Cariera de lut din zona estică a rezervaţiei arheologice Noviodunum s-a format în timp datorită acţiunilor repetate de excavare mecanică a pământului din valurile II şi III, acţiune începută în anii ´70 - ´80, pentru construirea reţelei de conducte de gaze naturale. Prin scoaterea sistematică a pământului din această zonă a fost distrusă o suprafaţă foarte mare care includea capetele de nord-est ale valurilor I...I şi III. În anul 2002 zona a fost din nou agresată prin decaparea ilegală a unei suprafeţe de 1200 m2 (40 x 30 m) până la adâncimea de –0,40 m. În lunile iunie şi iulie 2002, conducerea ICEM a dispus efectuarea unei săpături de salvare aprobată de MCC. S-a constatat cu această ocazie distrugerea unui mare număr de morminte. Materialul arheologic, prezent la suprafaţa solului, este specific perioadei romano-bizantine şi epocii romane timpurii. Au fost trasate două secţiuni perpendiculare una pe cealaltă în forma literei "L": S I – orientată N – S, de 40 x 2 m şi S II – orientată E – V de 30 x 2 m. A fost săpată astfel zona de răsărit şi de nord a spaţiului decapat prin mijloace mecanice. Cu această ocazie, au fost identificate şi cercetate 13 morminte de epocă romană târzie şi cinci morminte de epocă bizantină. Dintre acestea, mormintele M 6, M 13, M 18, morminte de epocă romană târzie, prezintă inventar. În M 13, la picioarele defunctului se afla un castron, iar în dreptul şoldului stâng, un opaiţ. Defunctul avea în gură o monedă de secol IV p. Chr. Morminte romane târzii cercetate arheologic în campania 2002 erau orientate, în marea lor majoritate, S – N. Au fost cercetate şi trei gropi menajere. Materialul ceramic aparţine secolului al XIII-lea (fragmente de vase – borcan din pastă cenuşie). Numeroase oase de peşte şi de animale de talie mare aparţin unei locuiri de secol XIII, locuire care a suprapus necropola medievală de epocă bizantină (secolele XI – XII) căreia îi aparţin cele cinci morminte. Orientarea E – V, cu capul spre răsărit a defuncţilor, relevă o populaţie creştină, populaţie pe care am întâlnit-o pe spaţii mari la sud şi sud-est de cetatea bizantină în cursul secolelor XI – XIII.