Studiul faunei de la Oraşul de Floci Fauna analizată provine din mai multe complexe/contexte arheologice datate ca aparţinând perioadei medievale, şi mai precis din secolul XVI, secolele XVII-XVIII şi secolul XVIII (tabel 1). Cantitatea de material faunistic variază în limite foarte largi, cea mai mare parte din aceasta aparţinând perioadei secolelor XVII-XVIII, cu un număr de 1155 de resturi ceea ce re...prezintă 91,4% din totalul faunei încadrate cronologic. Specificăm faptul că tipul de recoltare al materialului faunistic a fost făcut direct - „la ochi” - ceea ce prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje, fapt care a mai fost reliefat şi cu alte ocazii (Desse- Berset, Radu 1996; Popovici et alii 2002). Determinările anatomice şi taxonomice au fost realizate cu ajutorul colecţiilor osteologice de referinţă ale Laboratorului de Arheozoologie aparţinând Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare ‘Alexandra Bolomey’ din cadrul Muzeul Naţional de Istorie a României. De asemenea, au fost consultate lucrările metodologice ale lui R. Barone (1986) şi E. Schmid (1972). Discriminarea dintre resturile de oaie (Ovis aries)şi cele de capră (Capra hircus) au fost făcute pe baza scheletul post-cranian, după criterile lui J. Boesneck et al. (1964), testate de J. Clutton-Brock et al. (1990) şi W. Prummel şi H.J. Frisch (1986); pentru resturile dentare s-au utilizat lucrările lui S. Payne (1985), D. Helmer (2000), P. Halstead et al (2003), M. Balasse şi S.H. Ambrose (2005). Estimarea vârstelor de abataj (de sacrificare) a fost realizată şi după erupţiile dentare apelând la lucrarea lui E. Schmid (1972), iar pentru uzurile dentare am consultat lucrările lui P. Ducos (1968) şi A. Grant (1982) pentru bovine, respectiv, S. Payne (1973) şi D. Helmer (2000) pentru ovicaprine şi M.-P. Horard-Herbin (1997) pentru suine. Corelarea datelor biologice cu cele zootehnice s-a realizat după V. Forest (1997). Măsurătorile resturilor faunistice au fost realizate cu un şubler care prezintă o precizie instrumentală de 1/10 milimetri, urmând recomandările lui von den Driesch (1976). Fauna analizată prezintă toate caracteristicile unor resturi menajere: o puternică fragmentare, urme de tăiere grosiere (în special de dezarticulare), urme de dinţi - de carnivore în special (posibil şi de suine domestice) şi foarte rar de rozătoare şi de ardere. În cele ce urmează vom prezenta fauna pe tranşe cronologice conform încadrărilor culturale remise de către colegii arheologi care efectuează cercetări în situl studiat de către noi. Secolul XVI Pentru această perioadă s-au analizat materiale faunistice care provin din vatra 1 (NR=81) şi de sub locuinţa L4 (NR=25). Cantitatea de fauna este relativ redusă, doar 106 resturi, dintre care mamiferele predomină cu 101 fragmente (95,2%). Alte clase de animale care sunt prezente în cadrul spectrului faunistic sunt două resturi de peşti şi două de păsări. Menţionam că sub L4 s-a găsit şi un rest uman. Dintre mamifere s-au determinat specific 49 de resturi (48,5%) care aparţin numai unor taxoni domestici: vită (71,4%), ovicaprine (20,6%) şi porc (8,2%). Observăm astfel că bovinele sunt cele mai exploatate din punct de vedere economic, vârstele lor de sacrificare sugerând mai ales animale de vârstă adultă, ceea ce atestă exploatarea lor in primul rând pentru produsele secundare (lapte) şi folosirea la tracţiune ţi de abia apoi pentru carne. În ceea ce priveşte ovicaprinele, acestea sunt crescute mai ales pentru produsele lor secundare, lapte şi lână (Anexa 1). Secolele XVII-XVIII Fauna încadrată cronologic între secolele XVII-XVIII este cea mai numeroasă (NR=1155). Aceasta provine dintr-o serie de complexe/contexte arheologice: locuinţele 1, 4, 5, 6, complexul 1, gropile 2, 4, 9, 27, 28, 29, 31, 32, 33, dar şi din nivelul cultural din secolele XVII-XVIII. În cadrul faunei s-au identificat resturi care aparţin mai multor clase de animale: moluşte, peşti, păsări şi mamifere. Resturile de mamifere predomină (93,8%), acestea fiind urmate de către păsări, peşti şi moluşte (figura 1). Cea mai mare parte din fauna studiată provine din nivelul cultural (NR=476; 41,2%), dar şi din locuinţa L4 (NR=140; 12,1%) şi groapa 2 (NR=118; 10,2%). La polul opus se găsesc o serie de complexe/contexte arheologice care conţin sub 40 de resturi, este cazul locuinţelor 1 şi 6, complexul 1, gropile 27, 28, 29, 32 (anexa 1). Mamiferele sunt reprezentate de următoarele specii: vită domestică (Bos taurus), oaie (Ovis aries), capră (Capra hircus), porc (Sus domesticus), câine (Canis familiaris), pisica domestică (Felix domestica), cal (Equus caballus) la care se adăuga şi o specie sălbatică, vulpea (Vulpe vulpes). Ponderea crescută a resturilor de mamifere domestice ne demonstrează că activitatea de creştere a animalelor reprezenta o ocupaţie importantă pentru comunitatea medievală de aici. Astfel cea mai mare pondere ca număr de resturi o au bovinele (70,8 %), care sunt urmate de porc (14,9 %) şi ovicaprine (10,4 %). Restul speciilor care nu prezint interes alimentar, deţin procentaje destul de reduse: cal (2 %), câine (1,6 %) şi pisică (0,2%). În toate complexele arheologice studiate, bovinele sunt majoritare, ceea ce sugerează exploatarea cu succes a acestei specii în economia alimentară de la Oraşul de Floci (figura 2). Singura specie de mamifer sălbatic identificată este un rest mandibular de vulpe care a fost descoperit în locuinţa 4. Elementul anatomic determinat, o mandibulă care face parte din craniu, este posibil să indice provenienţa sa de la un trofeu de vânătoare. Scoicile sunt reprezentate de indivizi din genul Unio (scoica de râu). Dintre peşti s-au identificat doar crapul (Cyprinus carpio) şi somnul (Silurus glanis) cu indivizi de dimensiuni foarte mari pentru crap (6-9kg) şi medii pentru somn (5-16 kg). Secolul XVIII Fauna care provine din aceasta perioadă este extrem de redusă numeric, doar două resturi de vită domestica (Bos taurus) care provin de pe podeaua locuinţei 4. În zona de N, recoltate din locuinţa nr. 2 remarcăm o cantitate foarte mare de resturi faunistice care provin doar de la o singură specie, vita domestică (Bos taurus) (anexa 1). Repartiţia acestor resturi pe elemente anatomice este relativ omogenă, ceea ce ar sugera o zonă specială, posibil de tranşare a speciei, gen “măcelarie”. Sperăm ca viitoarele cercetări arheologice şi noile eşantioane faunistice să aducă informaţii suplimentare care să confirme sau să infirme această supoziţie. Concluzii Deşi rezultatele sunt doar preliminare, putem face câteva comentarii pentru fauna analizată. Cel mai important eşantion provine din perioada secolelor XVII-XVIII, evidenţiindu-se faptul că activitatea de creştere a animalelor era predominantă. Se exploatau în primul rând bovinele, urmate la mare distanţă de către porcine şi ovicaprine. Faţă de studiul preliminar din 2012, se observă că ponderea porcinelor o depăşeşte pe ceea a ovicaprinelor. Această mică schimbare de strategie în exploatarea animalelor va trebui observată cu atenţie în viitor. Studiul actual confirmă rezultatele precedente obţinute de către Bejenaru et alii (2002) Vasile et alii (2002) şi Bălăşescu et alii (2010).Vârstele de sacrificare ale cornutelor mari şi mici sugerează o exploatare mixtă, ce consta atât în obţinerea de carne, dar şi în obţinerea de produse secundare, lapte şi lână. Peştii sunt de asemenea prezenţi în alimentaţia locuitorilor ceea ce atestă şi practicarea pescuitul în aşezare. Culesul moluştelor pare şi el atestat, dacă avem în vedere resturile de scoici de lac şi râu prezente în aşezare ceea ce ar sugera un consum sezonier al acestora. Nutrim speranţa că viitoarele cercetări arheologice de la Oraşul de Floci vor completa informaţia arheozoologica evidenţiată în acest raport şi vor îmbogăţi cunoştiinţele noastre vizavi de perioada medievală din Muntenia.