Situl arheologic Giurgeşti–Dealul Mănăstirii (Chetrosu), cunoscut şi sub denumirea Sub Pădure, este o aşezare cucuteniană de înălţime (311 m altitudine absolută; 100 m altitudine relativă, faţă de albia Bahluieţului), situată pe un promontoriu cvasi-triunghiular, orientat spre sud, evoluat din Dealul Ulmişul, în partea de NE a satului, la N de şcoală şi la NV de biserică. Este flancat de pârâul Cotocu (Chetrosu.../ Păşcănia/Bărbăteşti), la est, şi Bahluieţ, spre vest, în zona imaşului satului, proprietate a Consiliului Local Costeşti (coordonate geografice 47°14’21,22ˮN, 26°54’15,11ˮE) (fig. 1-2; 4.3-7). Denumirea locului este legată de Schitul Giurgeşti (fig. 3), existent până în timpul celui de-al doilea război mondial, când a fost ars (1944). (1) Promontoriul are pante foarte abrupte (25-50°), pe laturile de vest, sud şi est, între altitudinile de 225-275 m, iar de la 275/280 m până la 311,1 m versanţii sunt mai puţin înclinaţi (5-10°), suprafaţa devenind cvasi-orizontală (2-5°) pe platou. Versantul vestic, dinspre Bahluieţ, este cuestiform, iar cel sudic, deasupra confluenţei Bahluieţ-Cotocu, şi cel estic, dinspre valea Cotocului/Chetosului, prezintă intense procese de eroziune. Semnalat din perioada interbelică, de învăţătorul Vasile D. Diaconescu (1937) (2) , cercetat de către Ecaterina Vulpe si Meluţa Miroslav (Marin), în august-septembrie 1942 (3) şi, ulterior (1970-1991), prin unele investigaţii perieghetice (C. Mihai (4) , D. Boghian), acest sit este foarte puţin cunoscut în literatura de specialitate, deoarece materialele rezultate, unele amestecate cu cele de la Costeşti-Cier, au rămas nepublicate. De atunci si până în prezent, situl s-a degradat continuu, în urma lucrărilor genistice din cel de-al doilea război mondial (operaţiunile militare Târgu Frumos, aprilie-mai 1944, şi Iaşi-Chişinău, august 1944), a împăduririlor şi despăduririlor repetate şi prin eroziunea de pe versantul sud-estic (alunecările de teren), către pârâul Cotocu/Păşcănia/Chetrosu. Cercetările de diagnostic arheologic (27 iulie-14 august 2014), au vizat determinarea gradului de afectare naturală şi antropică a sitului, realizarea unor investigaţii non-intruzive (scanări magnetometrice) şi intruzive (realizarea unui sondaj stratigrafic), pentru obţinerea unor date argeologice şi stabilirea stadiului de păstrare a complexelor, vestigiilor şi obţinerea unei documentaţii stratigrafice şi planimetrice. Pentru atingerea obiectivelor propuse, deocamdată, au fost studiate diferite materiale cartografice, au fost întreprinse cercetări perieghetice, geomorfologice şi pedologice. Astfel, s-a putut stabili că materialele arheologice Cucuteni A3 se găsesc răspândite pe un areal de circa 20 ha, în partea de N-E a satului Giurgeşti, aflată pe interfluviul Bahluieţ-Cotocu/Chetrosu (aproximativ 200-225 m altitudine), către confluenţa acestora, pe pantele sudice şi estice ale promontoriului, între 225 şi 300 m altitudine, cât şi pe platoul cvasi-orizontal. În momentul de faţă, potrivit răspândirii materialelor, este dificil a afirma dacă este vorba de o singură locuire sau de suprapunerea vestigiilor din mai multe etape ocupaţionale sau doar de materiale purtate din sit, deoarece zona este acoperită de construcţii şi de vegetaţie arboricolă. (5) Din aerofotografii (6) (fig. 4.1-2) şi pe baza observaţiilor geomorfologice din teren, precizăm că mai bine de jumătate din suprafaţa sitului este puternic bulversată de eroziuni: rupturi de pantă, alunecări de tip hârtop către valea pârâului Cotocu, de segmente longitudinale de drum de ţară care s-au adâncit prin precipitaţii, căpătând aspectul unor ravene (fig. 5.1-2; 6.1-8; 7.1-6). Nu excludem ca unele lucrări genistice să fi creat condiţiile pentru erodarea sitului. În multe cazuri, în şanţurile şi ravenele, care au afectat puternic depunerea arheologică, se observă stratul de cultură, cuprins între 0,40 şi 0,80 m adâncime, din care au fost recuperate multe fragmente ceramice, pictate şi uzuale, arme şi unelte din piatră, materiale osteologice, lipituri de la structura locuinţelor şi cuptoarelor etc (fig. 7.7-8; 8.1-8; 9-10). Cu toate acestea, există, mai ales pe platou, suprafeţe care par neafectate şi care ar putea conserva bine unele complexe. În dreptul sitului, pe valea pârâului Cotocu/ Chetrosu/ Păşcănia, în versantul vestic al Dealului Ulmişul, s-a dezvoltat o deschidere naturală, în care se observă nivelurile basarabiene de gresie bine cimentată (fig. 5.3-8), orizont care apare şi pe valea Bahluieţului, în Dealul Pietrişul, la Costeşti. În aceste condiţii, considerăm că trebuie continuată monitorizarea sitului arheologic de la Giurgeşti–Dealul Mănăstirii (Chetrosu/Sub Pădure) şi se impune realizarea unor sondaje arheologice şi chiar cercetări sistematice, pentru determinarea precisă a gradului de prezervare a complexelor în zonele neafectate de eroziune şi intervenţii antropice.