În extremitatea de SE a aşezării fortificate cu caracter urban de la Noviodunum – Isaccea, în cursul anului 2002 a fost deschis un sector nou, încredinţat lui Cristian Olariu, cu participarea studenţilor de la Facultatea de Istorie din Bucureşti şi coordonat de responsabilul de şantier. Primele două secţiuni, de 30 x 2,5 m, cu un martor lat de 1 m între ele (TC1 şi TC2); perpendiculare pe latura de S a incintei..., încercau să surprindă un posibil turn de colţ. Numerotarea carourilor, trasate din 4 în 4 m, începea de la S la N; spre S, între c. 5–c. 1, terenul prezintă o pantă abruptă. În cele două secţiuni au fost surprinse mai multe tronsoane de ziduri din epoca romană şi romano-bizantină8. Cercetările din anul 2003 au încercat să clarifice unele dintre situaţiile apărute în prima campanie, în TC1 şi TC2, în acest scop fiind deschisă o nouă secţiune, TC3, cu aceleaşi dimensiuni ca precedentele, la 1 m spre E de TC29. Campania din 2004 a fost limitată doar la o săptămână şi nu a fost prezentată în 2005. În cursul anului 2005 partea de N a acestui sector a fost încredinţată dlui. dr. Gh. Mănucu-Adameşteanu în scopul epuizării cât mai rapide a depunerilor din epoca medie bizantină (sec. X-XIV); la săpături au fost prezenţi şi doi studenţi de la Facultatea de Istorie din Iaşi. Deoarece pe traseul celor trei secţiuni, în c. 1-5, depunerile bizantine fuseseră deja îndepărtate, cercetările din această porţiune a sectorului TC au fost continuate de dr. V.H. Baumann. În TC1, în c.6, la -0,40 m, au fost surprinse câteva coaste aparţinând unui schelet de copil-adolescent, orientat V-E; în profil nu se observa groapa mormântului; stratigrafic, acesta aparţine etapei sec. XIII – începutul sec. XV. În 2003, în c.8, la -0,62 m, a fost dezvelit un alt mormânt de copil, orientat NV-SV10. Pe latura de S a cetăţii, expediţia engleză, în perioada 5-12 august 2005, a dezvelit un mormânt feminin (vârsta: 11-14 ani; determinare efectuată de un antropolog din Anglia). Stratigrafic, aparţine sec. XIII-XV; este singurul mormânt care a avut inventar, respectiv, un pandantiv cu o pastilă de sticlă sodică (informaţie Khris Lockear); alte morminte au fost menţionate în cursul cercetărilor efectuate de către Ioan Barnea în 1953-1954. din aceste informaţii disparate se poate presupune că, într-o anumită perioadă din cursul sec. XIII-XV, în zona extramuros din imediata vecinătate a incintei, s-au practicat înmormântări (de remarcat că, până în acest moment, toate mormintele sunt de copii). De la -0,80 m, în jumătatea estică a secţiunii TC1, apare aceeaşi amenajare din pietre de mici dimensiuni, legate cu pământ negru, bine bătătorit (o stradă?), care a fost cercetată încă din 2002, în TC2 şi TC3. În cele două săptămâni ale campaniei din anul 2005 am reuşit nu numai interpretarea ei, fără a o putea degaja. La -0,90 –1 m, în capătul de N al secţiunii TC2, strada se întindea pe aproape toată lăţimea secţiunii (2,30 m) şi pe o lungime surprinsă de 3 m (intră în profilul de N). Strada trece şi în TC3, în c. 6-7, pe o lăţime de cca. 1 m, până deasupra „edificiului”, dimensiunile actuale sugerează o stradă orientată E-V, surprinsă pe o lăţime de 3,00 m (intră în profilul de N) şi o lungime de cca. 7,50 m (rezultată prin cumularea segmentelor surprinse în TC1 – cca. 2 m, profil dintre TC1 şi TC2 – 1 m, în TC2 – pe 2,50, profil TC2 şi Tc3 – 1 m, în TC3 – pe 1 m). Spre E de TC3 am trasat în 2005 o casetă de 3 x 5 m, fără martor, pentru a dezveli emplectonul din piatră mică şi mijlocie, prins cu mortar alb, de la o amenajare demantelată masiv. Stratul de pământ care acoperă „edificiul” este foarte sărac în materiale arheologice: puţine fragmente ceramice din sec. XIII-XIV, fragmente de brăţări de sticlă, dar nici o monedă. Latura de E a fost demantelată în vechime de o groapă mare, care a spart tot zidul: spre profilul de E au fost descoperite fragmente de borcane din sec. XI, care ar putea sugera momentul distrugerii, la un interval nedeterminat după dezafectarea construcţiei; trebuie semnalat însă că, stratigrafia zonei fiind foarte afectată de numeroase intervenţii, succesiunea cronologică rămâne a fi stabilită prin continuarea cercetării. Nu s-a păstrat nici una dintre feţele zidului. În colţul de NE al extinderii, sub fundaţia zidului cu mortar alb, au fost dezvelite două asize de la fundaţia unui alt zid, care foloseşte şi piatră locală, galbenă; acestea au apărut la o adâncime de -0,75 m faţă de la nivelul actual de călcare (măsurat la profilul de N). Zidul are două feţe, la N şi la S, este lat de 0,80 m, iar înălţimea dezvelită este de 0,25 m. A fost surprins pe trei segmente, toate suprapuse de amenajarea din piatră legată cu mortar alb. La E de „edificiu” şi la 0,65 m V de profilul de E, s-a recoltat ceramică amestecată (buze borcan din sec. XI, XIII şi ceramică romană) în jurul unei amenajări rectangulare cu dimensiunile de 0,80 x 0,65 m, din piatră nefasonată, de dimensiuni mijlocii (0,30 x 1,518 x 0,14 m). Între pietre a fost găsit un schelet de câine de talie medie sub care au fost recoltate alice de plumb din timpul războaielor ruso-turce. Bulversarea depunerilor arheologice este confirmată de prezenţa în c.7, la -0,40 m, a unui follis din sec. XI, dar şi a unui fragment de baionetă din primul război mondial. În zona sudică a sectorului TC, primele două secţiuni au fost adâncite până la -4,00 m11, ceea ce a permis o serie de observaţii pertinente asupra demantelărilor succesive petrecute în colţul de SE al cetăţii. În c1 din TC1 şi TC2 s-au profilat resturile unui zid cu mortar de var, demantelat în epoca medievală. În faţa acestuia, la S, s-a dat peste locuirea medievală din sec. XIII-XIV. În TC1 a fost adâncită suprafaţa din faţa zidului „severian”12 până la -2,50 m, în dreptul ?1. Temelia acestuia prezintă la S două plinte, dintre care prima, înaltă de 1,40 m, a fost construită, foarte probabil în sec. III p.Chr., întrucât materialul ceramic recoltat aparţine sec. II p.Chr. Această substrucţie s-a realizat în pământ galben umblat, conţinând resturi arheologice din sec. I-II p.Chr. şi a stat la baza zidului cu plintă. Este marcată pe ambele profiluri de secţiuni TC1 şi în grundriss de un strat de moloz, cu multă cărămidă pisată mărunt, reflectând activitatea de combinare a mortarului pentru zidul roman. Acest strat a fost nivelat cu pământ galben până la nivelul plintei superioare. Prima temelie a tăiat un strat subţire de mortar alb de var nisipos, surprins şi în TC2, c.2, la adâncimea de -0,70 m, sub plinta de construcţie, iar la baza sa au fost descoperite fragmente de mortar de var cu cărămidă pisată. La N de zidul „severian”, în spaţiul dintre acesta şi frontul avansat al turnului romano-bizantin, groapa unui bordei din sec. XI s-a adâncit până la -3,30 m. La -2,45 m zidul „severian” prezintă pe faţa sa nordică, în dreptul ?2, o plintă de construcţie lată de 0,30 m, ceea ce, raportat la situaţia evidenţiată la S, pune problema a cel puţin două faze de construcţie.