Sector ”Turnul Comandant” sud. Secţiunea SIB Secţiunea IB (de 8 x 3 m) a fost trasată paralel cu SIA, fiind perpendiculară pe ”Turnul Comandant”, în scopul de a verifica fundaţiile turnului. De la începutul săpăturii s-a observat o diferenţă de nivel de circa 0,40 m între primul carou aflat lângă turn şi carourile 4-7. Porţiunea de la c.1 până aproape de c.3 a fost considerată ca fiind suprafaţa cercetată în ...perioada interbelică de Victor Brătulescu. Dar în zona mai înaltă au fost găsite resturi de cărămidă, piatră spartă, mortar ce proveneau de la demantelarea zidurilor, ceea ce ne face să presupunem că săpătura din anii 40 nu s-a îndepărtat de marginea zidurilor mai mult de 3 m. Prima treaptă care ducea pe turn a apărut la - 0,20 m de la nivelul actual al solului. Printre dărâmăturile din cărămidă, olană, piatră şi fragmente ceramice s-au descoperit 11 ghiulele de fier în c.6. În c.2 au fost găsite pietre grupate pe o lungime de 0,95 m, perpendicular pe profilul vestic, având o lăţime de 0,60 m. În continuare pe o lungime de 4,5 m s-au descoperit pietre aliniate ce delimitează o suprafaţă lutuită (L = 2,5 m, l = 1,10 m) în care sunt cărămizi sparte care prezintă urme de arsură. Cel mai probabil urmele acestea aparţin unei clădiri bombardate ce a existat până pe la începutul secolului al XIX-lea. Podeaua acestei clădiri nu a fost uniformă, porţiunile de lutuială şi cărămidă alternând cu zone mai afânate care indicau posibile gropi menajere ce au fost astupate şi s-a încercat nivelarea suprafeţei pentru ridicarea unei noi construcţii. În c.1, în profilul vestic se vede mai bine urma şanţului din perioada interbelică la -1,40 m, fiind mărginit spre sud de pământ galben cu cenuşă şi arsură. Sub el s-a observat o groapă menajeră care nu prezintă urme de intervenţie contemporane primelor cercetări arheologice. În restul suprafeţei resturile menajere (oase de animale, fragmente ceramice de mici dimensiuni) au fost nivelate cu porţiuni incendiate (cenuşă şi cărbune) într-un strat de lut neuniform. Gropile apărute de la -1,20 – 1,40 m pe ambele laturi în partea nordică, lângă fundaţia turnului, conţin pe lângă resturi menajere, blocuri de piatră şi piatră sfărâmată, fapt ce indică distrugerea unor ziduri în secolul al XVIII-lea, mai ales pentru că o mare parte a lor sunt concentrate în zona vestică. Pe aproape 7 m lungime SIB a avut urme de incendiere sub straturi de lutuială neuniforme, cele mai groase, de circa 0,10-0,20 m, au fost găsite în c.2 – 4 de la - 0,80 – 1,00 m. Tot din c.2-3 spre capătul sudic al secţiunii au fost găsite cahle disc, fragmentare, ceea ce ne duce la ideea ca una din porţiunile cu lut ars să fi fost baza unei sobe. La -1,5 m în c.4-5 s-a observat lângă marginea tare a nivelării o grindă arsă dispusă de-a lungul profilului estic pe o lungime de 0,65 m. La desfacerea stratului şi curăţarea jumătăţii sudice s-au descoperit alte trei grinzi. În zona profilului vestic stratul de arsură este foarte bătătorit, indicând o nivelare în timp ce înspre est pământul a fost mai moale. Aici, în c.6-7, la -1,50 – 1,60 m, sub stratul de paiantă căzută, a apărut o groapă (1,50 x 1,10 m), în umplutura căreia se găseau pietre finisate de diverse dimensiuni, cărămizi sparte, resturi ceramice medievale timpurii, iar în pereţi se păstrau urmele unor grinzi arse. Săpătura s-a oprit la aproximativ – 2,30 m, groapa având la acest moment o adâncime de - 0,90 m, dar nu a fost complet golită. Pentru că materialul a fost foarte sărac şi fragmentar nu i se poate data cu certitudine perioada de creare. Este probabil să fi fost făcută înainte de secolul al XVIII-lea şi umplută cu diverse resturi de construcţie în momentul când a fost nivelat terenul. Pe toată suprafaţa SIB au fost găsite un număr mare de ghiulele de fier (bombarde), cuie şi piroane indicând nu numai prezenţa uneia sau mai multor clădiri construite din lemn, ce aveau pereţi din paiantă, ci şi motivul incendierii şi distrugerii lor în timpul războaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea şi primii ani ai secolului al XIX-lea. În cele două gropi de lângă turn s-a descoperit ceramică databilă în mare parte în secolul al XVIII-lea, dar şi ceramică medieval-timpurie, otomană (Milet, Iznik, Kutahya) sau porţelan chinezesc, fapt ce arată că amenajarea din secolul al XVIII-lea s-a făcut prin distrugerea unor niveluri timpurii. În restul suprafeţei, ceramica fragmentară de secol XVIII s-a amestecat cu ceramica medieval-timpurie, punându-se problema ce perioadă a fost mai intens locuită. Lângă secţiunea SIB s-a trasat o casetă, de 4 x 3,60 m, orientată nord-sud, perpendiculară pe turn, pentru a vedea în continuare fundaţia acestuia şi a desface complet zona scărilor.