Campania de săpături arheologice din anul 2013 a început la Noviodunum pe data de 12 august, prin acţiuni de pregătire a punctelor de lucru, şi s-a încheiat în data de 14 octombrie. În perioada 7 – 14 octombrie s-au desfăşurat acţiuni de protejare a zidurilor de incintă, a turnurilor, a edificiilor şi a zonelor aflate în curs de cercetare. Cercetările arheologice, desfăşurate prin proiectul Noviodunum 2020, u...rmăresc cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de SE al cetăţii Noviodunum, care cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine – Turnul Mare (TM) la V; Turnul de Colţ (TC) la est; Turnul A (TA) la mijloc, între cele două – cu cele două curtine aferente. În toate punctele menţionate au fost identificate niveluri din perioada medie-bizantină şi medievală ce indică o locuire intensă la Noviodunum şi în sec. X-XIV. Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2013: - continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2; - continuarea cercetărilor la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ; - verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 2; Săpăturile arheologice din anul 2013 de la Isaccea - „Cetate” (Noviodunum), jud. Tulcea (NOV) s-au desfăşurat în diferite puncte ale sitului arheologic complex. Este vorba de cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului de sud-est al cetăţii, care cuprinde un segment al fortificaţiei, în care se înscriu trei turnuri romano-bizantine – Turnul Mare (TM) la vest; Turnul de Colţ (TC) la est; Turnul A (TA) la mijloc, între cele două – cu cele două curtine aferente. În toate punctele menţionate au fost identificate niveluri din perioada medio-bizantină şi medievală, care indică o locuire intensă şi în sec. X-XIV. Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2013 au fost: continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1 şi C2; continuarea cercetărilor la Turnul A, Suprafaţa A şi Turnul de colţ; verificarea reperelor cronologice stabilite prin cercetările anterioare la Turnul de Colţ, Turnul A, Suprafaţa A, Curtina 1 şi Curtina 21. Campania arheologică 2013 de la Noviodunum a prilejuit recuperarea unui lot de artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale. Studiul său continuă analiza sistematică a acestui gen de materiale (începută în 2013)2, care formează deja o colecţie bogată, alcătuită pe parcursul a şase decenii de săpături arheologice. Alături de lotul 2013 am avut la dispoziţie şi două piese din corn de cerb descoperite în 2012, pe care le integrăm, cu acest prilej, în efectivul deja studiat anul trecut3. Adresăm cu acest prilej mulţumirile noastre dr. Aurel-Daniel Stănică; domnia sa ne-a pus la dispoziţie cu amabilitate materialele spre studiu. Efectivul total include 29 piese (2012, N = 2; 2013, N = 27). Dispersia în diverse sectoare ale sitului conturează un context care nu permite, cu acest prilej, extragerea unor concluzii detaliate. Funcţionarea în evul mediu (sec. al XIII-lea – al XIV-lea) a unor ateliere în care se prelucrau (şi) materii dure animale (mai ales corn de cerb) şi se utilizau la realizarea artefactelor, inclusiv compozite (mobilier, obiecte de lemn diverse, arme etc.) este de avut în vedere; în acest sens avem ca dovezi materiile prime aflate în diverse stadii de procesare, eboşele, piesele reparate etc. Scopul analizei de faţă este acela de a introduce în circuitul ştiinţific descoperirile cele mai recente, cu datele primare în formă extensivă. Repertoriul cuprins în tabelele nr. 1-2 oferă toate aceste date semnificative relative la artefacte, tratate conform reperelor metodologiei actuale a domeniului4. Analiza a recurs, în mod sistematic, la mijloace optice de observare (microscop optic, măriri x10 – x40; microscop digital, măriri x10 – x400); au fost realizate seturi complete de fotografii la diverse scări, inclusiv cu ajutorul microscopului, iniţiindu-se baza de imagini a repertoriului artefactelor din sit (cf. fig. 1-58). Catalogul include piesele având indicativele provizorii NOV/2012 şi NOV/2013, piesele fiind numerotate de la 1 la 27 (exemple: NOV/2012_1; NOV/2013_1), ordonate după campanie şi pe criterii tipologice. Atribuirile cultural- cronologice ale materialelor studiate preiau încadrările propuse de autorii cercetărilor (epoca romană şi evul mediu), corelate, acolo unde a fost posibil, cu observaţiile asupra specificului aspectelor tipologice şi tehnologice. Ele sunt preliminare, putând comporta unele revizuiri. Etapele majore de locuire la Noviodunum se plasează în sec. I-VII, X-XI şi XII-XV5. Studiul complex al artefactelor din materii dure animale databile în epoca romană, romană târzie, romano-bizantină (sec. I - al VII-lea) şi medio-bizantină (sec. al IX-lea – al XI-lea) din Dobrogea a înregistrat, în ultimii ani, contribuţii sub forma articolelor, studiilor, comunicărilor; ele au fost prilejuite de analiza materialelor din siturile Capidava, Durostorum-Ostrov, Histria-Basilica extra muros6. În contrast, descoperirile databile în evul mediu (sec. al XII-lea – al XV-lea) au făcut rareori obiectul unor abordări extensive7. Astfel, contribuţiile generate de analiza loturilor IMDA de la Noviodunum pot oferi reperele metodologice şi repertorial/tipologice actuale pentru abordarea acestui gen de manifestări ale culturii materiale în spaţiul istro-pontic şi regiunile învecinate. Piesele sunt inedite şi se păstrează în colecţiile Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea, Muzeul de Istorie şi Arheologie (provizoriu fără număr de inventar – în curs de catalogare). Fiecare artefact a fost tratat după un protocol standard, cu mai multe paliere şi componente, vizând înregistrarea extensivă/exhaustivă a datelor – a se vedea repertoriul (tabelul nr. 1). Se vizează aspecte precum: materiile prime; starea de conservare (piese întregi, fragmentare/ fragmente); tipologia; morfologia; morfometria; urmele de fabricare; urmele de utilizare; formularea ipotezelor relative la rolul funcţional. Fişa standard pune la dispoziţie datele despre artefact în următoarea structură: Indicativ ● Tip ● Cod tipologic ● Categorie (unelte, arme, podoabe, materii prime, accesorii etc.) ● Instituţie deţinătoare/ Colecţie ● Număr de inventar ● Context ● Apartenenţă culturală ● Fig. ● Materie primă ● Stare de conservare (întreg, fragmentar, fragment) ● Descriere (morfologie, date tehnice privind fabricarea, urme de utilizare, rol funcţional prezumat etc.) ● Dimensiuni (mm) ● Bibliografia/Inedit8. Categoriile tipologice reprezentate sunt, în conformitate cu lista tipologică Beldiman 20079: Arme: vârf de săgeată (1); Piese de port/podoabă/accesorii/piese de joc: ace de os (2), jeton de os (1), cataramă de os (1), pandantiv de corn de cerb (1), manşon de os (1), plăci de corn de cerb decorate (5); placă de os decorată (1); Elemente receptoare (mâner, eboşe de mânere) (4); Piese tehnice: Materii prime (corn de cerb: raze, fragmente de ax) (8); Deşeuri de corn de cerb (ax, raze) (2). La acestea se adaugă piesele de corn de cerb de utilizare incertă (2) pentru care nu am identificat, deocamdată, analogii. Se remarcă gruparea, în sectorul TA şi în secţiunea TC 4, a 8 piese, care poate indica existenţa unor ateliere în care se produceau (şi) artefacte IMDA (materii prime, eboşe, piese nefinisate): Sectorul TA = materii prime (piesele NOV/2013_2, 21, 22, 24, 27); Secţiunea TC 4 = eboşe şi piese nefinisate (piesele NOV/2013_1, 12, 17). Din acest punct de vedere, deşeurile sunt, încă, nesemnificative (piesele NOV/2013_20 şi 26) – tabelul nr. 2. În privinţa materiilor prime, predomină net cornul de cerb (21 piese) – din care 12 segmente de raze, 5 fragmente de ax, 4 neprecizabil; este prezent şi cornul de căprior (1 piesă), ca şi oasele lungi de vită (7 piese). Potrivit datelor furnizate de autorii cercetărilor, dar şi în urma analizei datelor tipologice şi tehnologice, încadrarea cronologică se referă la: epoca romană – circa sec. I – al IV-lea (3 piese: ace de os; jeton de os); evul mediu – sec. al XIII-lea – al XIV-lea: (26 piese). Modalităţile de procesare a materiilor prime includ procedee simple, precum fracturarea, cioplirea, raclajul, abraziunea, tăierea cu ferăstrăul, dar şi soluţii tehnologice pretenţioase, precum perforarea, gravarea (realizarea decorului), fasonarea şi finisarea integrale etc. Ca unelte folosite menţionăm toporul sau securea, cuţitul, ferăstrăul. Fabricarea artefactelor se referă la mediul specializat, respectiv la existenţa unor ateliere în cadrul sitului. În acest sens pledează prezenţa grupată, în sectorul TA şi în secţiunea TC 4, a 8 piese ilustrative, precum eboşele, materiile prime în diverse stadii de transformare şi piesele nefinisate – vezi supra. Această concluzie, provizorie, va putea fi confirmată prin extinderea studiului asupra restului artefactelor de la Noviodunum (loturile vechi), inclusiv asupra materialului arheozoologic. Piesele IMDA studiate furnizează necesare repere tipologice, tehnologice şi cultural-cronologice pentru abordarea complexă şi extensivă a manifestărilor civilizaţiei şi culturii comunităţilor de la Noviodunum (respectiv, IMDA) din epoca romană şi evul mediu [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].