A 26-a campanie arheologică de la cetatea Carsium s-a derulat, în anul 2019, numai la poarta de nord a cetăţii romano-bizantine descoperită în anul 2009 pe strada Unirii. A fost degajat pământul din secţiunea S 6 şi s-a desfiinţat martorul dintre S 6 si S 7. Astfel se asigură o mai bună vizibilitate a turnului T 2 al porţii (spre vest, sau cel de pe dreapta, pe direcţia de intrare în cetate). În faţa turnului... s-a evidenţiat traseul secţiunii efectuate de Gh. Cantacuzino în anul 2007, umplut la vremea respectivă cu tot felul de materiale. La exterior, în profilul săpăturii, apare roata unui cărucior de gunoi. Stratigrafia înregistrată aici este tipică situaţiei întâlnite în celelalte secţiuni, şi ilustrează situaţia de-a lungul timpului după ce poarta nu a mai funcţionat: - în faţa turnului apare un rest de zid din piatră bolovănoasă prinsă cu pământ, cu grosimea de 0,60 m care se păstrează pe înălţimea de 0,65 m. În exterior, spre vest, se înregistrează un nivel de piatră lustruită (probabil un pavaj) cu multă arsură. Este posibil ca această construcţie să fie în legătură cu cuptorul ceramic descoperit anul trecut în imediata apropiere. Cercetările viitoare vor lămuri daca nu cumva aici a funcţionat chiar atelierul ceramic al meşterului olar din secolele V-VI. Spre turn, restul de zid a fost afectat de săpătura din anul 1987; - urmează, mai sus, un nivel de pământ compactat cu resturi de piatră şi mortar care provin de la demantelarea turnului la sfârşitul antichităţii; - un nivel de pământ aproape curat se datorează faptului că aici nu au mai avut loc intervenţii antropice o bună perioadă de timp; - deasupra acestuia se află un ultim nivel de demolare a ruinelor turnului, alcătuit din piatră şi fragmente de cărămidă. Cel mai probabil acest lucru s-a petrecut atunci când s-a construit incinta fortificaţiei medievale-otomane; - nivelul de depuneri moderne cu materiale tipice (fragmente de vase din ceramică cu smalţ colorat). Spre nord stratigrafia este întreruptă de o groapa uriaşă de gunoi realizată în ultimile două secole. Nu este exclus ca aceasta să reprezinte chiar urma uneia din gheţăriile care au funcţionat pe acet amplasament păstrat, în mod intenţionat, liber în cartier. Materialele descoperite sunt în poziţie secundară datorită intervenţiilor succesive din acesată parte a fortificaţiei antice şi medievale. Pentru epoca romană şi romano-bizantină cele mai des întâlnite sunt fragmentele de amfore, oale, castroane, câteva greutăţi de plase de pescuit şi două fragmente de opaiţe. Din evul mediu sunt puţine fragmente de vase smălţuite.