în planul general) şi o lăţime de 1,5 m; S VI este perpendicular pe secţiunile III şi IV (pe care le-a intersectat între m. 35-36,5). Pe traseul şanţului nu am intersectat complexe de locuire din neo-eneolitic sau din altă perioadă. Stratul de cultură precucuteniană este mai slab reprezentat (între 0,25-0,50 m grosime) în acest sector, spre deosebire de restul terasei. Materialul de factură precucuteniană în această parte a terasei este răzleţ, fiind reprezentat de fragmente ceramice sporadice tipice pentru faza a II-a a culturii Precucuteni. Dintre acestea se remarcă un fragment din posteriorul unei statuete feminine incizate, ce are acelaşi decor şi aceeaşi mărime ca şi alte două statuete din aceeaşi aşezare4, descoperite în anii precedenţi. Descoperirea acestei statuete, cât şi faptul că nici una din celelalte două statuete nu prezintă decor decât pe partea dorsală ne fac să credem că cele trei fragmente provin de la vase de tip Horă. Din nivelul precucutenian am găsit un singur complex arheologic: groapa nr. 65. Aceasta a fost săpată din nivelul precucutenian inferior (de la - 0,80 m). Avea formă ovală, iar adâncimea sa reală este de 0,75 m. La partea superioară diametrul era de 1,90 m (corespundea cu m. 108-110 de pe S VI), îngustându-se până la 0,80 m la fundul gropii. Materialul cu care a fost umplut groapa este destul de diversificat: fragmente ceramice provenind de la vase şi capace tipice Precucuteni II final, material osteologic bogat (ce nu a fost încă determinat), un împungător de os, aşchii din silex şi un picior de la o măsuţă altar. Utilajul litic cioplit descoperit în acest an în stratul precucutenian este destul de slab reprezentat. Dintre cele 50 de piese, 27 sunt aşchii sau spărturi (54%), fără urme macroscopice de utilizare. Dintre acestea, două sunt aşchii de decorticare, iar alte trei sunt spărturi din talonul unui nucleu, ce păstrează urme de desprindere. Toate au ca materie primă aşa-numitul silex de Prut, de culoare cenuşie-neagră. Restul de piese este reprezentat de racloare pe aşchie (patru la număr: 8%), gratoare unguiforme şi ogivale, realizate pe partea distală a lamelor şi aşchiilor lamelare (cinci la număr: 10%), lame retuşate (appointée, denticulateşi cu encoche: 20%) şi piese geometrice cu laturile retuşate, realizate pe lame trunchiate (8%). Ca dimensiuni, avem de-a face, în cea mai mare parte, cu microlite, des întâlnite în Precucuteni II5. Cu prilejul săpăturilor din acest an am observat că, în această parte a terasei, materialul tipic epocii bronzului şi cel caracteristic primei epoci a fierului este din ce mai bogat, straturile arheologice ce cuprind cele două perioadă sunt mai consistente cu cât ne îndreptăm tot mai mult spre S. Totodată, între m. 115 şi 117 ai S VI, din nivelul de epoca bronzului porneşte o groapă (Gr. 64) cu o adâncime reală de 0,60 m şi diametrul la gură de 1,10 m. Umplutura sa era constituită din fragmente ceramice grosiere şi un vas de provizii, tot din pastă grosieră, parţial întregibil. Încadrarea culturală a materialului e dificilă, deoarece există elemente care ar indica atât spre Costişa, cât şi spre Noua. Materialul arheologic din acest sit este depozitat la Seminarul de Arheologie al Facultăţii de Istorie, UAIC Iaşi şi este în curs de prelucrare.