În cadrul activităţii curente de cercetare arheologică din campania anului 2013, am reluat cercetările în secţiunile TC 4 şi TC 1, carourile 6 – 8, care prin înlăturarea martorilor, formează o suprafaţă cu dimensiunile de circa 12 x 7 m şi adâncimea de circa – 1 m, faţă de nivelul actual de călcare. În prima etapă, cea de îndreptare a profilelor de vest şi de nord, au fost identificate două morminte de inhumaţ...ie, unul în profilul de vest şi un al doilea mormânt în profilul nordic, care prezenta ca inventar două brăţări din sticlă. Cele două morminte aparţin orizontului funerar ce marchează sfârşitul locuirii în zona sud-estică a platoului cetăţii1. În zona c. 6-7, se conturează zidurile unui edificiu de epocă romano-bizantină, realizate din piatră de formă neregulată, legată cu mortar de var ce conţine şi cărămidă pisată. A fost identificat şi un nivel de călcare, reprezentat de un strat de mortar de acelaşi tip şi o groapă de formă circulară cu diametrul de 1,60 m şi adâncimea de circa 0,50 m faţă de nivelul secţiunii TC 4, despre care presupunem că aparţine unui chiup, a cărei jumătate superioară a fost descoperită în c. 6, în campaniile trecute2. Este posibil ca zidurile din această zonă să fie legate din punct de vedere funcţional de construcţiile identificate în punctul SC, unde s-au descoperit mai multe vase de provizii. Prezenţa acestor chiupuri şi a zidurilor ce aparţin unor construcţii, incluzând aici, descoperirile din sectorul SC şi TC, poate sugera existenţa unui horreum, adosat zidului de incintă, care a fost utilizat în perioada romano-bizantină. În carourile 7-8, ne-am concentrat cercetările pe contextele de epocă medie-bizantină. La nord de nivelul atribuit secolelor V-VII p.Chr, a fost identificat un cuptor menajer realizat din pietre de dimensiuni medii, de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 1,25 m x 1 m din care s-au păstrat una sau două asize, legate cu pământ galben. Cuptorul a distrus parţial o vatră deschisă, de formă circulară, din care s-a păstrat jumătatea nordică (0,90 m), ce prezintă marginile supraînălţate (0,05 m). Vatra a fost realizată din pământ galben, bine bătătorit, amestecat cu paie şi pietriş, arsă la roşu în interior. Spre profilul de vest, a fost reluată cercetarea celor trei gropi menajere3, ce conţineau multă ceramică uzuală (în special vase borcan), oase de peşte şi de animale, monede tăiate, fragmente de brăţări din sticlă. Cele trei gropi menajere au următoarele dimensiuni: groapa nr. 1 care a afectat fundaţia edificiului de epocă romano-bizantină, are o formă semicirculară cu diametrul de 1,80 m şi adâncimea de circa - 2,10 m faţă de profil, groapa nr. 2, situată la nord de groapa nr. 1 are diametrul de 1,50 m, adâncimea de circa -2,30 m faţă de profil şi o formă circulară, iar groapa nr. 3, amplasată la nord de groapa nr. 2, circulară, are diametrul de circa 1,50 m şi adâncimea de -2,40 m faţă de profil şi poate fi datată, conform materialului ceramic descoperit, dar şi a monedelor tăiate în secolul al XIII-lea. În urma îndreptării profilului vestic al secţiunii TC 4, s-a identificat podeaua unei locuinţe afectate de groapa 24, iar în suprafaţa creată prin unirea celor două secţiuni TC 4 – TC 1, c. 7-8, considerăm că ne aflăm în prezenţa unei a doua locuinţe, marcată de o podea de lut galben cu lungimea de aproximativ 4m. Această locuinţă a fost secţionată de groapa unui mormânt, aşa cum se observă pe profilul nordic.