Contextul care a generat cercetarea arheologică preventivă este dat de proiectul „Restaurarea, conservarea, amenajarea şi valorificarea cultural-turistică a cetăţii Carsium, oraş Hârşova, jud. Constanţa” desfăşurat de Consiliul Judeţean Constanţa, cu finanţare europeană. Intervenţiile propuse urmăresc amenajarea unui parcurs muzeal corespunzător sitului istoric, împrejmuirea acestuia, conservarea, restaurarea ş...i punerea în valoare a ruinelor cetăţii (”Turnul Comandant”, ”Zidul genovez” din zona portuară, incinte vest), construirea unui punct de informaţii turistice (în zona extra muros est) etc. Obiectivele cercetării au încercat să răspundă necesităţilor impuse de lucrările propuse în cadrul proiectului, totodată obţinându-se importante date de interes arheologic. Acestea au avut în vedere: identificarea stratigrafică a momentului de construire a turnului şi incintei mici, pentru o cât mai corectă restaurare din punct de vedere istoric; evidenţierea structurii ”Turnului Comandant” şi a zidului incintei mici, precum şi a fundaţiilor acestora pentru a se putea constata stadiul de conservare a elementelor care nu erau vizibile; evidenţierea substrucţiei zidului medieval din zona portuară şi surprinderea traseului acestuia în porţiunea în care nu mai apare pe suprafaţa actuală a solului; identificarea posibilei instalaţii portuare a cetăţii. Sector ”Turnul Comandant” sud. Secţiunea SIA SIA este de 14x5 m şi a fost deschisă în anul 2007. Ea lărgeşte spre vest secţiunea magistrală SI, iniţiată de A. Aricescu, şi este delimitată spre nord de incinta mică, iar spre sud de un zid de perioadă medievală (posterior secolului al XI-lea). Cercetările desfăşurate în perimetrul acesteia în anii 2007-2012 ajunseseră la –1,75 m lângă turn, respectiv la -2,50 m în partea mai înălţată a terenului, în caroul 6. De la aceste cote a fost efectuată cercetarea arheologică preventivă în acest an. În urma cercetării în SIA au fost identificate, integral sau parţial, 12 complexe, reprezentând locuinţe medievale timpurii (8), gropi cu diverse întrebuinţări medievale timpurii (3) şi de perioadă otomană (1) şi un edificiu cu ziduri din piatră şi cărămidă (secolul al IV-lea). Existenţa acestuia din urmă a fost semnalată lumii ştiinţifice în 1997-1998, când au fost descoperite câteva elemente componente. Săpătura preventivă a oferit ocazia dezvelirii a altor câtorva elemente, aproape dublând suprafaţa cunoscută a acestuia. Pentru realizarea unuia din zidurile edificiului a fost refolosită o parte dintr-o inscripţie (de 0,38 x 0,58 m) care, după caracteristicile literelor, presupunem că aparţine primei jumătăţi a secolului al II-lea. În perimetrul SIA s-a constatat că incinta mică a fost construită peste unul din zidurile edificiului, care a fost încastrat în fundaţia acestuia, nefiind demantelat. Edificiul roman a fost construit pe stâncă. Cercetarea arheologică din SIA a relevat că pe partea de sud ”Turnul Comandant” a fost construit pe stâncă (lângă turn aceasta a apărut la -3,98 m). Situaţia stratigrafică arată că momentul ridicării turnului şi a incintei mici aparţine evului mediu timpuriu, în acest stadiu al cercetărilor înclinând pentru a doua jumătate a secolului al X-lea. Pentru edificarea acestuia a fost necesară o pregătire a terenului, constând într-o nivelare cu pământ galben-brun, bine tasat, în care au fost antrenate numeroase fragmente ceramice romane (secolele IV-VI), dar şi medievale timpurii (reduse numeric, comparativ cu cele romane). Această nivelare a fost observată în carourile 5-6, lenticular, până la o înălţime de circa 2 m deasupra stâncii, echivalând cu 0,35 m sub partea superioară a fundaţiei. Nivelarea a fost sesizată şi pe partea nordică a turnului. Existenţa unor găuri de la elementele din lemn (grinzi pătrate în secţiune), asemănătoare celor observate în elevaţie, a fost înregistrată şi în partea inferioară a fundaţiei. În două dintre acestea pot fi observate acţiuni de întărire cu ajutorul unor ranforţi din fier (bare şi piroane), care străbăteau grinda din lemn, totodată fiind prinşi cu unul din capete în zidărie. Materialului ceramic medieval-timpuriu, abundent în acest sector, i se adaugă un divers material arheologic, constând în: obiecte din lut (fusaiole, bile de praştie, greutăţi fragmentare pentru plasa de pescuit); din rocă (gresii pentru ascuţit), obiecte din metal (clopoţei, aplice, cuţite, cuie, catarame), material faunistic etc. În timpul cercetării, au fost descoperite şi piese monetare specifice perioadei medievale timpurii şi romane. O prezenţă buna are şi ceramica romană, mai ales în stratul de nivelare în care uneori apar părţi importante din acelaşi vas, spart pe loc. Materialul de perioadă otomană a fost prezent în zona gropilor. Acesta constă în vase fragmentare, arse oxidant, smălţuite cu verde, galben sau maro, simplu sau marmorat, toate aparţinând secolelor XVII – XIX. Alături de ele au fost găsite fragmente care provin de la ceramică de Iznic, databile în secolul al XVIII-lea.