În extremitatea de sud-est a cetăţii a fost deschis în cursul acestei cercetări un nou sector, plasat în zona unui posibil turn de colţ. Acest sector a fost denumit TC. Au fost executate două secţiuni paralele, de 2,50 m lăţime şi 30 m lungime, cu un martor între ele de 1 m; secţiunea de vest = TC 1, cea de est = TC 2. Scopul urmărit este acela de a surprinde şi a începe degajarea turnului de colţ al fortificaţ...iei romano-bizantine. În caroul 2 al secţiunii TC 1, aşadar în zona sudică a secţiunii, a fost surprins un zid de 1,60 m grosime, realizat din piatră legată cu mortar alb de var. Plinta acestuia, respectiv nivelul de construcţie a zidului, a fost descoperită pe latura sudică, la –1,25 m, temelia acestuia perforând un nivel de locuire romană timpurie din care ne-a parvenit un fragment de sestertius cu trofeu pe revers, de la împăratul Traian. Zidul este realizat din blocuri mari, regulat tăiate şi aşezate pe ambele feţe ca parament pentru un miez de pietre amestecate cu mortar. Întrucât zidul este acoperit de un strat romano-bizantin, din care au fost culese fragmente ceramice din secolele IV şi V p. Chr., strat suprapus apoi de o locuire bizantină din secolul XII, cu ceramică galbenă smălţuită şi sgrafitată, construcţia acestuia pare să fie anterioară fortificaţiei romano-bizantine. De la mijlocul caroului 3 şi până în dreptul ţăruşului 4, pe frontul de vest, se întâlnesc resturile zidăriei pline ale unui zid realizat din pietre cu mortar de var iar la nord de ţăruş se delimitează, în unghi obtuz, două laturi, făţuite cu tencuială. În secţiunea TC 2, caroul 4, acest zid face unghi drept cu un zid asemănător orientat spre nord-est 30o. Feţele acestor ziduri, realizate din blocuri de piatră, sunt îngrijit rostuite cu mortar. În carourile 4 – 6, imediat sub vegetal, se întâlnesc vestigiile zidului romano-bizantin, alcătuit din pietre şi cărămizi, prinse în mortar de var amestecat cu bucăţele de cărămidă. Întreaga structură de piatră este puternic distrusă de locuirea medievală din secolele XI–XIV. În TC 1, în spaţiul dintre zidul roman timpuriu la sud şi zidul masiv de 3,20 m grosime, romano-bizantin – la nord, o locuire de secol XII, cu trei niveluri succesive, a perforat până la –2,40 m adâncime, toate straturile anterioare, după ce, spre nord, a suprapus zidul. Între carourile 6 – 8 întreaga suprafaţă este acoperită de locuirea medievală – puternic bulversată după părăsirea cetăţii, foarte probabilă în secolul al XV-lea. Ultimele două niveluri aparţin secolelor XIII - XIV; penultimul, distrus şi incendiat marcând, probabil, momentul marii invazii a tătarilor.